Doua saptamani pana la alegeri si zero campanie electorala: Efectul parsiv al unui joc politic meschin

Campania pentru alegerile prezidentiale din 2019 va intra in istorie drept cea mai terna si dezangajata campanie, desi ea a fost asezata cam de toti candidatii sub semnul imperativului de a reforma statul si, prin asta, functia prezidentiala.

Daca te uiti la confruntarea electorala caracterizata de ratarea temelor mari si de un plictis de fond, ai putea spune ca Romania e o tara in care se intampla atat de putine rele, incat e indiferent cine ii va fi presedinte.

Ambitioasa tema a reconstructiei institutionale din temelii a fost lansata imediat dupa ce cazul de la Caracal a scos la suprafata putreziciunile, complicitatile, nepotismele, indatoririle si deprofesionalizarea care tin in viata un sistem piramidal al puterii administrative, in care cetateanul e pe cont propriu, atunci cand vine vorba despre protectie.

Presedintele Klaus Iohannis a folosit formula de resetare a statului, Dan Barna a vorbit si el despre reforma tuturor institutiilor statului, Viorica Dancila a cerut chiar inlocuirea anticoruptiei cu un razboi contra criminalitatii, un fel de Mani pulite, dar care sa vizeze cartelurile criminale.

Parea tema in jurul careia se va organiza campania electorala si care ii va obliga pe candidati sa formuleze solutii, sa faca radiografii serioase de sistem, sa prezinte proiecte punctuale, concrete ca moartea Alexandrei, de reformare a institutiilor statului, in asa fel incat cetateanul sa redevina resursa si totodata obiectivul politicilor publice.

Tema a fost repede ratata de candidatii principali si a fost uzurpata si compromisa in gestul imediat urmator. Efectul ei asupra campaniei electorale a fost lansarea unui candidat-parazitar, Alexandru Cumpanasu, al carui potential e acela de zgomot si isterie, instrumente clasice pentru a mentine o parte a electoratului pe un teren fertil manipularilor.

Altminteri, niciunul dintre candidati nu a declinat tema aceasta ambitios numita reformare/resetare a statului.

Degringolada privind numirea comisarului din partea Romaniei, dupa tentativa PSD de a transforma functia europeana intr-o sinecura de partid, a pus pe masa o alta tema, legata de prima, dar mult mai concreta: capacitatea reala a presedintelui tarii de a avea un cuvant de spus in fata deciziilor Guvernului.

Discutia e cea veche, a semiprezidentialismului romanesc, in care presedintelui ii lipsesc prerogative si parghii reale pentru a interveni. Este tema reformei constitutionale pe care o pretindem de la mandatele lui Ion Iliescu incoace si care si-a demonstrat necesitatea, mai ales in aceasta coabitare Iohannis/guvernele PSD, in care s-a vazut neputinta presedintelui de a bloca pana la capat abuzurile Guvernului.

Si aceasta tema a fost ratata in dezbatere, contracandidatii Vioricai Dancila, singura care nu s-a atins macar de subiect, limitandu-se la a enunta nevoia de intarire a functiei prezidentiale.

Mai mult, aceasta tema a reformei constitutionale - care inseamna, de fapt, acea reforma a statului dorita post-Caracal - s-a inchis odata cu demiterea prin motiune de cenzura a Cabinetului Dancila, cand scenariul alegerilor anticipate a devenit improbabil, dat fiind calendarul si majoritatea parlamentara care se opune.

E vorba despre incapacitate

A fost o incapacitate a candidatilor de a se pozitiona si dezbate solutii concrete sau mai degraba un calcul convenabil? Si, si.

Pentru Klaus Iohannis, a fost mai degraba calcul de oportunitate sa mentina campania intr-o zona putin zgomotoasa, care nu cere reactii puternice si nu suscita pozitionari emotionale. Iohannis nu a acceptat nicio dezbatere, nu a dat pana acum niciun interviu, dar a profitat de orice prilej pentru a comunica institutional, de la pupitrul Cotrocenilor.

Mai mult, strategia lui Iohannis a avantajat-o pe Viorica Dancila, care a putut si ea sa joace in cadrul functiei institutionale, conflictul presedinte/premier legitimand-o practic ca adversar.

Asta nu inseamna, fireste, ca vizibilitatea se va converti in voturi, dar nu asta a fost scopul, ci marginalizarea celorlalti candidati, in special a lui Dan Barna.

Pentru Dan Barna, a fost mai degraba incapacitate de a impune propriile teme pe agenda sau de a se lipi de temele cotidiene.

Exemplul recent este cel al negocierilor post-motiune, unde candidatul USR PLUS a ratat ferestrele de comunicare, speculate la nivel politic de Victor Ponta. Intreaga poveste post-motiune a fost mai degraba un exercitiu electoral, pe care se pare ca l-a castigat Klaus Iohannis, mai ales daca Guvernul format de Ludovic Orban va reusi sa primeasca votul de investituta al Parlamentului.

Retorica lui Iohannis a fost aceea a recuperarii inactiunii din mandatul de presedinte prin instaurarea de acum drept fauritor al Guvernului.

Si in aceasta poveste insa cei care au comunicat electoral si au profitat de tema au fost tot Iohannis si Dancila, aceasta din urma intrand, previzibil, in narativul victimei.

In ceea ce-l priveste pe Dan Barna, inabilitatea acestuia de a formula si potenta propriile teme a fost accentuata de diferenta de reactie politica fara de Dacian Ciolos, a carui interventie in dilema sustinerii sau nu a Guvernului Orban l-a aratat pe candidatul PLUS USR intr-o postura si mai vulnerabilizata.

Demiterea prin motiune de cenzura a guvernului PSD a avut totusi un efect asupra campaniei electorale - i-a trimis in registrul mic pe candidatii care incurcau pe ici si pe colo procentele: Theodor Paleologu si Mircea Diaconu au iesit aproape din scena si nici nu se pune problema vreunei aspiratii pentru turul al doilea.

Chiar si asa, insa, dezbatere nu a existat, iar daca nu am repeta ca urmeaza un scrutin prezidential, nimic nu ne-ar avertiza asupra acestuia.

Efectul parsiv al unei campanii mentinute in zona de profil jos e descurajarea prezentei la vot, ceea ce va fi un avantaj tot pentru Iohannis si Dancila, fara a face un proces de intentie.

Ciolacu este sigur de victoria lui Firea la Capitală: ”Va câștiga şi cu Piedone, şi fără Piedone”

Indiferent dacă Cristian Popescu Piedone se va retrage sau nu din cursa electorală, Gabriela Firea va fi noul primar al Capitalei, este convins Marcel Ciolacu. Premierul a precizat miercuri,...

Ciolacu susține că nu există riscul ruperii coaliției: ”Ce voiaţi? Să stau la televizor să spun: "m-am gândit eu că e mai bun Piedone"?”

Marcel Ciolacu nu crede că decizia privind candidaturile separate la Primăria generală a Capitalei va afecta în vreun fel coaliția formată din PSD şi PNL. El susţine că membrii alianţei...