Luni, premierul Călin Anton Popescu Tăriceanu declara că nu-i saltimbanc, să vândă iluzii. Ieri, acelaşi premier a recurs la o mişcare de scamator, doar-doar s-or potoli cei peste 10.000 de sindicalişti din Piaţa Parlamentului dornici de salarii decente. A aruncat fiarei sindicale, spre devorare, un ministru. Nu discutăm despre motivele demiterii. În mandatul ministrului Adomniţei erau suficiente motive pentru o astfel de decizie, până şi simplul fapt că Adomniţei nu ... [citeste mai mult]
30 vizite [ Gandul ]
Concepute ca un instrument de combat parlamentar impotriva exceselor sau incompetentelor ministeriale, motiunile simple s-au transformat, cu fiecare legislatura, intr-o forma fara fond folosita de partide pentru a castiga o cateva firmituri de expunere publica.
Niciodata, insa, pana in aceasta toamna pre-electorala nu au fost, insa, mai goale de continut si de semnificatie politica. Nu mai putin de noua motiuni au fost, deja anuntate - o avalansa de discursuri, de replici si contrareplici din care politicienii vor castiga spatiu de emisie (opozitia pentru a acuza, iar guvernantii pentru a se apara), insa electoratul nu se va alege cu mare lucru.
Nici macar cu satisfactia demiterii vreunui ministru, intrucat de la precedentul Macovei motiunile si-au pierdut prin decizia Curtii Constitutionale taisul : judecatorii au hotarat, in 2007, ca o motiune adoptata nu inseamna, automat, obligatia demnitarului vizat de a-si depune mandatul.
Adevarata tragedie a motiunilor simple este, insa, alta: in proportie covarsitoare, continutul lor este absolut corect, afirmatiile continute in texte sunt reale si lesne verificabile de cetateanul obisnuit.
Intr-adevar, nimeni nu are nevoie sa citeasca intr-o motiune ca facturile de intretinere sunt astronomice - o poate constata in fiecare luna cand citeste cu sufletul la gura tabelul de la avizierul blocului.
Nici un roman nu trebuie sa afle de la tribuna Parlamentului ca invatamantul din tara noastra a ajuns, de la ...
[citeste mai mult]
818 vizite [ Ziare.com ]