Nu aveti niciodata senzatia ca va aflati intr-o oala sub presiune, al carui capac sta sa explodeze? Cand, de exemplu, mergeti pe strada, nu simtiti nelinistea, preocuparea, stresul de neoprit ale trecatorilor?
Nu va tulbura vecinii dumneavoastra, rudele, chiar prietenii care ies in strada sa-si ceara drepturile, impinsi de nevoile si lipsurile tot mai greu de dus in ultima vreme?
E tensiune multa de cand a inceput campania electorala, singura problema e ca atunci cand ea se va fi terminat, la nivelul educatiei si responsabilitatii politice nu se va fi schimbat mai nimic.
E mult zgomot pentru functia suprema in stat, intr-o perioada atat de marcata de criza economica in care riscam sa ramanem fara fondurile financiare externe. Atat zgomot fac candidatii incat reusesc sa acopere realitatea economica, sociala. Ne asurzesc cu promisiuni ca sa uitam ca suntem intr-o situatie disperata.
De ani de zile, pierdem miliarde de euro din cauza incompetentei. Acum suntem la un pas sa pierdem si banii de salarii, de pensii, pentru urmatoarele trei luni. Practic, riscam sa ramanem fara colac de salvare.
Cel mai bun exemplu al incompetentei si al nepasarii ni l-a oferit in urma cu doua zile chiar premierul interimar Emil Boc, care, din motive absolut hilare, o emisiune la Etno Tv, a intarziat la intalnirea cu delegatia FMI - care a venit la Bucuresti dupa ce a fost implorata sa faca acest lucru, chiar daca la noi are ca parteneri de discutie interimari cu zilele numarate. ...
Biserica Ortodoxa Romana este profund implicata in campania electorala, probabil fara voia, ci, mai degraba, prin imprudenta inaltilor sai ierarhi. Permisiunea, experimentala, acordata preotilor de a candida pentru consiliile locale si judetene a avut efecte rapide.
Multi slujitori ai Domnului s-au inscris si in batalia pentru primarii, cu binecuvantarea episcopilor. Unii au fost amenintati ca vor fi dati afara din BOR pentru fortarea deciziei Sfantului Sinod, dar primisera deja aprobarea superiorilor.
Si-uite asa ne-am trezit cu zeci, daca nu sute, de preoti candidati independenti, mai ales prin Moldova. Ce cauta ei in politica? Binele comunitatii, desigur. Nu orice preot a primit aprobarea sa candideze, ne spune purtatorul de cuvant al Bisericii, parintele Stoica.
"E vorba de acei preoti care dovedesc spirit organizatoric si gospodaresc realmente. Si care pot face treaba buna pentru comunitate." Ma intreb si eu, ca o pacatoasa ce sunt, cati dintre acesti preoti gospodari s-au remarcat mai intai prin activitatea legata de Biserica - sa fi facut poate cateheza cu copiii, sa fi predat orele de religie la scoala sau, poate, sa fi organizat un sistem de ajutorare a celor nevoiasi, sa zicem cantine ale saracilor- si abia apoi, prisosindu-le totusi timpul si energia sa fi tintit si o functie publica?
Si apoi, odata intrat in hora politica, cat de independent se poate tine parintele? Politica, fie ea la primarie, in consiliu sau in Parlament, functioneaza dupa ...
Din dorinta de a iesi in evidenta cu ceva - macar cu un afis electoral - candidatii la alegerile locale cad in panta penibilului. Ideile sunt dintre cele mai nebanuite si nemaiauzite, toate pentru a aduce candidatii in prim-plan. Un lucru este cert: afisele electorale controversate nu pot trece neobservate. De exemplu, PNL si-a postat un banner, pe un gard la fel de galben ca sigla partidului, pe care sta inscriptionat: "Acest gard a fost reabilitat de Tineretul National Liberal".
Staff-ul PSD-ului nu de dovada de mai multa ingeniozitate, mai ales ca la Constanta nici vidanjele nu au scapat de afise electorale. Acestea ne indeamna sa votam cu Andrei Razvan Alberto - "primarul de langa noi".
Strategii de campanii ai Partidului Ecologist s-au inspirit din filme. Cristian Amariei, candidatul ecologistilor la primaria din Pascani, este mai ceva decat "Conan Barbarul". Isi arata muschii si pletele intr-un afis care ne spune ca Amariei vrea sa fie eroul pascanenilor. Daca n-as sti scopul afisului, as crede ca barbarul Cristian Amariei a gresit competitia.
Tudorel Calapod, primarul democrat liberal din Navodari, mai vrea un mandat. Afisul sau electoral il infatiseaza langa o masina de Formula 1, pe care Calapod nu ar putea sa o conduca pe drumurile in vesnica reparatie din oras. Edilul "de cursa lunga" si-a gresit cel mai probabil vocatia.
Tot din seria candidatilor PD-L, Radu Silaghi a recurs nu numai la pomeni electorale ci si la invitatii la concert. Aspirantul la ...
Ce bine cade Ziua Copilului anul acesta! Sub paravanul ei se poate face nestingherit campanie in preziua si chiar in ziua alegerilor locale.
Sunt ultimele servicii electorale facute de copii, dupa o luna in care au fost expusi mai mult ca niciodata in afisele, spoturile publicitare si actiunile de campanie ale candidatilor.
Astazi, copiii sunt folositi chiar la cel mai inalt nivel. Bodgan Olteanu deschide din nou portile Camerei Deputatilor pentru a se juca cu micutii vizitatori de-a politica, in vreme ce Cristian Adomnitei, el insusi candidat la primaria Iasiului, organizeaza impreuna cu Guvernul "Ziua portilor deschise" la Palatul Victoria, pentru copii, profesori si parinti.
Pentru ca oportunitatea sa fie stoarsa la maximum, invitatia a avut aspect de convocator ceausist, inspectoratele scolare avand obligatia sa trimita situatia centralizata a vizitatorilor programati.
Accentul cel mare este pus, desigur, pe vizitatorii cu drept de vot: "La acest eveniment deosebit sunt asteptati, cu mare interes, sa participe si parintii elevilor vizitatori", scrie in circulara convocator trimisa de ministerul Educatiei.
Pana la urma, sa zicem ca nici nu e chiar atat de rea aceasta posibilitate acordata copiilor de a intra in Parlament si Guvern, adica in locurile unde sunt luate deciziile care le marcheaza fundamental viata, chiar daca vizita are o tipatoare culoare electorala.
Rau este ca deciziile luate in cele doua locuri, in toate celelalte 364 de zile ale ...
A trecut degeaba mai bine de o saptamana de campanie electorala. Nu ne-am ales cu nimic.
Daca privesti scena politica nu vezi decat o paruiala generala intre doua tabere: anti si proBasescu, pe absolut toate temele posibile si cu toate armele posibile. Nici Biblia n-a fost ratata din arsenalul electoral, in cel mai comic mod cu putinta, dar nici teiul lui Eminescu n-are liniste.
Mircea Geoana si Crin Antonescu rostesc numele presedintelui de zeci de ori in discursurile lor, care ajung astfel mai mult discursuri despre Traian Basescu decat despre ei insisi. Sunt atat de preocupati sa fie antiBasescu incat uita sa fie ceva independent de el. Asa ca ajungi sa te gandesti ce ar fi si despre ce ar vorbi daca Traian Basescu nu ar exista.
La randul sau, presedintele candidat are un discurs similar celui de la suspendare: pe ei, pe mama lor. Referendumul pentru unicameralism, proiectele de reformare a Romaniei sunt si ele arme impotriva unui adversar cu multe capete si chipuri bine definite. Nici aceste proiecte nu sunt, in fond, mesaje pozitive, ci tot negative, tot arme de atac.
Violenta de limbaj a atins cote inimaginabile, e drept, mai putin in cazul candidatilor. Insa partidele din spatele lor se incaiera salbatic cu injurii, vorbe grele si tipete. Nimeni nu asculta, nimeni nu gandeste, toata lumea racneste. Iar daca mai apare vreun om de bun simt, este rapid executat.
De exemplu, un tanar politician a indraznit recent sa propuna intr-un studio de televiziune ...
Inghetarea salariilor bugetarilor, decisa marti de Guvern, este absolut fireasca in conditiile unei crize de asemenea proportii. Ar fi fost nu numai imoral, ci si pagubos ca efectele recesiunii sa fie suportate strict doar sectorul privat.
Daca omoram vaca datatoare de lapte, cat de putin o fi el, murim cu totii de foame.
Era, asadar, previzibil ca situatia economiei sa-si impuna pana la urma exigentele, pentru ca legile acesteia nu pot fi nici abrogate, nici modificate. Socul deciziilor de acest fel este insa foarte mare pentru ca ele vin dupa valul de promisiuni de-a dreptul obscene din campania electorala.
Salt direct de la cod rosu de canicula, la cod rosu de ger
Cine-i de vina? Evident, cei care au promis. Daca bugetarii nu ar fi fost euforizati cu promisiuni de lapte si miere, nu ar fi avut niciun motiv sa se astepte sa curga lapte si miere.
Daca li s-a tot spus ca, vezi Doamne, criza e acolo, la ei, si pe noi abia daca ne-o atinge vreo adiere, altfel binevenita ca prea se incinsese motorul economiei, s-ar fi obisnuit, poate, cu ideea, asa cum s-au obisnuit cei din sectorul privat, si nu s-ar simti acum loviti cu leuca in cap.
Dar cum sa inghita un profesor trecerea de la promisiunea ferma, legalizata chiar, de majorare a salariilor cu 50%, la pericolul de diminuare a salariului?
Si ce sa creada el acum: vorbele ministrului de Finante care-i spune ca va merge cu aceiasi bani acasa sau hartia Ministerului Educatiei care anunta inspectoratele ...
S-a dat startul campaniei electorale. V-ati prins? Nu, nu ma refer la cea prezidentiala. Aceea e cu toate motoarele turate chiar daca mai e mult pana la declansarea ei oficiala.
Ma refer la campania electorala pentru alegerile europarlamentare. Nu v-ati prins nu ne vom da seama prea bine de ea nici pana in ziua votului, cu exceptia, desigur, a nelipsitelor pomeni electorale.
Imensa majoritate a populatiei habar nu are ce este si ce face Parlamentul European. Pentru imensa majoritatea a populatiei, politica si subiectele de la Bruxelles sunt la fel de indepartate si de neinteles ca tainele zeilor din Olimp.
Si cum sa le perceapa altfel cand nu le sunt prezentate decat rar si in trecere pentru ca, spun marii alergatori dupa rating, ar fi plicticoase.
Sunt plicticoase pentru ca nu le inteleg in primul rand ei. Daca s-ar obosi sa le inteleaga si sa explice si poporului ce au inteles in urma documentarii, temele europene s-ar putea dovedi foarte interesante pentru toate lumea.
Ce ar trebui sa stim?
Este foarte interesant si important cum vine treaba cu subventia agricola, intr-o tara cu o agicultura ca a Romaniei. Cum sa fie plicticos dosarul energia si optiunile din el, energie eoliana, hidro sau nucleara ca alternative la gazele cam pe sponci si cu robinetul in mana rusilor?
Ce-o fi de ignorat in tema mediului tocmai intr-una dintre cele mai poluate tari europene cu toate consecintele ei dezastruoase asupra sanatatii locuitorilor?
Romania ar trebui ..
Campania electorala a trecut deja de mijloc. Ati simtit? Ma indoiesc. E drept ca prima jumatate este de incalzire, efortul cel mare fiind concentrat catre final.
In Capitala, patru par candidatii care conteaza: Vasile Blaga, Cristian Diaconescu, Sorin Oprescu si Ludovic Orban. Sondajele de opinie au inceput sa contureze o ierarhie, insa ele sunt totusi contradictorii, in functie de partidul care le-a comandat.
In privinta dezbaterilor de campanie, apatia este totala. Cine are ceva de spus nu prea stie cum s-o faca, cine stie cum nu prea are ce spune, asa ca ansamblul nu e prea fericit. Toata lumea a identificat durerile Capitalei, de parca ar fi fost tare greu, si fiecare vrea sa fie bine, cu mai multa sau mai putina competenta. Ceva tensiune si si competitie vin doar din formatele televiziunilor care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa stimuleze show-ul.
Cat despre teme, ce ne-am fi facut daca Traian Basescu n-ar fi rostit cuvantul blat? Am fi adormit probabil cu telecomanda in mana. Asa cel putin ne stricam de ras, pentru ca blatiada este in toi. Toata lumea acuza pe toata lumea, de toate aranjamentele cu putinta, astfel incat si un pranz in oras, cu sotia, poate deveni suspect. Asa, toti cei care-l detesta pe presedinte nu fac altceva decat sa se conformeze agendei publice stabilite de Traian Basescu.
Buldogul in lesa si independentul de partid
Vasile Blaga a intrat in batalie mai mult de nevoie, decat de voie, lucru pe care nu-l poate ascunde prea ...
Pe 6 decembrie vom afla verdictul acestei campanii sinistre, cea mai toxica din ultimii 20 de ani ai Romaniei. Cineva o sa devina presedintele Romaniei.
Care Romanie? Una care de-abia va incepe sa deconteze masiv dementa acestor zile, pe care niciun interes electoral nu o poate justifica. Dementa care a discreditat masiv cele mai importante procese democratice si institutii fundamentale ale statului.
Discreditarea Parchetului
Ce afla omul care uita la televizor si citeste presa? Ca un fost procuror al Romaniei, cel care a instrumentat cazul Hayssam si a fost sanctionat de CSM pentru eliberarea din arest a sirianului disparut, isi acuza fostii sefi si pe presedintele Romaniei ca l-au impiedicat sa-si faca treaba.
Vedem si un alt fost procuror, dat afara din magistratura tot de CSM, sub acuzatia unor relatii mult prea apropiate, traduse in decontarea sejururi luxoase, cu persoane cercetate pentru spionaj, care sustine ca isi putea desfasura ancheta in acelasi caz doar in prezenta procurorului general si a unui sef din SRI.
Niciunul dintre acesti procurori nu a reactionat la momentul presupuselor imixtiuni, ci exact cu o saptamana inainte de alegeri. Niciuna dintre acuzatiile lor nu sunt probate.
Procurorul general se apara. Tot cu vorbe, cum altfel? Un razboi electoral al vorbelor, fara sustinere, discrediteaza pachetul, o institutie fundamentala a statului. Ce avem: procurori lasi, incompetenti si/sau iresponsabili care au primit totusi pe mana cazuri ...
Si aceasta campanie, ca toate cele dinaintea ei, sta sub semnul mituirii electorale. Atat doar ca formele acestui tip de coruptie politica s-au diversificat si rafinat.
Cea mai vizibila ramane mita electorala cu punga de mancare, la care recurg toate partidele, desi parca e mai putin raspandita decat la locale. Faptul ca se gasesc inca foarte multi romani care sa-si vanda dreptul de a decide si, pana la uma, chiar viitorul copiilor lor, pe o punga de faina, una de malai si una de zahar spune multe despre inapoierea ingrozitoare in care suntem inca.
Sa nu dam vina numai pe saracie. Multi dintre cei care-si rup hainele pentru o astfel de pomana isi pot permite un trai decent, insa au imoralitatea in sange. Nu-mi pot imagina ce ar pati si cum ar fi tratat de alegatori un politician neamt sau chiar unul italian care ar incerca sa cumpere voturi in acest fel. Pana la urma, avem clasa politica pe care o meritam si care ne reprezinta. Ei nu vor inceta sa dea, cat timp noi nu vom inceta sa luam.
Cum spuneam, avem deja si forme mai rafinate, indirecte, de mita electorala.
Straluceste mai nou pe firmament mita electorala cu gradele militare, pe care a practicat-o anul acesta Traian Basescu. Neculai Ontanu, Gabriel Oprea si Anghel Iordanesc au capatat in aceasta toamna inca o stea pe epoletii militari. In afara de avansare ce au toti in comun?
Faptul ca nu s-au remarcat cu absolut nimic care sa justifice inaintarea in grad, dar si faptul ca toti trei, fosti social ...
Televiziunile s-au emotionat de mama focului vazand derapajele violente din protestul fermierilor. Pentru cei mai informati, imaginile n-au fost o surpriza: de-a lungul si de-a latul Europei, femierii au dat foc masinilor, au blocat soselele, au varsat laptele in apa raurilor si s-au confruntat cu fortele de ordine.
E drept, exista o diferenta majora. In toate acele cazuri era vorba despre politici europene in materie de subventii, la noi este vorba despre subventii care se platesc din bugetul statului. Acolo fermierii cer majorarea subventiilor, in vreme ce fermierii romani cer sa li se plateasca ceea ce era deja stabilit.
Adevarul la mijloc
"Vaca si oaia nu traiau din subventia aceasta" a recunoscut unul dintre fermieri, dar este la fel de adevarat ca fostul ministru al Agriculturii, Ilie Sarbu, a promis ca banii vor fi platiti pana pe 15 octombrie.
Bugetul nu are bani indiferent de protestele oierilor si niciodata pana acum subventia nu a fost platita deodata. Si guvernul Tariceanu a platit subventiile tot in transe, adica ceea ce li se propune si acum fermierilor. Dar si acestia stiu ca este un an electoral, asa ca au apasat la podea pedala, cerand mai mult decat pana acum: "Toti banii odata, pana la alegeri". E drept, este un an mai greu decat cei trecuti, pentru ca vanzarea produselor a mers mai greu si banii incasati au fost mai putini. Una peste alta, adevarul pare pe undeva pe la mijloc.
Dar nu numai fermierii stiu ca e an electoal, ci si ...
Duminica suntem asteptati la vot pentru a da verdictul unei luni de campanie. In ajun de alegeri, poate fi un bun moment pentru o privire finala asupra "meniului" zilei de maine.
Din start as disocia scrutinul din Bucuresti de cel din restul tarii, pentru ca insasi clasa politica functioneaza diferit in Capitala si in provincie.
Proiect vs carisma
In Bucuresti, ca de obicei, in prim plan este batalia pentru primaria Capitalei urmata, mult mai palid, de cea pentru sectoare. Aproape pe nimeni pare sa nu fi interesat oferta pentru consilii.
Daca am intreba un bucurestean care sunt candidatii pentru primarii, probabil ca ar nimeri destule nume, dar daca l-am intreba despre listele pentru consilieri, probabil ca anonimatul candidatilor s-ar dovedi total.
Este un paradox, pentru ca, de fapt, consiliul, ca parlament local, are painea si cutitul. Votul pe lista il face insa neinteresant pentru electorat. Asa ca in timpul campaniei pare sa nu se fi schimbat nimc din ierarhia pe care o stiam deja: PD-L, PSD, PNL.
Electoratul nu s-a aratat insa prea interesat nici de protagonistii bataliei pentru primarii, desi am avut o campanie mai bogata in proiecte decat in alti ani. Mai bogata in proiecte, dar mult mai anosta.
Candidatii s-au impartit practic in doua categorii - dirigintii de santier si politicienii. Din prima fac parte in primul rand Vasile Blaga si Leonard Orban, amandoi cu programe complexe, destul de realiste, deci vrednice de analizat.
Ma ...
(Sau cum se manifesta reflexul Pavlovian la romani)
Criza a disparut, grija zilei de maine nu mai exista, ratele la banca au fost suspendate, romanul cu mic cu mare si-a luat concediu si asista cu ochii cascati la spectacolul campaniei electorale. Sa fim, totusi, ingaduitori.
Pana la urma, un astfel de show nu mai pupam decat peste cinci ani. Am crezut ca circul care a existat in ultimii ani reprezinta o eterna campanie electorala. Impartirea fragila a voturilor intre cele trei partide politice, aliantele, coalitiile si eternele conflicte politice care le-au urmat ne-au facut sa credem (cat de mult am gresit ..., ne dam seama abia acum!) ca nu putem asista la un circ mai mare. Ei bine, e timpul sa ne recunoastem invinsi si de aceasta data. Realitatea ne-a dat inca o palma.
Show-ul oferit de politicieni in ultimele zile ne demonstreaza ca abia aceasta este adevarata campanie electorala. La romani ... Cei care i-am acuzat pe politicieni ca timp de aproape cinci ani de zile s-au aflat intr-o permanenta campanie electorala ar trebui sa ne prezentam scuzele noastre. In sfarsit, politicienii ne-au aratat ce inseamna sa faci campanie electorala destoinic, planificata, cu hotarare, fara sa te incurci in politeturi inutile.
Primul pas - concentrarea unor mase impresionante de sustinatori, de la ultimul catun pana la cel mai mare oras al unui judet, a fiecarui om legat intr-un fel sau altul de structurile si tentaculele partidului. Fie el minor sau major, muncitor sau ...
Orice minte lucida, care a trait in Romania in ultimii ani, ar trebui sa realizeze ca adevarata campanie electorala a candidatilor, cea care conteaza si este cea mai importanta in planul moral, a fost facuta pana in momentul declansarii oficiale a acesteia.
Nu pentru ca, in realitate, in politica romaneasca totul este doar o campanie electorala continua, ci pentru ca, atunci cand vom vota, ar trebui sa luam in calcul sinteza si suma faptelor si vorbelor candidatilor din ultimii ani, nu doar pe cele din ultima luna.
Memoria electoratului din orice tara este scurta, iar cea a romanilor nu face catusi de putin exceptie, poate e chiar mai rea decat a altora. Uitam cu totii ce a sustinut Traian Basescu acum un an sau in 2005, imediat dupa castigarea alegerilor.
Nu tinem cont daca discursurile politicienilor sunt sau nu coerente in timp, daca exista un fir rosu in ideile lor sau, dimpotriva, programele lor nu se bazeaza decat pe reactii contextuale si pe interesele personale de moment.
Presa are aici un rol destul de important. Insa doar uneori, mai exact doar atunci cand o face corect si impartial. Atunci cand aduce aminte cititorilor sau telespectatorilor, prin materiale pe care le publica, de trecutul tuturor celor implicati in lupta electorala - de minciunile lor, de ipocriziile, incoerentele si nerealizarile lor.
Insa, manipularile grupurilor de presa, chiar si nevinovate, transforma acest obiectiv intr-unul denigrator unilateral, care il albeste pe unul si ...
"Am facut un credit de cateva zeci de mii de euro ca sa am bani de campanie electorala. Nu-mi convine sa facem alegeri dupa doar un an ca sa-si faca damblaua Basescu.
Eu am 49 de milioane de lei vechi indemnizatia de deputat, la care se adauga banii de benzina si furniturile de birou, insumat cam 60-65 de milioane. Eu mi-am castgat mandatul de pe pozitia a treia. Nu-mi convine sa-mi joc soarta la bambilici. Cine voteaza sa-si piarda locul de munca?"
Declaratia deputatului liberal Ioan Ghise este, sa recunoastem, de o sinceritate dezarmanta si merita, din acest punct de vedere, salutata. Ea ne arata ca o candidatura este foarte costisitoare. Cu mult mai costisitoare insa decat suma imprumutata de Ioan Ghise. Dar si profitul este cu mult mai mare decat recunoaste deputatul liberal.
Sunt sute de mii de euro care se duc pe tot felul de facturi de campanie, dar si pe pomeni electorale. Iar daca vorbim de o campanie prezidentiala, mai adaugati un zero cel putin. Numai vazand cate panouri au invadat in aceasta perioada toate orasele, in frunte cu Capitala, te ia ameteala.
Banii acestia nu vin insa numai din buzunarele candidatilor sau din credite. Cei mai multi reprezinta sposorizari din partea oamenilor de afaceri cu stare. Si atunci avem o intrebare care este cat se poate de logica: de ce aceasta investitie? De ce ar investi dl. Ghise zeci de mii de euro luati pe credit daca nu este convins ca plasamentul va aduce beneficiu? Si, mai ales, oare un om de afaceri ar ...