Autoritatea unui parinte nu se pierde atunci cand acesta vorbeste cu copilul si ii spune adevarul, sau recunoaste faptul ca a gresit. Autoritatea parintelui se pierde atunci cand acesta alege sa nu comunice cu cel mic si nu il trateaza ca pe un partener egal, spune psihologul Cristina Calarasanu.
De multe ori, parintii au tendinta sa ii priveasca pe cei mici ca pe un partener incapabil sa inteleaga ceea ce i se spune, insa aceasta este o greseala, spune psihologul.
Urmariti AICI inregistrarea emisiunii prezentata de psihologul Cristina Calarasanu.
"Nu este asa, copii sunt perfect capabil sa intre in dialog si sa comunice cu parintii, uneori ne surprind cu maturitatea cu care sunt capabili sa raspunda la o intrebare. (...) Parintii trebuie sa le spuna ca oamenii sunt pusi adesea in situatia de a gresi, dar ca ei pot sa isi dea seama de ceea ce s-a intamplat. Autoritatea unui parinte nu se pierde doar pentru ca el alege sa comunice, ci tocmai pentru ca alege sa nu comunice cu copilul lui, ci alege sa ii impuna, sa transmita decizii care sunt deja luate", a declarat Cristina Calarasanu, pentru TV Ziare.com.
Aceeasi atitudine a parintilor este de multe eronata atunci cand copilul are probleme de comportament sau chiuleste de la scoala. Atunci cand copilul are probleme, parintele trebuie sa ramana deschis la comunicare, pentru a afla motivul pentru ca se comporta in acest fel, si nu sa "il puna la zid".
"Absenta si preferinta unui copil de a mai merge la scoala ne ...
TV Ziare.com va invita sa intrati in dialog, luni, de la ora 11.00, cu psihologul Cristina Calarasanu.
Invitata Ziare.com va discuta despre beneficiile si dezavantajele de a merge cu copilul la psiholog.
Are copilul meu o varsta prea frageda pentru a-l duce la psiholog? Ce ar putea sa-i determine pe parinti sa mearga cu copilul la psiholog? Care sunt prejudecatile parintilor in acest domeniu?
Modul in care comunica sau se joaca cu ceilalti copii pot fi motive de ingrijorare pentru un parinte? Ce anume din comportamentul copilului ar trebui sa-l ingrijoreze si ce nu pe un parinte?
Cu ce il poate ajuta un psiholog pe copilul meu? Ce pot invata parintii de la psihologul copilului lor?
Poate deveni copilul mai ordonat, mai responsabil si mai comunicativ in urma consultarii unui psiholog?
Ma poate ajuta un psiholog sa-i descopar mai usor aptitudinile copilului?
Pentru a afla raspunsurile la toate aceste intrebari, dar si la altele, punctuale, intrati AICI, incepand cu ora 11.00.
Cine poate participa la emisiune?
Daca aveti intrebari sau opinii pro sau contra temei dezbatute, puteti transmite in direct mesajele dumneavoastra invitatei si aceasta va va raspunde pe loc.
La emisiune poate participa orice user al Ziare.com, insa daca vreti sa comentati, trebuie sa fiti logat.
Aflati cum puteti avea si dumneavoastra propria emisiune pe Ziare.com
Aflati cum functioneaza aplicatia "Pro si Contra". Spuneti-ne care este parerea dvs!
Copilul tau are probleme? Nu tine pasul cu cei de varsta lui sau intra in tot felul de incurcaturi la scoala? Se rasteste la bunici si trage pisica de coada? Sau sta cu orele intr-un colt, refuzand mancarea si joaca? Te simti depasit de situatie si nu stii cum sa interpretezi aceste manifestari?
Ziare.com vine in intampinarea problemelor cu care se confrunta tinerii parinti in momentul in care se vad pusi in situatia de tine piept, de unii singuri, noianului de nazdravanii, mofturi sau dificultati care insotesc educatia unui copil in ziua de azi.
Cum? Deschidem o noua rubrica saptamanala pe site-ul nostru, cu tema "Cu ce se ocupa copilul meu?".
Aici, in fiecare marti, vor fi discutate joaca, jocurile video, anturajul, scoala, hobbyurile si diferite alte aspecte si comportamente legate de anumite activitati care intereseaza parintii.
Autoarea acestei rubrici, psihologul Cristina Calarasanu, de la Centrul de Psihologie de Actiune si Psihoterapie CPAP, va sta tuturor la dispozitie cu sugestii si sfaturi utile. Reactiile, intrebarile si problemele pe aceasta tema pot fi adresate la psiholog@ziare.com.
Ziare.com: Meseria de parinte pare sa fi devenit tot mai grea, daca ar fi sa luam in considerare explozia de carti si articole publicate pe aceasta tema. Este adevarat? De ce este mai dificil de crescut si educat un copil in ziua de astazi?
Cristina Calarasanu: Este adevarat ca fluxul tot mai mare de informatie aduce cu sine si ideea ca aceasta apare din nevoile ...
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com
Am sa dedic acest articol, la cererea cititorilor, prescolaritatii si modului in care se dezvolta copilul in aceasta perioada deosebit de importanta. Spun acest lucru deoarece in aceasta perioada copilul este ca "burete" care absoarbe orice informatie, fiind un varf de creativitate si spontaneitate.
Intrebarea pe care ne-o punem este cum putem folosi aceasta disponibilitate a copilului si care sunt semnele care ne pot ingrijora.
Am sa incerc sa fac o legatura intre abilitatile copilului prescolar si activitatile in care ele pot fi valorificate.
Asimilarea unei cantitati mari de informatii - copilul este foarte interesat si tentat sa asculte tot ceea ce se spune in jurul sau, sa vada, sa exploreze, sa incerce, sa experimenteze. Aceasta disponibilitate crescuta a sa catre a fi deschis cunoasterii nu este o forma de invatare formala, ci mai degraba informala, in joaca, prin imitatie si in principal pe baza interesului si a placerii sale.
De aceea, atunci cand incercam sa impunem copilului sa invete anumite lucruri nu vom avea acelasi succes ca atunci cand sprijinim ceea ce ii place. Ii putem oferi carti, materiale, putem vorbi, citi impreuna cu el, il putem duce la muzee pentru a vedea de unde porneste interesul sau si cum il putem intelege noi.
Ceea ce ne-ar putea ingrijora ar putea fi refuzul copilului de a se arata interesat, lipsa oricarui interes sau dificultatea in a retine, in a lua ...
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com
Plecarile sunt un moment important pentru o familie si uneori este nevoie de o pregatire aparte pentru ca aceste plecari sa se poata face. Cand spun plecare ma refer la momentul in care programul cotidian al familiei include o vizita diferite scopuri, fie medical, fie amical, fie la cumparaturi, fie plecarea in weekend sau in vacante.
Pentru copii, ideea de a pleca undeva este mereu insotita de o emotie aparte, de entuziasm sau de neliniste. Ceea ce face adesea ca aceste plecari sa devina un intreg motiv de forfota, de agitatie, de plans sau refuz.
O mamica imi spunea destul de coplesita de situatie: "Atunci cand trebuie sa plecam, refuza sa se imbrace, se intinde pe jos pe covor si nu il mai poti ridica de acolo. Oricat as incerca sa inteleg, imi este imposibil. Nu mai reusim sa plecam decat cu intarziere si uneori chiar renuntam."
Ne intrebam oare ce traduce acest gest al copilului care determina la randul sau o enervare si o stare afectiva accentuata a parintelui. Ce este atat greu in a pleca? Ce inseamna pentru el si pentru familie a reusi sa plece?
Un prim aspect asupra caruia ne putem referi este destinatia, locul unde se pleaca. Locul este important pentru ca el este dinainte investit, copilul isi imagineaza cum va fi si ce vor face acolo. Aceasta investitie poate fi atat pozitiva cat si negativa, iar reactiile copilului vor diferi.
Plecatul in vizita
Cel mai adesea copiii sunt ...
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com
Inca din primele luni de viata, dezvoltarea copilului se realizeaza in cea mai mare parte prin interactiunea cu mediul inconjurator si in special cu persoanele din jurul sau. Mama, tatal, fratii, bunicii sunt o oglinda pentru copil in ceea ce priveste gesturile lor, emotiile sau modelul de a se manifesta.
Interactiunea cu ceilalti copii este un factor esential in cresterea capacitatii copilului de a fi deschis si disponibil pentru a intra in relatii noi. Nu este deloc usor pentru un copil sa invete sa relationeze, sa cunoasca, sa comunice cu un alt copil.
Primele interactiuni din parc, de la locul de joaca, pot fi adesea insotite de imbranceli, plans, tipete, lovituri sau lupte pentru jucarii. Copilul mic este foarte centrat pe propria sa persoana, considera ca totul ii apartine si nu doreste sa imparta cu nimeni ceea ce este al lui. Aparitia unui alt copil presupune a lua in considerare si persoana celuilalt, nevoile sale, dorintele chiar daca acestea intra in conflict sau produc frustrare.
Adesea parintii sunt enervati, suparati pentru ca copilul lor nu se comporta asa cum trebuie in parc, ii fac de rusine fata de alti parinti sau nu sunt la fel de cuminti precum alti copii.
Manifestarile copilului in relatie cu alti copii sunt modalitati de a-i cunoaste, de a intra in legatura cu ei, de a se apropia de ei. In joaca copiilor mici exista o incarcatura afectiva intensa, pe care ei nu stiu si ..
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com
Am sa ma aplec in aceasta saptamana asupra acestei teme legate de scoala si in special de elevii care se confrunta cu dificultati legate de rezolvarea si acoperirea tuturor cerintelor specifice.
Scoala presupune dintotdeauna o anumita rigoare (limite, reguli, teme, teste etc) care este resimtita foarte diferit de catre copii.
Unul din primele elemente psihologice pe care le implica relatia oricarui elev cu scoala se refera la cadrul general, legat de clasa, de organizare, cat si modul in care se desfasoara activitatea zi de zi.
Este ceea ce numim "atmosfera" scolara, cat si de modul in care aceasta este perceputa interior de catre copil (ii place, merge cu placere, este interesat, se bucura de timpul petrecut acolo, povesteste despre el etc).
Al doilea element se refera la legaturile cu colegii, la modul in care fiecare copil se adapteaza, se integreaza in grupul din care face parte si ajunge sa interactioneze cu ceilalti copii, sa faca activitati impreuna, sa aiba discutii comune, sa se joace.
Adaptarea in grupul scolar reprezinta un punct de sprijin pentru copil in activitatile lui educationale, pentru ca la scoala nu beneficiaza de prezenta parintilor.
Al treilea element se refera la legaturile cu profesorii, un aspect foarte important pentru ca ei reprezinta autoritatea si transmit copilului pe langa informatie si capacitatea sau incapacitatea de a avea incredere in sine, de a fi ...
Sfaturile psihologului Cristina Calarasanu pentru cititorii Ziare.com
Deschid aceasta rubrica "Cu ce se ocupa copilul meu?" adresata tuturor parintilor si celor interesati de dezvoltarea copilului si de familie, cu un articol despre una din temele cele mai importante pentru copil: joaca.
Inca din primele zile, copilul va explora ceea ce il inconjoara si va incerca sa intre in contact cu cei din jurul sau. Pe masura ce va creste, aceasta activitate de explorare va deveni esentiala pentru dezvoltarea sa, iar cel mai util instrument de invatare va fi joaca.
Joaca este in primul rand o modalitate de a intra in relatie si de a creea o legatura cu celalalt. Mama se joaca cu bebelusul mangaindu-l, alintandu-l, vorbindu-i, iar acesta gaseste diferite modalitati de raspuns. Ceea ce primeste el prin aceasta joaca este o prima experienta de relatie pe care i-o transmite mama.
Absenta acestui prim contact nu lasa posibilitatea unui bebelus de a fi purtat catre lumea exterioara si de aduce parti din aceasta si in universul lui interior.
Va intrebati poate de ce am pornit de atat de departe de la bebelus. Pentru ca joaca ne insoteste sub diferite forme pe tot parcursul vietii. Si pentru ca prezenta sau absenta ei in viata unui copil este semnificativa pentru modul in care se va adapta si va exista ca si persoana.
Joaca este in al doilea rand unul dintre cele mai fine instrumente de observatie pe care le avem la indemana pentru a intelege si a patrunde in universul ...
Voi aborda in acest articol o tema foarte actuala si de interes pentru toti parintii, acum, la putina vreme dupa inceperea gradinitei.
Gradinita este un spatiu aparte in viata copilului prin faptul ca reprezinta momentul primei separari de familie cat si intrarea intr-un proces de autonomizare a copilului. Este un spatiu pentru a invata, a se juca, a gandi, a simti, a privi, a cunoaste, a intreba, dar mai ales pentru a putea ramane singur.
Cum singur ma veti intreba poate? Dar nu sunt educatoare, copii? Singur fara parinti si in special fara mama. Capacitatea de a fi singur si de a ramane impreuna cu ceilalti care sunt straini, nu sunt din familie, depinde de increderea cu care copilul este investit de parintii sai ca sa poate parcurge aceasta experienta.
Singur inseamna ca toate trairile sa treaca prin copil fara a mai exista filtrul mamei si copilul sa le poata primi si sa poarte rezonanta lor acasa cand va povesti despre ele.
Adaptarea la gradinita nu este un proces facil si este firesc sa fie asa intr-o prima faza. Copilul este confruntat cu multe lucruri noi, se petrec multe transformari si apar manifestari pe care pana atunci parintii nu le-au cunoscut dar cu care vor fi intampinati frecvent o data cu inceputul gradinitei.
Am sa aleg o modalitate inedita de a aborda aceste manifestari in articol. Ideea unei astfel de prezentari s-a nascut tot prin intermediul parintilor, prin ceea ce mi-au scris sau prin ceea ce am ascultat de la ei in sedintele de ...
Odata lansate in spatiul public, sloganurile electorale se adreseaza nu doar alegatorilor, ci sunt supuse si analizei nemiloase a specialistilor in retorica si psihologie.
Sociologul Alfred Bulai, lingvistul Rodica Zafiu si psihologul Cristina Calarasanu au analizat mesajele principalilor candidati la Primaria Capitalei, scrie Gandul in editia electronica de marti.
Sorin Oprescu facea mai bine daca isi pastra primul slogan ("Independent politic, dependent de voi"), cel nou fiind comun ("Primul pentru Bucuresti").
Vasile Blaga foloseste clisee pentru a exprima pragmatismul ("Solutii, nu discutii").
Ludovic Orban are un slogan bun, insa nu suficient de puternic ("Punem Bucurestiul pe roate").
Cel mai putin slab este mesajul lui Cristian Diaconescu, care mizeaza pe un atribut impropriu partidului sau, PSD ("Eu pot schimba Bucurestiul").
Sloganuri analizate de un sociolog, un lingvist si un psiholog
Conf. dr. Alfred Bulai, SNSPA, sociolog, considera ca niciunul din cele patru sloganuri nu are forta. Cel mai bun i se parea sloganul initial al lui Oprescu, "Independent politic, dependent de voi".
Despre sloganurile lui Vasile Blaga, "Solutii, nu discutii" si "Blaga. Dintr-o bucata", Alfred Bulai spune ca sunt greu de armonizat cu sloganul national al PD-L-ului, "Facem ce trebuie".
Un slogan slab este, tot in opinia lui Bulai, si cel al lui Cristian Diaconescu, "E timpul sa schimbam Bucurestiul", cu varianta "Eu pot schimba Bucurestiul".
Ideea de ...
Seropozitivii in Romania sunt discriminati din cauza bolii inca din copilarie. Conform statisticilor, doar in primele sase luni ale anului aproape doua sute de persoane au fost infectate cu virusul HIV in tara noastra.
Dincolo de lupta cu boala, seropozitivii se lupta cu rautatea, ignoranta si ideile preconcepute ale societatii in care traiesc. Realitatea Tv a prezentat povestea unui seropozitiv de 20 de ani.
"Totul a inceput atunci cand am fost internat in spital pentru un vaccin si acel vaccin m-a infectat. Am inceput sa ma simt rau, sa ma imbolnavesc mai des. Dupa aceea a spus un medic sa facem si testul HIV si a iesit pozitiv", a declarat Marius.
Dupa ce oamenii au aflat ca este bolnav, Marius a fost obligat sa invete alaturi de alti seropozitivi intr-o clasa separata, izolati de ceilalti copii.
"Toti stiau ce suntem. Cand ieseam in pauze afara, incepeau sa isi bata joc de noi, sa strige, alteori aruncau cu pietre dupa noi", a afirmat el.
A urmat adolescenta, cu zile de izolare si momente in care incerca sa se accepte asa cum e si sa treaca peste gandurile mortii.
"Eu am o senzatie ca si cum m-ar fi lovit. Ar fi dat cu ceva in mine. O durere. Daca ar simti si ei durerea aceasta, nu ar mai face ceea ce fac", spune Marius.
Cu timpul, a trecut peste judecatile oamenilor si acum este reprezentantul tinerilor seropozitivi din Resita. Este un om normal, ca oricare dintre noi.
"Ma trezesc dimineata, ca orice om, doar ca imi iau pastilele, apoi ies ...