Alegerile germane, pe ultima suta de metri: O greseala impardonabila si o viitura de voturi pentru extremisti

Daca, la capatul unei campanii cotate fals, de multi, drept terne, nu se mai produc modificari dramatice, Angela Merkel va castiga detasat alegerile germane. Dar cu cine oare va guverna? Si cum? Si ce va insemna AfD?

Desi a lansat in tromba, pe ultima suta de metri, promisiuni care mai de care mai ademenitoare si mai putin finantabile de catre un stat care-si ia bugetul in serios, contracandidatul de stanga al sefei CDU, Martin Schulz, n-are nicio sansa realista de victorie.

Spre deosebire de electorate mai consistent dezinformate si mai credule, precum cel romanesc, germanii sunt in genere mai putini naivi. Sunt buni matematicieni si controlori rigurosi. Verifica frecvent angajamentele exagerate menite sa rastoarne situatii fara iesire. Sunt deci sceptici, de regula, fata de emfaza fagaduielilor politice vanitoase, emise in disperare si lipsite de acoperire.

Citeste si Alegerile germane intre moartea pasiunii si extremism

In ochii unei majoritati, Schulz nu e, pur si simplu, dezirabil ca viitor cancelar. N-a reusit sa convinga, decat poate partial, in confruntarea directa, televizata, cu o cancelara care, stiindu-se greu de ajuns din urma, a optat pentru o politica de non-combat, daca nu chiar de "blat USL-ist".

Spre a o infrange, rivalul ei social-democrat a incercat, fara succes, sa se prevaleze de atuuri parelnice si de imagini masluite. A esuat astfel, inextricabil, in contradictii care i-au erodat credibilitatea. Caci s-a prezentat ca pe un insider al elitei, demn de a accede la timona si perfect capabil sa carmeasca sistemul, dar, simultan, si ca om antisistem, de rand, care intelege bine grijile celor multi si e in stare sa configureze viitorul in interesul lor.

Or, in mod evident, liderul SPD e un politician ultraexperimentat, care, in ciuda studiilor sale modeste, a detinut functii de sistem dintre cele mai rentabile si nu s-a comportat ireprosabil ca presedinte al PE.

De ce a esuat Schulz

In plus, partidul sau, aflat in coalitie cu Merkel in ultimii patru ani, a ratat ocazia de a se distanta de cele mai controversate decizii ale unei cancelare, care, tot alunecand din dreapta catre centru, a ajuns sa ia tot vantul din pupa stangii, furandu-le marxistilor argumentele.

Pe scurt, departe de a putea extrage capital din experienta lui Macron, care i-a pacalit pe francezii nemultumiti ca prezumtiv politician antisistem, un Schulz insuficient de tanar, de atragator si de promitator pentru partea dinamica a electoratului a capotat in fata imaginii de lider calm si asezat intr-o lume furtunoasa si instabila, proiectata eficient de Merkel.

Iata de ce a esuat si tentativa social-democratului de a strange puncte prin afisarea unei duritati iesite din comun fata de cordial detestatii presedinti Trump si Erdogan, precum si fata de central si est-europenii care mai refuza cotele de refugiati. Pe cei din urma Schulz a promis sa-i disciplineze, odata ales cancelar, prin interventii in vederea pedepsirii lor financiare in UE.

Or, nimic din toate acestea nu promite sa rezolve problema cheie a germanilor. Pe care in epoca terorismului islamist, globalizat, a mondializarii si a digitalizarii, ii chinuie, in ciuda prosperitatii, angoase tot mai ample de tip securitar si identitar.

In pofida promisiunii candidatilor de a angaja mii de noi politisti, aceste temeri au tins sa relege grijile economice pe un plan secund, sporind notabil sansele populistilor de dreapta din AfD.

Sigur, germanilor le merge in genere prea bine ca sa renunte cu una cu doua la cancelara si sa opteze in majoritate pentru Afd. Dupa 12 ani grasi la carma, cancelara se bucura de un bonus atat de amplu incat ii sterge, in ochii multora, malusul teribil, dobandit in 2015, prin deschiderea intempestiva a granitelor Germaniei si Europei pentru o migratie necontrolata si aruncarea concomitenta in aer a esafodajului de norme europene.

Ceea ce nu inseamna ca alegatorii n-ar sti in buna masura cine e de vina pentru ascensiunea populistilor de dreapta. Carora, fapt fara precedent in istoria postbelica, migratia cancelarei spre stanga le-a pregatit, in spectrul partidelor germane, un loc durabil la dreapta crestin-democratiei.

O greseala impardonabila

Din pacate, speriate de eventualitatea acuzei de islamofobie si a unei degenerari incontrolabile a discutiei despre islam, partidele clasice, neextremiste, au mai comis o greseala impardonabila. Au respins provocarea lansata de AfD si au refuzat (cu exceptia extremei stangi, care cauta alianta cu islamismul) sa formuleze pozitii programatice clare cu privire la religii.

Or, in cultura occidentala a critica o religie, orice religie, nu e, dupa cum reliefa Pascal Bruckner intr-un eseu notabil, "o boala, ci un drept fundamental".

Neasumandu-si in suficienta masura acest drept si datoria de a dezbate judicios grijile veritabile ale electoratului, formatiunile democratice au consolidat fatal impresia, in principiu falsa, ca ar reprezenta doar niste elite irecuperabil detasate de popor.

Cu exceptia crestin-socialilor bavarezi, au dat deci apa la moara si, implicit, o viitura de voturi populismului.

In consecinta, plecand de la zero mandate, AfD ar putea ajunge sa poata fi votata nu doar de cele 10-12 la suta din electorat care, conform sondajelor, favorizeaza deschis Alternativa pentru Germania. Ci, de doi din zece germani, cati, in raspar cu mass-media clasica si cu partidele establishmentului, considera admisibila prezenta in Bundestag a acestui partid.

AfD concureaza, prin urmare, cu SPD, pentru cea de-a doua pozitie pe lista celor mai puternice formatiuni germane.

Or, indiferent daca Merkel va guverna in continuare cu social-democratii lui Schulz, sau se va alia cu liberalii, respectiv cu acestia din urma si ecologistii, ascensiunea AfD tinde sa sudeze formatiunile clasice.

Subit, ele au devenit partide lesne confundabile si usor substituibile, in frica lor irationala de o dezbatere deschisa.

Concomitent ii transforma, fatal, pe resentimentarii populisti, in singura opozitie veritabila. Cum va reconfigura aceasta schimbare radicala peisajul politic german si, implicit, pe cel european, ramane de vazut.

E clar insa ca va fi o modificare durabila.

Petre M. Iancu

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...