
Constitutia Romaniei are nevoie de imbunatatiri. O spune istoria si experienta politica de dupa 2003, de la ultima revizuire. Cu alte cuvinte nu este numai o cerinta politica sau un moft, ci reprezinta chiar o realitate politica.
Conflictele generate de ambiguitatea unor articole din legea fundamentala ar necesita o rezolvare imediata daca ar exista vointa politica si consens. Insa, in acest moment ele lipsesc. Exista, in schimb, interese politice pe anumite segmente din actul fundamental. Si fiecare parte implicata vrea sa se impuna, in detrimentul celeilalte.
Fiecare partid vrea sa fie cat mai original in legatura cu propriile propuneri. Fiecare isi doreste sa dea bine in conferinte de presa, talk-show-uri si dezbateri publice. Asistam la un joc al adaptarii la aceasta tema indelung, dar niciodata concret discutata.
Liberalii si social-democratii isi doresc in principal limitarea prerogativelor presedintelui, pe cand democrat-liberalii si Traian Basescu tintesc diminuarea importantei Parlamentului. Independentii merg si ei pe mana interesului national si al vointei populare, iar minoritatile resping ideea Parlamentului unicameral.
Practic, toate formatiunile politice incearca sa dea un sens propriu modificarii Constitutiei. In aparenta exista vointa de a modifica legea fundamentala. In esenta, totul se va reduce la declaratii belicoase, confruntari mediatice, pozitionari tactice fata de o propunere sau alta si acoperirea zgomotoasa a unor probleme ...
In ultimele luni reprezentantii puterii actuale au indentificat o serie de dusmani reali, posibili sau inchipuiti, care i-au afectat sau inca le pericliteaza buna oranduire a guvernarii.
In campania electorala principalul inamic, public desigur, era presa ticalosita. In general, in aceasta categorie intrau, potrivit declaratiilor lui Traian Basescu, cea mai mare parte a presei. Pe scurt, intreaga presa care nu era de acord cu el, care nu il sustinea si il critica, mai mult sau mai putin elegant. Atunci, Sebastian Lazaroiu, consilierul prezidential, chiar a formulat raspicat antagonismul: electoratul va avea de ales intre presa si democratie - unde, normal, democratia era reprezentata de Basescu, iar cealalta parte de toti oponentii sai.
Dupa alegeri, aceiasi reprezentanti ai democratiei unice au afirmat ca presa a falsificat si a mistificat democratia din Romania, transformandu-se in realitate intr-un promotor al orice, numai al democratiei nu. Intreaga ura si dusmanie acumulata in campania electorala s-a transferat de atunci incoace catre reprezentantii posturilor anatemizate. Au intrat aici toti cei care si-au permis luxul de a nu fi de acord cu Basescu si de a nu il sustine in campanie. Lor li s-a raspuns cu celebrele replici "nu va mai uitati la televizor doua saptamani si o sa vedeti adevarata realitate din Romania". Un exercitiu simplu, incercat, insa deloc cu efectul prezis de presedinte. Ba, dimpotriva.
Putini s-au gandit ca presa nu are cum sa devina un ...
Traian Basescu are un program electoral bun, nimic de zis, ceea ce nu reprezinta o surpriza. Surpriza ar fi daca ideile de acolo ar prinde viata intr-un, eventual, viitor mandat. Caci nu proiectele, ci realizarea lor reprezinta punctul slab al actualului presedinte.
In programul sau, Traian Basescu evita cateva capacane importante in care au cazut cu brio ceilalti candidati.
Nu promite absolut nimic, ci propune. Iar ceea ce propune este subsumat notiunii de viziune, adica exact cuvantul cel mai asteptat intr-o tara condusa de azi pe maine, total incoerent. De altfel, programul se numeste "Viziunea mea pentru o Romanie moderna".
Programul nu contine populisme grosiere. Ar fi fost o greseala fundamentala a lui Traian Basescu sa mai calce pe drumul deja batatorit cu lozinci de tipul "Sa traiti bine!" sau salarii cu 50% mai mari pentru profesori. Dimpotriva, trebuie sa para ca s-a lecuit de asa ceva, ca ar fi, dupa cum sustine, mai responsabil decat in urma cu 5 ani.
De asemenea, Traian Basescu nu prea vorbeste despre lucruri care exced atributiile sale prezidentiale, cum ar fi medicamente pentru pensionari sau mii de locuinte pentru toti cei care au nevoie. Presedintele se cantoneaza in proiecte generale, de structura, pe cele mai sensibile zone ale societatii pentru care vrea (cuvant greu, de lider) reforma.
Reforma sociala, prin dezvoltarea clasei mijlocii (electoratul pe care Traian Basescu incearca cel mai abitir sa-l mobilizeze la vot); reforma ...
Nu aveti niciodata senzatia ca va aflati intr-o oala sub presiune, al carui capac sta sa explodeze? Cand, de exemplu, mergeti pe strada, nu simtiti nelinistea, preocuparea, stresul de neoprit ale trecatorilor?
Nu va tulbura vecinii dumneavoastra, rudele, chiar prietenii care ies in strada sa-si ceara drepturile, impinsi de nevoile si lipsurile tot mai greu de dus in ultima vreme?
E tensiune multa de cand a inceput campania electorala, singura problema e ca atunci cand ea se va fi terminat, la nivelul educatiei si responsabilitatii politice nu se va fi schimbat mai nimic.
E mult zgomot pentru functia suprema in stat, intr-o perioada atat de marcata de criza economica in care riscam sa ramanem fara fondurile financiare externe. Atat zgomot fac candidatii incat reusesc sa acopere realitatea economica, sociala. Ne asurzesc cu promisiuni ca sa uitam ca suntem intr-o situatie disperata.
De ani de zile, pierdem miliarde de euro din cauza incompetentei. Acum suntem la un pas sa pierdem si banii de salarii, de pensii, pentru urmatoarele trei luni. Practic, riscam sa ramanem fara colac de salvare.
Cel mai bun exemplu al incompetentei si al nepasarii ni l-a oferit in urma cu doua zile chiar premierul interimar Emil Boc, care, din motive absolut hilare, o emisiune la Etno Tv, a intarziat la intalnirea cu delegatia FMI - care a venit la Bucuresti dupa ce a fost implorata sa faca acest lucru, chiar daca la noi are ca parteneri de discutie interimari cu zilele numarate.
...
In 2004, dupa pierderea alegerilor prezideniale in fata lui Traian Basescu, Adrian Nastase isi accepta infrangerea si lansa teza celor doua Romanii.
Una a mediului urban, care isi dorise schimbarea si votase cu Traian Basescu, iar cealalta Romanie era a ruralului, a romanilor in varsta, saraci si necajiti, care il votasera pe Adrian Nastase si care, spunea el, astepta inca un ajutor din partea stangii.
Dupa cinci ani, cele doua Romanii se pare ca au ramas in picioare, ba chiar s-au conturat si mai limpede. S-au schimbat cateva note de ambele parti, insa polarizarea a ramas intacta. Avem acum Romania lui Basescu, formata din basescieni si cei care, desi nu l-au putut vota pe Basescu, nu au putut pune stampila nici pe Geoana. Si Romania celor care l-au votat pe Geoana din convingere, probabil putini spre foarte putini, plus cei care au votat impotriva lui Basescu din diverse motive.
Ei bine, din aceasta impartire a votantilor in pro - Basescu si anti - Basescu rezulta si cele doua Romanii de astazi. Alegerile din 2009 ne-au separat in doua gasti pe toti, de data asta linia de demarcatia nemaifiind satul si orasul.
Cele doua tabere s-au instalat in familiile noastre, la serviciu, pe strazi, la sate in aproape aceeasi masura ca si la orase. Nu mai exista aceeasi diferenta ca in 2004. Acum totul s-a jucat pe cartea unui totul sau nimic. Odata cu nasterea imensei alianta anti - Basescu in jurul coalitiei PSD - PNL, societatea romaneasca s-a rupt in doua.
Au ...
Cand vine vorba despre cazul Omar Hayssam si rapirea celor trei jurnalisti romani in Irak totul parca se transforma si capata dimensiunile unui roman dostoievskian. Conspiratii, rapiri, secrete de stat, povesti cu happy-end si manipulari nesfarsite, dosarul Hayssam a revenit in actualitate ca un meteorit care alerga chiaun prin atmosfera si a picat brusc in centrul Manhattan-ului.
Dupa ce "creierul" partidului social democrat, Marian Vanghelie, anuntase, in urma cu vreo doua luni, ca arhiva "Doi si-un sfert" e pe maini bune, acum ne trezim de la zi la zi ba cu o noua stenograma, ba cu o noua scrisoare de-ale lui Hayssam catre "cinstitul" doctor Yassim. Daca Vanghelie chiar este cu mana pe arhiva "Doi si-un sfert" si este izvorul acestor scurgeri in presa, atunci garantat nu a gandit-o bine.
Cum ar mai putea sa ii afecteze imaginea presedintelui orice noutate aparuta in acest dosar? Ca el este cel care i-a promis iesirea din tara, iar apoi chiar l-a ajutat pe Hayssam sa paraseasca Romania? Ca Traian Basescu este principatul suspect al scaparii lui Hayssam, singurul condamnat de terorism si inlesnirea de acte de terorism pe teritoriul Romaniei? In fond, pana la lamurirea acestei probleme in instanta, tot ce avem este cuvantul unui infractor impotriva presedintelui tarii.
Electoral vorbind, tot acest scandal reaprins al cazului Hayssam, in cel mai sceptic scenariu, nu il afecteaza catusi de putin pe Traian Basescu. In cel mai bun caz, toata aceasta inflatie de ...
A trecut degeaba mai bine de o saptamana de campanie electorala. Nu ne-am ales cu nimic.
Daca privesti scena politica nu vezi decat o paruiala generala intre doua tabere: anti si proBasescu, pe absolut toate temele posibile si cu toate armele posibile. Nici Biblia n-a fost ratata din arsenalul electoral, in cel mai comic mod cu putinta, dar nici teiul lui Eminescu n-are liniste.
Mircea Geoana si Crin Antonescu rostesc numele presedintelui de zeci de ori in discursurile lor, care ajung astfel mai mult discursuri despre Traian Basescu decat despre ei insisi. Sunt atat de preocupati sa fie antiBasescu incat uita sa fie ceva independent de el. Asa ca ajungi sa te gandesti ce ar fi si despre ce ar vorbi daca Traian Basescu nu ar exista.
La randul sau, presedintele candidat are un discurs similar celui de la suspendare: pe ei, pe mama lor. Referendumul pentru unicameralism, proiectele de reformare a Romaniei sunt si ele arme impotriva unui adversar cu multe capete si chipuri bine definite. Nici aceste proiecte nu sunt, in fond, mesaje pozitive, ci tot negative, tot arme de atac.
Violenta de limbaj a atins cote inimaginabile, e drept, mai putin in cazul candidatilor. Insa partidele din spatele lor se incaiera salbatic cu injurii, vorbe grele si tipete. Nimeni nu asculta, nimeni nu gandeste, toata lumea racneste. Iar daca mai apare vreun om de bun simt, este rapid executat.
De exemplu, un tanar politician a indraznit recent sa propuna intr-un studio de televiziune ...
Nesecat izvorul pocelii in ograda politicianului! Partidele aflate la putere si-au desemnat flacaii apt combatanti, le-au facut instructajul, i-au pus sa-si traga genunchiere, sa-si lustruisca crampoanele si basti in ogorul pregatit de tavaleala!
Cu placere, au raspuns fruntasii PSD si PD-L. Si-au uns pe painea picurata cu lamaie cateva margelute negre, au pus in cutia pentru sandvici si doua mere si-au plecat la televizor. Nu le-au lasat pe machioze sa le pudreze fruntea, ca sa para ca vin, nadusiti, de la treaba. Poporul oricum nu stie ca singura prestatie e cu gura, isi spun fericiti, convinsi ca nefericitii ii vor lua drept maicute.
Si da-i inainte! Fiecare are o lista cu afaceri din tabara adversa, cuvinte ca "furt", "abuz" si "avere" sunt rostite plescait, cu dispret suveran. Urmeaza justificarile: ii obliga Uniunea Europeana sa dea publicitate, procedura declaratiilor de avere este prea stufoasa, n-au fost atenti, au semnat contractele fara sa verifice.
Vin apoi marile probleme ale tarii, reprosuri si explicatii: taranii declara in fals suprafetele cultivate, de aia nu primesc subventii, profesorii lucreaza oricum doar cateva ore pe saptamana, justitiabilii sunt niste procesomani, de aia nu mai sunt tipizate pentru citatii, iar aia internati in spitale sunt niste ipohondri, de aia nu ajung mdicamentele.
Si cine-mi pandea dupa colt?
Olimpiada de smardoi incepe martea, se inteteste miercurea, cantitatea de energie ajunge joi pana la stratul de ozon, ...
Traian Basescu apasa la podea pedala temei crizei, care s-ar putea transforma, pana la urma, din principalul sau adversar, intr-un atu neasteptat.
Potrivit unui presupus document al ambasadei Austriei, Traian Basescu le-ar fi spus ambasadorilor UE ca nu va decide decat in septembrie daca va candida pentru un nou mandat, in functie de efectele crizei, iar daca atunci va ajunge la concluzia ca iese din lupta, candidatul de rezerva al PD-L ar fi Emil Boc.
Ceva mai tarziu, presedintele a precizat la Realitatea TV ca l-ar putea determina sa se retraga un derapaj economic major, tradus intr-un somaj de peste 10% si prabusire economica abrupta, care nu i-ar mai permite, moral, sa ceara increderea populatiei.
Presedintele si-ar asuma in acest fel esecul in fata crizei, adica scufundarea vaporului. A evitat sa confirme candidatura de rezerva a lui Emil Boc, dar a marit si mai mult miza: eventuala retragere nu va fi doar de la prezidentiale, ci definitiv, din viata politica.
Amanare strategica
Amanarea anuntarii candidaturii de catre actualul presedinte era previzibila, chiar probabila, din cel putin doua motive.
In primul rand, aceasta amanare ii permite ca pana atunci sa ramana in strategia actuala si sa-i culeaga la maximum roadele: presedintele preocupat exclusiv de criza, care nu are timp de aspecte electorale, cu alte cuvinte, eu lupt cu criza, ei lupta cu mine.
Traian Basescu are numai de castigat din aceasta imagine.
In al doilea rand, pana in ...
S-a dat startul campaniei electorale. V-ati prins? Nu, nu ma refer la cea prezidentiala. Aceea e cu toate motoarele turate chiar daca mai e mult pana la declansarea ei oficiala.
Ma refer la campania electorala pentru alegerile europarlamentare. Nu v-ati prins nu ne vom da seama prea bine de ea nici pana in ziua votului, cu exceptia, desigur, a nelipsitelor pomeni electorale.
Imensa majoritate a populatiei habar nu are ce este si ce face Parlamentul European. Pentru imensa majoritatea a populatiei, politica si subiectele de la Bruxelles sunt la fel de indepartate si de neinteles ca tainele zeilor din Olimp.
Si cum sa le perceapa altfel cand nu le sunt prezentate decat rar si in trecere pentru ca, spun marii alergatori dupa rating, ar fi plicticoase.
Sunt plicticoase pentru ca nu le inteleg in primul rand ei. Daca s-ar obosi sa le inteleaga si sa explice si poporului ce au inteles in urma documentarii, temele europene s-ar putea dovedi foarte interesante pentru toate lumea.
Ce ar trebui sa stim?
Este foarte interesant si important cum vine treaba cu subventia agricola, intr-o tara cu o agicultura ca a Romaniei. Cum sa fie plicticos dosarul energia si optiunile din el, energie eoliana, hidro sau nucleara ca alternative la gazele cam pe sponci si cu robinetul in mana rusilor?
Ce-o fi de ignorat in tema mediului tocmai intr-una dintre cele mai poluate tari europene cu toate consecintele ei dezastruoase asupra sanatatii locuitorilor?
Romania ar trebui ..
Inghetarea salariilor bugetarilor, decisa marti de Guvern, este absolut fireasca in conditiile unei crize de asemenea proportii. Ar fi fost nu numai imoral, ci si pagubos ca efectele recesiunii sa fie suportate strict doar sectorul privat.
Daca omoram vaca datatoare de lapte, cat de putin o fi el, murim cu totii de foame.
Era, asadar, previzibil ca situatia economiei sa-si impuna pana la urma exigentele, pentru ca legile acesteia nu pot fi nici abrogate, nici modificate. Socul deciziilor de acest fel este insa foarte mare pentru ca ele vin dupa valul de promisiuni de-a dreptul obscene din campania electorala.
Salt direct de la cod rosu de canicula, la cod rosu de ger
Cine-i de vina? Evident, cei care au promis. Daca bugetarii nu ar fi fost euforizati cu promisiuni de lapte si miere, nu ar fi avut niciun motiv sa se astepte sa curga lapte si miere.
Daca li s-a tot spus ca, vezi Doamne, criza e acolo, la ei, si pe noi abia daca ne-o atinge vreo adiere, altfel binevenita ca prea se incinsese motorul economiei, s-ar fi obisnuit, poate, cu ideea, asa cum s-au obisnuit cei din sectorul privat, si nu s-ar simti acum loviti cu leuca in cap.
Dar cum sa inghita un profesor trecerea de la promisiunea ferma, legalizata chiar, de majorare a salariilor cu 50%, la pericolul de diminuare a salariului?
Si ce sa creada el acum: vorbele ministrului de Finante care-i spune ca va merge cu aceiasi bani acasa sau hartia Ministerului Educatiei care anunta inspectoratele ...
E greu de spus cui foloseste circul din jurul careului de coduri, dar deoarece am deprins obiceiul pamantului, trebuie ca aduce plusvaloare. Altfel am putea spune ca amorul artei s-a instalat in societatea care a ispravit de uns rotile democratiei si sta, talamba, cu pliciul in mana, sa arda niscai muste.
Cumplita plictiseala zace in ideile de campanie ale protagonistilor turului doi daca tot ce-au gasit de mestecat sunt prologurile codurilor, si nu fondul problemei. Insa ce te faci cu poporul, care s-a lipit de televizor pentru a urmari deznodamantul si cere raport de monitorizare favorabil pe Justitie?
Prin urmare, daca n-ai cum sa-i seduci impresia, bagi pe foc invinetind ochiul adversarului - cu un drum, putina grasime electorala nu strica. Si intra in scena Mircea Geoana, care a uitat ca a achiesat la data de 15 mai pentru finalizarea codurilor. Dar cum e miezul zilei, si carele de reportaje zac in praf, se bazeaza pe reaua tinere de minte si cere partenerilor sa nu grabeasca adoptarea celor patru legi, deoarece societatea trebuie sa cantareasca.
Stie presedintele PSD la ce societate se refera: la aia civila, formata din 20 de ong-uri care se pregateau sa-i bata obrazul lui Traian Basescu deoarece n-a sedus-o cu un studiu de oportunitate, si aia penala, compusa din procurorii care plang din cauza ca "n" infractori scapa de pedeapsa. Plus Consiliul Superior al Magistraturii si Asociatia Magistratilor din Romania - deci gradul de adresabilitate cuprinde toata ...
Campania electorala a trecut deja de mijloc. Ati simtit? Ma indoiesc. E drept ca prima jumatate este de incalzire, efortul cel mare fiind concentrat catre final.
In Capitala, patru par candidatii care conteaza: Vasile Blaga, Cristian Diaconescu, Sorin Oprescu si Ludovic Orban. Sondajele de opinie au inceput sa contureze o ierarhie, insa ele sunt totusi contradictorii, in functie de partidul care le-a comandat.
In privinta dezbaterilor de campanie, apatia este totala. Cine are ceva de spus nu prea stie cum s-o faca, cine stie cum nu prea are ce spune, asa ca ansamblul nu e prea fericit. Toata lumea a identificat durerile Capitalei, de parca ar fi fost tare greu, si fiecare vrea sa fie bine, cu mai multa sau mai putina competenta. Ceva tensiune si si competitie vin doar din formatele televiziunilor care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa stimuleze show-ul.
Cat despre teme, ce ne-am fi facut daca Traian Basescu n-ar fi rostit cuvantul blat? Am fi adormit probabil cu telecomanda in mana. Asa cel putin ne stricam de ras, pentru ca blatiada este in toi. Toata lumea acuza pe toata lumea, de toate aranjamentele cu putinta, astfel incat si un pranz in oras, cu sotia, poate deveni suspect. Asa, toti cei care-l detesta pe presedinte nu fac altceva decat sa se conformeze agendei publice stabilite de Traian Basescu.
Buldogul in lesa si independentul de partid
Vasile Blaga a intrat in batalie mai mult de nevoie, decat de voie, lucru pe care nu-l poate ascunde prea ...
Si aceasta campanie, ca toate cele dinaintea ei, sta sub semnul mituirii electorale. Atat doar ca formele acestui tip de coruptie politica s-au diversificat si rafinat.
Cea mai vizibila ramane mita electorala cu punga de mancare, la care recurg toate partidele, desi parca e mai putin raspandita decat la locale. Faptul ca se gasesc inca foarte multi romani care sa-si vanda dreptul de a decide si, pana la uma, chiar viitorul copiilor lor, pe o punga de faina, una de malai si una de zahar spune multe despre inapoierea ingrozitoare in care suntem inca.
Sa nu dam vina numai pe saracie. Multi dintre cei care-si rup hainele pentru o astfel de pomana isi pot permite un trai decent, insa au imoralitatea in sange. Nu-mi pot imagina ce ar pati si cum ar fi tratat de alegatori un politician neamt sau chiar unul italian care ar incerca sa cumpere voturi in acest fel. Pana la urma, avem clasa politica pe care o meritam si care ne reprezinta. Ei nu vor inceta sa dea, cat timp noi nu vom inceta sa luam.
Cum spuneam, avem deja si forme mai rafinate, indirecte, de mita electorala.
Straluceste mai nou pe firmament mita electorala cu gradele militare, pe care a practicat-o anul acesta Traian Basescu. Neculai Ontanu, Gabriel Oprea si Anghel Iordanesc au capatat in aceasta toamna inca o stea pe epoletii militari. In afara de avansare ce au toti in comun?
Faptul ca nu s-au remarcat cu absolut nimic care sa justifice inaintarea in grad, dar si faptul ca toti trei, fosti social ...
Televiziunile s-au emotionat de mama focului vazand derapajele violente din protestul fermierilor. Pentru cei mai informati, imaginile n-au fost o surpriza: de-a lungul si de-a latul Europei, femierii au dat foc masinilor, au blocat soselele, au varsat laptele in apa raurilor si s-au confruntat cu fortele de ordine.
E drept, exista o diferenta majora. In toate acele cazuri era vorba despre politici europene in materie de subventii, la noi este vorba despre subventii care se platesc din bugetul statului. Acolo fermierii cer majorarea subventiilor, in vreme ce fermierii romani cer sa li se plateasca ceea ce era deja stabilit.
Adevarul la mijloc
"Vaca si oaia nu traiau din subventia aceasta" a recunoscut unul dintre fermieri, dar este la fel de adevarat ca fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, a promis ca banii vor fi platiti pana pe 15 octombrie.
Bugetul nu are bani indiferent de protestele oierilor si niciodata pana acum subventia nu a fost platita deodata. Si guvernul Tariceanu a platit subventiile tot in transe, adica ceea ce li se propune si acum fermierilor. Dar si acestia stiu ca este un an electoral, asa ca au apasat la podea pedala, cerand mai mult decat pana acum: "Toti banii odata, pana la alegeri". E drept, este un an mai greu decat cei trecuti, pentru ca vanzarea produselor a mers mai greu si banii incasati au fost mai putini. Una peste alta, adevarul pare pe undeva pe la mijloc.
Dar nu numai fermierii stiu ca e an electoal, ci si ...