Romanii sunt pusi la fiecare alegeri prezidentiale intr-o situatie paradoxala. De presedintele Romaniei se leaga cele mai importante asteptari ale lor. Il voteaza pentru pensii si salarii mai mari, pentru educatie si sistem de sanatate mai bune, pentru strazi mai curate si preturi mai mici, pentru o viata mai buna in general.
In presedintele Romaniei este investit cel mai masiv vot. Este ales cu aproximativ 5 milioane de voturi. Prezenta la scrutinul prezidential este cea mai ridicata dintre toate tipurile de alegeri.
Problema este ca presedintele, in limitele atributiilor sale constitutionale, nu poate face mai nimic din ceea ce asteapta poporul de la el atunci cand se duce la urne.
Un presedinte care actioneaza in litera si spiritul Constitutiei nu poate nici sa dea pensii si salarii mai mari, nici sa micsoreze fiscalitatea, nici sa imbunatateasca educatia sau sistemul sanitar.
Nu are nicio parghie directa pentru asa ceva. Nu poate nici macar sa blocheze intiative opuse acestor obiective decat pentru scurt timp, adica pana cand o lege ii vine a doua oara la promulgare sau conducand o sedinta de guvern in care sa pledeze pentru solutia pe care o socoteste potrivita.
Puterea reala, aceea pentru care este ales presedintele, sta de fapt in mana altei persoane, care nu trebuie sa treaca prin votul popular. Viata de zi cu zi a romanilor depinde cu adevarat de premier. Iar in privinta asta presedintele are un singur moment decisiv. La desemnare.
Dupa aceea, totul depinde de mentinerea relatiei dintre presedinte si premier. Daca ea se strica, presedintele pierde practic controlul asupra politicilor de care depind cele mai importante asteptari ale romanilor.
Si apoi tot pe el il blamam daca treaba merge prost. Pentru ca de la el am asteptat, desi ar fi trebuit sa stim ca asteptam degeaba. Si ar fi trebuit sa il sanctionam atunci cand a promis ce nu poate promite.
E adevarat ca am trait in modele extreme, si cu Ion Iliescu si cu Traian Basescu. Dar nu cred ca ele mai sunt aplicabile. Si nici nu stiu daca ar trebui sa ni le mai dorim. Experientele trecute ar trebui sa ne fi invatat ca nu exista oameni providentiali in afara unui sistem viabil.
Asa ca, oameni buni, hai sa alegem presedintele pentru ceea ce poate sa faca potrivit Constitutiei!
Sa asigure o buna politca externa si o buna reprezentare a Romaniei, sa mentina cursul euroatlantic, dar constienti de vorbele lui Titulescu: "Dati-mi o buna politica interna si va dau buna politica externa!".
Nu vom reusi niciodata sa fim o voce puternica in lume, daca nu vom veni cu o buna imagine si cu o performanta economica solida.
Sa protejeze Justitia prin numirile in fruntea parchetelor si a instantelor, dar constienti fiind ca este tinut de propunerile pe care le primeste, de la ministrul Justitiei sau CSM, dupa caz.
Sa coordoneze chestiunile de securitate nationala, ca sef suprem al Armatei si sef al CSAT, cu grija mare asupra faptului ca nu este stapanul serviciilor secrete, pentru ca acestea se afla, cel putin teoretic, sub control parlamentar, nu prezidential.
Sa filtreze bine numirile de ministri, cu amendamentul ca poate refuza o singura data si motivat o propunere venita de la Guvern pentru un anumit portofoliu.
Sa filtreze legi, cu amendamentul ca nu le poate intoarce de la promulgare decat o singura data si le poate ataca la CCR.
Si cel mai important mi se pare ca desemneaza premierul, adica are in mana o singura data si decisiv soarta tarii, pe care are obligatia sa o gandeasca foarte bine, ajutat si de posibilitatea dizolvarii Parlamentului.
E putin in comparatie cu asteptarile si forta votului care il instaleaza in functie. Dar trebuie sa fim realisti. Sa stim ce si de ce votam. Daca speram la cai verzi pe pereti, cu ei ramanem.
(i) nu stiu ce inseamna un plagiat si... Vezi tot