
Se vorbeste mult zilele acestea despre soarta PSD, a liderilor lui, a viitorului stangii romanesti. Ar fi poate utila o privire retrospectiva a evolutiei sale, in ultimii 20 de ani. Este necesar ca politologi de meserie sa se aplece asupra a ce a insemnat si mai inseamna socialism in Romania.
Pana atunci, cateva idei de la un observator nespecialist al scenei politice romanesti. Doua au fost erorile fundamentale, de care nu s-a despartit PSD de la "origini" pana in prezent.
Prima eroare
PSD si-a redus discursul la doua teze fundamentale: protectia sociala si redistribuirea bogatiei, astfel incat sa nu apara polarizarea avutiei.
Sa le analizam pe rand. Protectie fata de cine? Cand trebuie sa protejezi pe cineva se cheama ca ai in fata un adversar care tinde sa agreseze "protejatii". Explicatia cea mai la indemana este ca dusmanul ar fi saracia. Doar ca saracia se combate cu bogatie, cu resurse materiale consistente, nu tot cu saracie. Este cazul Suediei si al altor state bogate, care-si permit o astfel de protectie. In lipsa resurselor, protectia sociala devine un slogan electoral, bun de adunat voturi, care tine o vreme, pana cand alegatorii se prind de mistificare si minciuna. Ceea ce s-a si intamplat.
Ar mai fi protectia in fata "asupritorilor". Care asupritori au fost la inceput Coposu, Ratiu si Campeanu, dar mai tarziu elitele PSD, care au condus tara, direct sau indirect, 14 ani din 20. Mai greu de dat aceasta explicatie, asa ca s-a ramas la prima.
...
Cum reactionam in fata durerii provocate de o tragedie precum cea care s-a petrecut in Haiti? Care atitudine a presei este cea mai potrivita in fata oricarei dureri umane extreme?
Unde se termina informarea onesta, fara dorinta oarba de profit si audienta si unde incepe denaturarea realitatii prin manipulare in presa pentru obtinerea unui efect dinainte pregatit?
Au existat cateva voci care au acuzat presa din Romania ca a dormit in ziua care a urmat seismului, in timp ce ziarele si televiziunile din Occident puneau pe primele pagini cutremurul din Haiti ca singurul subiect al zilei.
Situatia nu fusese chiar asa. Presa din Romania nu facuse din cutremurul din Haiti obsesia zilei, este adevarat, insa stirea fusese difuzata, iar la unele posturi de televiziune, ziare si site-uri a fost prezentata chiar destul de frecvent, ingrijit, bine, atent updatata si "frumos" ilustrata.
Cei care acuzau implicarea mai puternica a presei romanesti in prezentarea cazului Haiti aveau si partea lor de dreptate. In ziua cutremurului, nicio televiziune si niciun ziar sau site nu facuse din acest subiect stirea zilei, asa cum era totusi peste tot in lume.
Printre mortii si ranitii din Haiti nu se aflase niciun roman. Asta poate explica in parte reactia presei. Iar cutremurul nici nu fusese in apropierea tarii noastre, pentru ca distanta geografica sa joace rolul promotor al panicii.
Ma intreb insa, daca in conditiile astea, presa din Romania ar fi fost in stare sa ...
V-ati intrebat de ce oare Tusa Ioana a concentrat compasiunea multor romani timp de cateva zile pentru ca avea o pensie de 3 lei? V-ati gandit ca ea nu a contribuit in toata viata ei la sistemul public de pensii?
De ce televiziunile si-au pus poalele in cap si au fost indignate ca Tusa Ioana traieste dintr-o indemnizatie de 3 lei lunar? Cine sa fie vinovat ca aceasta femeie care n-a lucrat nici o zi in viata ei, care s-a tinut departe chiar si de CAP, este atat de saraca?
Si ne mai intrebam de ce oare cei care o aduc pe Tusa Ioana in fata camerelor de filmat in plina campanie electorala uita ca batrana mai are si un amarat de ajutor social, mai primeste si niste lemne de la primarie sau poate mai are si niste copii care o ajuta...? Oare strica aceste detalii emotia momentului? Oare asa Tusa Ioana nu mai este o stire pentru televiziuni?
Ca sa fie tabloul complet, cand o aduc pe Tusa Ioana la camera, analistii si comentatorii stransi in studio ne aduc aminte de salariile de mii de euro ale sefilor din agentiile guvernamentale. Ca sa nu cumva sa ne treaca prin cap sa n-o bocim pe Tusa Ioana.
Cine n-are batrani sa-si cumpere, spune o vorba romaneasca ce nu pare a mai fi valabila acum, in prag de campanie. Cine nu are batrani sa si-i cumpere pare insa a fi proverbul aplicabil in vremurile noastre.
Ii cauti intr-un sat uitat de lume, le ceri fluturasul de pensie, starnesti compasiunea romanilor, ii pui pe ordinea de zi a Guvernului si ii transformi in motiv pentru ...
Politica externa a Americii a suferit o "ajustare" la doar cateva zile dupa ce noul presedinte, Barack Obama, a fost investit in functie.
Noul ambasador al SUA la Organizatia Natiunilor Unite (ONU), doamna Susan Rice, si-a exprimat dointa ca lumea intreaga sa depaseasca vechile diviziuni.
In cadrul unui discurs despre provocarile pe care le intampina America in lume, doamna Rice a explicat ca "nu ne mai permitem sa fim impovarati de etichete precum bogat sau sarac, dezvoltat sau emergent, Nord si Sud, sau miscarea tarilor ne-aliniate.
In secolul XXI, aceste false diviziuni false rareori servesc interesele cuiva", scrie Forbes.
Cu toate ca este considerata de multi analisti de politica externa ca fiind o exponenta a politicilor de stanga, doamna Rice a emis o noua politica externa, de dreapta.
Cand a cerut comunitatii internationale sa isi depaseasca diviziunile, diplomatul s-a referit la o uniune in jurul intereselor comune si a aspiratiilor de libertate, siguranta, oportunitate, ale lumii intregi.
Aceasta abordare a doamnei Rice este de-a dreptul naiva si e greu de imaginat ca se va putea cristaliza intr-un viitor previzibil.
Este insa si o alta cale de a depasi diviziunile trecutului - acestea trebuiesc inlocuite cu o noua diviziune, anume intre tarile dispuse sa-si asume responsabilitatea pentru propria prosperitate si cele care aleg sa dea vina pe altii pentru problemele lor.
Spre exemplu, asa-zisa "miscare a tarilor ne-aliniate", o unealta ...
Stau gramezi de bocitoare cu naframa prinsa sub falca uda de lacrimi si se dau de ecranul televizorului, nemangaiate: ofofof, cum se nimerira ieleee, ieuroparlamentareleee, in acelasi an cu prezidentialeleee, cum se nimeriraaa... pac-pac!
Si cum se anuleaza tematica scrutinului pentru sfatul continentului, deoarece marinarul-strateg, diplomatul in cizme de fierar-betonist si floricelul se-ncoarda, iar in case, in loc sa intre dezbaterea reala, calata (asta e un termen drag mai nou teleanalistilor) pe constructia europeana, se rastoarna muschiuleti-muschiuleti, de nu se mai vede om cu mesaj.
Hmm... Oare chiar isi imagineaza careva cu ultima farama de simt neatins de imbecilitatea care ni se azvarle in obraz (ca se ia!) ca daca prezidentialele s-ar face peste zece de ani, in Romania s-ar petrece dezbateri despre tariful la roaming, ajutoarele pentru agricultura si salariul minim european?
Este cineva atat de naiv incat sa creada ca pe cablu ar putea veni in case un tablou in care candidati din trei parti, plus Eba (nu-i trimite, fata, scaunu' electric la ala, ca moare!) stau la mesute si presteaza fiecare optica familiei politice din care face parte despre un pact european legat de locurile de munca, o noua solidaritate continentala pentru iesirea din criza, un pact pentru evitarea cresterii saraciei si excluderii?
Si, in definitiv, pe cine intereseaza aceste probleme? Ca daca ar starni fie si interesul manifestat de Gigel pentru analiza matematica de-a doispea, te ...
Cateva ganduri ma framanta, acum in prag de alegeri prezidentiale. Ce trasaturi de caracter ii aseamana sau ii deosebesc pe cei trei principali competitori? Cum as creiona portretele candidatilor principali?
Mircea Geoana
Este exponentul stangii romanesti. Si in Europa vestica au functionat regimuri si presedinti de stanga, cu efecte, uneori, benefice. Ce-si propune Mircea Geoana?
In mod corect sustine in programul sau, dar nu si in declaratiile publice, ca "Va trebui sa continuam cu restructurarea aparatului administrativ pe principii de eficienta si performanta". Pe de alta parte, pentru a nu-si ostiliza bugetarii, declara ca nu trebuie micsorat numarul bugetarilor, ci doar cheltuielile cu aparatul bugetar. Cum s-or impaca cele doua afirmatii numai domnia sa ne poate explica.
In aproape toate declaratiile dl Mircea Geoana foloseste, nu o data, sintagma "vom da". Vom da subventii agricole taranilor, vom da ajutoare saracilor, vom da sprijin pensionarilor, 20.000 de euro pentru cei care revin acasa, medicamente trimise gratis prin posta, amanarea ratelor catre banci (oare, bancile or fi de acord?), reducerea contributiilor fiscale, micsorarea TVA etc., ca te apuca ameteala numai sa le enumeri.
Nu l-am auzit insa pe dl Geoana explicand de unde "va da". Partea de resurse. In general PSD nu se ocupa de modalitatea de a obtine resursele. Poate din rezervele Bancii Nationale?
Mai spune dl Geoana ca principala sa preocupare va fi pastrarea si crearea de noi ...
De cate ori ne jucam in fata blocului, ca baietii, si nu ne trecea prin cap sa nu tipam ca decreieratii, un nene care statea la parter iesea la noi si ne baga undeva. Am impresia ca-l chema Ion Iliescu.
Daca nu, faza se intampla la blocul Laviniei Sandru. Motiv pentru care aparea un cap cu fes si tipa ca sparge mingea, iar daca mesajul nu era destul de convingator la mase, se ivea doamna Nina cu ajutoare: cateva lighene cu apa.
Lavinia s-a facut mare, dar il enerveaza de crapa. "Adica sa vina parasute, asa din afara, intr-un partid cu sute de mii de membri, cu oameni care de 20 de ani si-au frecat coatele aici pe baricadele luptei politice, mi se pare total nefiresc", si-a adus el tensiunea la 200.
... Nu poti sa-i spui lui Iliescu "bai, tarane!". Se cheama ca esti prost crescut si se uita mama, te citeste si se intreaba, necajita, de unde-o fi rasarit ditamai lipsa de obraz.
Dar poti sa-i spui ca la invatamantul politic, de unde a ramas tovarasu' cu sechele, daca ar fi pronuntat "parasute" ar fi pus automat in discutia organizatiei de baza.
Acuma, sa vedem ce-a reusit sa realizeze in 20 de ani Ion Iliescu, in afara de a ma enerva pe mine, care am naturelul cum se cunoaste.
Sa construiasca exact ceea ce spune, chiar daca nu intentionat, ci prin ricoseu: un soi de militanti.
Numai ca unii au suferit mutatii de la perceptele de unde se-adapa doctrina saracilor si-acum prin sange le curge mafie. Deci n-are ce sa caute la partidul unde-au asudat 20 de ani ...
In timp ce America este prea ocupata cu curatenia in propria ograda (si in cea a irakienilor si afganilor), iar Rusia inca nu si-a revenit la "gloria" din perioada sovietica, China isi intinde, pe muteste, influenta in "fiefurile" altora: America Latina si Africa.
Luna aceasta, China a devenit al 48-lea membru al Bancii Inter-American Development, un moment crucial din punct de vedere diplomatic, care arata ponderea implicarii chineze intr-o regiune care pana acum era "locul de joaca" al americanilor.
Astfel, pe tacute, China a devenit al 22-lea membru care imprumuta bani tarilor din America Latina.
In ultimii ani, legaturile comerciale si mai ales politice ale Chinei cu aceasta regiune au tot crescut ca importanta - in general, chinezii cumpara de aici produse agricole si materii prime si au o piata de desfacere pentru bunurile produse de ei, binecunoscutele "chinezisme".
China a devenit al treilea partener comercial al Americii Latine, dupa SUA si Europa. Deocamdata insa, nu se constata o crestere similara in ceea ce priveste influenta politica, deoarece statele din regiune sunt prea ocupate sa se consolideze si sa-si intareasca relatiile bilaterale cu vecinii.
Este de asteptat insa ca influenta Beijingului sa creasca pe masura ce se intensifica si schimburile comerciale, acesta fiind primul pas spre "colonizarea" de tip chinez.
In Africa, China este si mai bine "insurubata", economic si politic. Totalul schimburilor comerciale intre China si ...
In prag de campanie, tot politicianul care spera in ajutor de la Cel de Sus se pune bine cu preotimea. Nu de alta, dar este o breasla extrem de utila in perioada electorala, intr-o tara in care oamenii au de departe cea mai mare incredere in Biserica si slujitorii ei.
Peste noapte toate partidele cuprind in programele lor de guvernare si promisiuni sau pomeni pentru cler.
Primii care au vrut sa intre intre in gratiile preotilor au fost juristii din Senat care au decis ca de acum incolo acestia nu vor mai fi deranjati de verificarile CNSAS.
Ulterior, senatorii juristi s-au sucit si s-au razgandit: dosarele fetelor bisericesti fiind luate la puricat de CNSAS doar la cererea expresa a conducerii cultului din care fac parte.
Insa decizia finala este a plenului, care poate totusi sa schimbe legea, asa incat preotii sa scape sutana curata. Astfel ei nu ar mai trebui sa dea socoteala pentru turnatoriile lumesti decat in lumea de dincolo.
Sa le dam bani
A urmat Executivul care a anuntat ca va mari salariile fetelor bisericesti.
PNL promite ca preotii vor fi salarizati in functie de gradul pe care il au, la nivelul cadrelor didactice corespunzator cu gradele bisericesti.
Varujan Vosganian a explicat ca se vor acorda sume mai mari pentru parohiile sarace si mai mici pentru cele mai numeroase, iar Biserica va avea in intretinere orfelinate, azile pentru batrani, spitale sau asezaminte educationale.
Sa-i bagam mai mult in seama
Nici fostii colegi de ...
Realitatea romneasca sta cracanata pe doua culmi, si ambele au la baza o culme infinita: obraznicia.
Iar daca obrazul subtire cu cheltuiala se tine, starea de cracanare merge mai departe: cei cu buget mare au bujori in obrajori, iar cei cu punga supta poseda gauri in dansii si una mare, viguroasa, in stomac.
Pe una dintre culmi, iaca o declaratie de marti a lui Calin Popescu Tariceanu: "Daca actualele tendinte economice se mentin, Romania poate deveni, la orizontul anului 2014, a saptea sau a opta putere economica a Europei. Trebuie pus un acent major pe expansiunea economica in strainatate".
Chestiune care-mi aminteste de alta afirmatie care mi-a taiat genunchii imaginandu-mi cum vor colcai prin stomacele nefericitilor rauri de nectar: cea care anticipa faptul ca Romania poate deveni, in vreo trei ani, al doilea mare exportator de produse agroalimentare din Uniunea Europeana. Sa mori tu?
Daca prognozele premierului Romaniei, care nu stiu pe ce se bazeaza, deoarece deocamdata, cresterea economica nu se simte si-n buzunarele tuturor nefericitilor din aceasta tara, se adeveresc, inseamna ca ailalta culme, a disperarii, se va transforma in tablou pus pe peretele lui Tariceanu, cu titlul: "Cum arata patria mea atunci cand ma antrenam intr-ale profetiei".
Dincolo de prapastie, puhoiul de nenorocire isi arata cele mai inalte expresii si ne spune unde putem compensa faptul ca la Beijing n-am obtinut mare lucru: la Olimpiada ipocriziei.
Iar in susul peretelui ...
Cristian Mihai CHIS
Cu fiecare an care incepe, parlamentarii mananca un buget tot mai mare. Daca intrebi un contabil de-al legislativului cum se face ca masura cu care se indestuleaza nevoile alesilor e mai mare, de la an la an, cu cate-un sfert din bugetul trecut isi va trage pe el cotiere, o masuta dinainte si o foaie de hartie pe care e in stare sa insire un sfert de ceas repere datorita carora e musai sa se consume mai tare. Mai gras. Mai porcesc.
Inflatie, deficit de cont, pretul petrolului care bate spre 90 de dolari barilul, calculatoare care au componente din Japonia, prin urmare au taxe vamale mari, hartie mai velina, ca de-atata scris, stilourile parlamentarilor si-au tocit penitele si sugativeaza a naibii gioarsa aia de la Letea, e musai sa aducem din Ucraina, care e tot cu taxe vamale. Si, in general, pana la situatia din Irak si incalzirea globala.
Deoarece atatea pericole pandesc ca vulturii la gainile bunica-mii si euro s-ar putea sa creasca daca strainii isi vor lichida conturile din bancile de la noi, nu se face ca bugetul sa nu treaca rapid. Astfel ca in doar cinci minute, Camera inferioara si-a votat banii.
Au deputatii, in aceasta sesiune, cu 23 la suta mai mult, asta desi Varujan Vosganian, ministrul de Finante, le-a trimis o hartie unde i-a rugat sa nu majoreze nimic. Cum ministrul a uitat ca e si senator, colegii i-au dat cu flit si, fara nici un amendament, fara nici o remuscare, o tresarire de mana, ceva, au trecut articol de articol, cu ...
Deoarece interzice Legea audiovizualului, nu am putut sa vad la televizor si ochii celor doi micuti tinuti in lanturi, ca ucigasul de copii dintr-un celebru film. Si poate ca e mai bine, deoarece sunetul ciocanului izbit in lacatul care tinea lantul in jurul gleznei imi bubuie si-acum in cap.
In Romania anului integrarii, eveniment care s-a produs si deoarece am stiut sa ascundem sub pres gunoaiele si am convins Bruxelles-ul ca la noi nu mai exista copii abandonati in mizerie, cu toata tristetea lumii in ochi, doi copii puteau sa moara in lant, daca nu-i descoperea presa.
In Uniunea Europeana exista institutii pe care a trebuit sa le infiintam si sa le demonstram ca fac parte dintr-un sistem, comunica si decid pentru mai binele cetatenilor, pentru a le apara drepturile.
Care Uniunea Europeana? Putem sa controlam averile demnitarilor, sa varam in zeghe toti fostii premieri, sa construim rampe ecologice care miros a trandafiri, dar pana cand vom avea 160 de bolnavi psihic ingrijiti de trei asistente, cu ochii iesiti din cap de foame si cu mainile ca niste gheare din cauza absentei medicamentelor, ca la Bolintin si minori tinuti de parinti in lanturi, ca fiarele, ramanem la marginea planetei.
Isprava parintilor din micul catun moldav mi-a adus aminte de tragedia de la Tanacu. Aceeasi ignoranta. Atunci era vorba de oameni in straie bisericesti, aici de o intreaga comunitate. Care s-a condus dupa principiul ca nu e bine sa te bagi in familiile altora, ca nu ...