Dintru inceput trebuie sa recunosc ca nu am studii si lecturi de specialitate. Este un dezavantaj, dar si un avantaj. Avantajul consta in faptul ca nu judec in tipare prefabricate, sofisticate, cu pretentii de "stiinta", ci la nivel de bun simt comun.
Pentru democratia noastra, relativ tanara, lipsita de cutume, este utila discutia, pentru lamurirea diferitelor aspecte legate de un concept important, dar complicat.
Ce este democratia?
Dictionarele definesc democratia ca "forma de organizare si conducere a unei societati, in care poporul isi exercita, direct sau indirect, puterea".
Democratia presupune actori principali (electoratul, politicieni, reprezentanti, conducatori), institutii (partide politice, parlament, guvern, alte institutii), legislatie (incepand cu Constitutia), mecanisme si proceduri prevazute de legislatie sau cutume care sa asigure separatia, dar si echilibrul si controlul reciproc al celor trei puteri (legislativa, executiva si judecatoreasca), o presa libera, societatea civila.
In cazul functionarii unei democratii "responsabile" rezultatele asteptate sunt prosperitate pentru majoritatea, daca nu chiar pentru toti cetatenii, prestigiu in plan international, o perspectiva a mentinerii prosperitatii pe termen cat mai lung. In cazul cand aceste deziderate nu sunt atinse, democratia devine iresponsabila sau de-a dreptul nociva. Pentru ca democratia nu este, prin definitie, benefica. Iar noi, romanii, aflam acest lucru pe propria piele.
O ...
Lupta electorala se duce si pe tema iesirii d-lui Basescu in decorul nedemocratic. Ca nu respecta vointa Parlamentului in privinta desemnarii d-lui Johannis ca premier, ca se consulta cu partidele doar asa, de ochii soacrei constitutionale, ca se abate de la democratie.
La multele acuzatii de acest fel am impulsul sa intreb: Care democratie?
Democratie inseamna forma de organizare a societatii in care poporul isi exercita direct sau indirect puterea. De cele mai multe ori indirect, prin reprezentanti alesi prin alegeri libere.
Alegeri libere avem. Dar cum se cheama cand aproape aceeasi oameni sunt alesi, in lipsa unei oferte diversificate, mandat de mandat si, in loc sa lucreze pentru binele si in folosul celor care i-au trimis la conducere, confisca mandatul primit si-l folosesc strict in interes personal? Dictatura de grup sau cum s-ar putea numi?
Democratie ziceau si comunistii ca avem. Si alegeri zise "libere". Numai ca in spatiul nostru mioritic, una vorbim si alta e in realitate.
Propunerea Johannis
Ar fi servit ea intereselor populatiei? Era expresia democratica a unei majoritati parlamentare? Atunci de ce nu ne-au explicat cele 3 partide care au alcatuit majoritatea urmatoarele: cu ce program de guvernare vine, pentru ce perioada de timp, care sunt obiectivele, (ce masuri anticriza isi propune, cum rezolva dezechilibrele macroeconomice si cele din piata muncii, pastreaza sau nu acordul cu FMI, ce rol va avea statul in economie, face sau nu ...
Ma enerveaza la fel de mult cei care urla ca astazi in Romania exista riscul instalarii unei dictaturi, in speta cea a lui Traian Basescu, ca si cei care nu vad nicio problema ca presedintele afiseaza tot mai des un discurs duplicitar, egocentrist si manipulator.
In Romania nu exista pericolul instalarii unei dictaturi, dar exista riscul instaurarii mai degraba a unei democratii desantate, a unei stari de haos general, in care fiecare ajunge sa faca aproape tot ce-i trece prin cap fara sa pateasca nimic. Exista unii jurnalisti care urla in gura mare pe toate mediile de comunicare ca ne paste dictatura, insa injura aproape ca la usa cortului persoanele pe care le acuza de tendinte dictatoriale. Paradoxala atitudine.
Tot cei care declara ca suntem la doar un pas de un regim autoritar uita sa precizeze nenumaratele cazuri de jurnalisti corupti, ziaristi care pentru o casa sau masina sau, chiar mai rau, pentru cateva salarii primite gramada "uita" de ancheta la care lucreaza, inchid gura si se transforma in adevarate "tonomate" care nu stiu sa cante decat o singura melodie. Iar acestia stau chiar langa cei care urla in gura mare ca democratia este in pericol.
Intr-un regim autoritar jurnalistii nu sunt cumparati, acolo ei sunt amenintati, sunt torturati, sunt dati afara, sunt urmariti 24 de ore din 24, sunt sechestrati, batuti si, daca tot nu renunta la ideea lor (ceea ce in Romania nu se va gasi niciun astfel de exemplar), sunt in final lichidati.
In nicio ...
Tot ceea ce se intampla in politica romaneasca de ani buni ar putea provoca efecte cu mult mai grave decat rezultatele unui scrutin. Politicieni fara scrupule au sapat temeinic si fara intrerupere la radacinile democratiei romanesti.
Am ajuns ca majoritatea romanilor sa se intrebe de ce au nevoie de un parlament, indiferent daca are una sau doua camere, sa nu mai citeasca decat presa tabloida si sa nu se mai uite decat la programele tv de divertisment, politic sau nu, si sa nu-i mai intereseze votul.
1.Parlamentarism si viata politica
Prestatia lamentabila a parlamentarilor, mizele mici si personale care au inghitit toate energiile, sacrificarea sistematica a interesului public au sapat o prapastie de netrecut intre Parlament si popor. Cred ca numarul romanilor care se mai considera sincer reprezentati de parlamentari, care mai cred ce spun acestia, care mai respecta institutia suprema a democratiei este foarte mic.
Parlamentarii se lamenteaza ca sunt in coada topului increderii, insa nicio secunda nu se culpabilizeaza. Sa nu se mire daca oamenii vor merge in numar mare la referendumul propus de Traian Basescu. Ar merge in numar chiar mai mare daca cineva ar propune defiintarea Parlamentului sau eliminarea clasei politice.
Scarba si/sau indiferenta vizeaza intreaga clasa politica si, in masura mai mica sau mai mare, toate institutiile statului ocupate de politicieni, inclusiv guvern si presedintie.
Democratie fara viata politica si parlamentarism nu ...
Nu peste mult timp se implinesc cei 20 de ani pe care Silviu Brucan ii profetea Romaniei imediat dupa Revolutia din '89, referindu-se la perioada de care romanii ar avea nevoie ca sa "deprinda" democratia.
Daca exista vreun adevar in aceasta afirmatie, atunci acesta este ca 20 de ani le-a trebuit romanilor ca sa afle cam despre ce ar trebui sa fie vorba intr-o democratie. De aici pana la a invata ce este democratia si, mai ales, pana la a o pune in practica si a o respecta va mai trece o buna bucata de vreme.
Pentru a afla daca aceasta perioada de tranzitie se va incheia vreodata, sau cat va dura ea, am avea nevoie de un nou profet. In lipsa acestuia, ne riscam sa afirmam ca, in acest moment, romanii se afla inca in faza de copilarie a democratiei.
Nici macar in faza de adolescenta nu am ajuns, caci aceasta perioada este una a marilor conflicte interioare, a tragediilor rezultate din actiuni poate pripite si lipsite de judecata.
Pana atunci, romanii inca se bucura de naivitatea proprie copilariei. O naivitate care ii determina sa creada in minciunile politicenilor, in iluziile vandute de autoritati, in eficacitatea luptei impotriva coruptiei, in masuri economice eficiente. Naivitatea noastra copilaroasa ne face sa credem in aproape tot ceea ce ni se livreaza oficial.
In prezent, abia am reusit sa aflam despre ce ar trebui sa fie vorba intr-o democratie si, mai ales, ce implica formarea si intretinerea principiilor ei.
Daca intr-un moment de sinceritate ...
"There's safety in numbers", zice englezul, ceea ce s-ar traduce prin "cu cat mai multi, cu atat mai bine". Aceasta zicala nu poate fi mai bine ilustrata decat de actuala situatie geopolitica. In epoca razboaielor high-tech si a "loviturilor chirurgicale", statele subdezvoltate dar bine populate sunt in avantaj.
De decenii, strategii sustin ca numarul soldatilor sau al pieselor de artilerie nu ar trebui sa mai fie considerate un factor decisiv in gandirea militara, noteaza The Times.
Acum, profesionalismul, pregatirea si tehnologia sunt cheile succesului in lupta. Cu toate acestea, fronturile de operatiuni din Irak si Afganistan demonstreaza contrariul, iar demografia joaca un rol vital in acest sens.
Problema Occidentului este de a gasi suficient de multi soldati care sa paseasca pe solul afgan sau irakian - tari cu o demografie exploziva.
In ceea ce priveste populatia, Occidentul a fost in avantaj pana dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1950, toate tarile arabe aveau impreuna o populatie de 60 de milioane, in vreme ce SUA aveau 106 milioane si, impreuna cu Marea Britanie, Franta si Spania - 120 de milioane.
Pana in 2000, echilibrul demografic s-a schimbat radical. Lumea araba a inregistrat o crestere de patru ori a populatiei, ajungand la 240 de milioane de suflete, aproape de cele 284 de milioane ale Americii.
In Irak, explozia demografica a fost si mai accentuata, de la sub 6 milioane in 1950 la 25 de milioane in 2000 si 30 de milioane in 2009. ..
Democratia are cateva pacate majore. Printre ele se numara si acela ca, de mult ori, nu toti cei care ajung in functii importante coincid cu cei care merita sa le ocupe. Tot in democratie ajunge sa fie o discutie in sine chiar si criteriile conform carora consideram ca cineva merita sau nu o anumita functie.
Insa, dincolo de divergenta de opinii asupra acestei probleme (si a multor altora), in intreaga istorie a lumii nu a fost descoperit un sistem politc care sa reziste mai bine in timp, care sa ofere mai multa satisfactie majoritatii populatiei care l-a adoptat si care sa garanteze mai bine cele mai importante libertati ale omului modern.
Dincolo de aceste mari "beneficii" aduse de democratie, "pacatele" mai mici ale acesteia ne fac viata amara tuturor celor care am ales sa traim intr-un astfel de sistem. Pe de alta parte, cu cat democratia este mai primitiva, mai necoapta si necivilizata - asa cum este cea romaneasca, de exemplu - cu atat meritocratia ramane doar un ideal tot mai rar si mai greu de atins. Apropiindu-ne si mai mult de tara noastra, putem sa banuim, fara teama de a gresi prea mult, ca inca suntem la varsta de sugari ai democratiei din moment ce vedem tot mai rar un "om care a sfintit cutare loc".
Vechea vorba romaneasca "omul sfinteste locul" exprima mai bine decat zeci de pagini de teorie a meritocratiei si a distribuirii echitabile in societate a bunurilor si functiilor in conformitate cu pregatirea si calificarea personala. Asadar, cineva isi ...
Tocmai in aproprierea implinirii a 20 de ani de evenimentele din decembrie 1989, statul roman insista sa il contrazica pe Brucan in pariul facut de acesta despre perioada de care va avea nevoie Romania pentru a invata democratia.
In balamucul cotidian care ne consuma toata atentia si energia, intre lansarile candidatilor in cursa pentru Cotroceni, motiuni de cenzura si grevele bugetarilor, Ministerul Transporturilor ne pregateste o curioasa si inedita Strategie Nationala pentru Siguranta Rutiera. Proiectul Hotararii de Guvern pentru aprobarea acestei Strategii se afla deja pe ultima suta de metri inainte de intrarea in vigoare. Despre ce este vorba?
Sa nu va imaginati cumva ca Ministerul Transporturilor, prin atentia si colaborarea neobosita a domnului ministru Radu Berceanu, se gandeste brusc sa aiba mai multa grija de vietile noastre construind mai repede autostrazile incepute, reparand milioanele de gropi din drumurile europene si nationale care curma zilnic vietile soferilor sau prin asigurarea unei mai bune infrastructuri a soselelor din tara. Inventivitatea institutiei merge mult departe de atat.
Dupa intrarea in vigoare a Strategiei, romanilor le vor putea fi confiscate masinile, daca depasesc cu 50 de kilometri pe ora limita legala de viteza, le vor putea fi accesate conturile bancare pentru a li se lua banii, daca nu vor plati la timp amenda rutiera, iar rau-platnicul rebel va putea fi chiar arestat si inchis int-un "centru de arest". Acestea sunt doar ...
Nu au stat niciodata la coada mai mult de cinci minute, cred ca blugii sunt singurii pantaloni care s-au inventat vreodata pe lumea asta, nu au avut de ce sa astepte o luna pentru o lama de guma Orbit si Craciunul pentru un sfert de Toblerone, nu au simtit niciodata cum ciocolata de pe napolitanele Danut li se topeste pe papilele gustative si nici nu s-au intrebat de ce Eugenia a devenit o simpla eugenie.
Nu au mai prins elasticul, nici joaca de-a v-ati ascunselea si nici sotronul, subsolul nu le-a parut niciodata o pivnita bantuita de spirite malefice transformate in sobolani, scrisul pe garaje nu i-a pasionat, iar gradina din fata blocului este si va ramane o gradina si doar atat, nu o adevarata jungla, cu copaci batrani si stufosi, ce creaza atmosfera unei scene de film, unde niste copii se credeau, odata, Tarzan si Jane.
Nu au stat la gura sobei sa manance mere coapte cu miere si sa formeze monstri din limbile flacarilor, nu au alergat dupa carti si viniluri, nu se urcau noaptea pe casa sa le faca semne extraterestrilor cu lanterna de vanatoare, nu au zacut doua zile cu felii de cartof la ochi dupa un bulgare de zapada primit direct in fata si alte zece cand s-au tulburat pentru prima oara cu Zarea si cu Carpati pentru cateva grame de curaj in fata... bolilor de inima!
Nu a fost usor sa fii copilul anilor '90, dar a fost frumos. Copiii de azi urla, se cred Van Damme sau Schwarzeneger si, ce e si mai trist, chiar se bat. Noi ne jucam, ei se bat. Joaca lor e ...
"Democratia matura" din Rusia, propovaduita de Vladimir Putin in urma cu ceva timp, a mai produs o crima: activista pentru drepturile omului din Cecenia. Natalia Estemirova este cea mai recenta victima a unui regim paradoxal in manifestari si ambitii.
Democratia, un regim la care Rusia pretinde sus si tare ca aspira - ba chiar ca l-a si implementat cu succes- se defineste, printre altele, printr-o toleranta ridicata fata de critici, spre deosebire de regimurile totalitare, care zdrobesc cu brutalitate orice urma de nemultumire si protest.
Cum se explica atunci ca asa-zisa democratie rusa nu tolereaza voci precum cele ale Estemirovei (sau Politkovskaiei, prietena sa, sau atator altora), ci le "trateaza" rapid cu cateva gloante in cap? Ca sa nu mai spunem ca aceste crime, care oripileaza opinia publica internationala, raman mereu cu autor necunoscut, in pofida "eforturilor" autoritatilor.
Toti cei care merg impotriva curentului, alegand sa fie o voce singura intr-o mare de cetateni cu capul plecat, au prostul obicei sa dispara, mai devreme sau mai tarziu, din calea Kremlinului.
Moartea lor este in general violenta: rapiti, torturati, impuscati sau injunghiati, regimul nici macar nu se sfieste sa deghizeze aceste episoade in forme mai "acceptabile", inscenand vreun jaf sau vreo razbunare pasionala.
Regimul "democratic" din Rusia nu se incurca in scenarii. Moartea disidentilor, fie ei jurnalisti, activisti, politicieni sau oameni de afaceri, trebuie sa fie clara- ..
Ani de zile ne-am framantat cautand un raspuns la "cine a tras in noi pe 21-22?" La 19 ani de la Revolutie am aflat si raspunsul. Scurt pe doi: generalii Chitac si Stanculescu au fost condamnati definitv la 15 ani de inchisoare.
Silviu Brucan a isterizat un popor intreg in momentul in care ne-a prescris, la scurta vreme dupa decembrie '89, un timp de 20 de ani pentru a invata ce este democratia. Ne-am suparat cu totii pe batran atunci. Cum vine asta - 20 de ani? "Noi putem acum, pe loc, sa instauram democratia, noi suntem copiii ei, noi suntem democratia in sine!"
A trecut timpul, iar noi am ajuns aproape la capatul mandatului generos oferit de Brucan. Cum stam cu democratia dupa aproape 20 de ani scursi de la Revolutia din '89?
O democratie perfecta
Putem sa alegem justitia pentru inceput. Dupa cum am vazut, au trebuit sa treaca 19 ani pentru ca judecatorii sa dea o sentinta definitiva in cazul vinovatilor Revolutiei din '89. 19 ani pentru a afla ca doi generali sunt singurii vinovati de crimele din decembrie 1989.
Cat de bine functioneaza democratia in Romania putem sa ne dam seama si dupa eficienta luptei duse impotriva coruptiei. Din aceasta perspectiva, am putea sa banuim ca avem una dintre cele mai cinstite clase politice din lume. Ergo, o democratie perfecta!
In 19 ani de libertate, in Romania, nu a fost gasit, judecat si condamnat definitiv niciun mare nume, nici un politician important, nici un afacerist de avergura.
La aproape 20 de ani de ..
Cunosc o doamna care spulbera toate statisticile medicilor. Acum 20 de ani a suferit un accident vascular cerebral cumplit, si pe cand zeci de halate albe erau convinse ca o asteapta moartea, deoarece asa aratau cartile, aparatele si experienta, iar rudele se pregateau sa-i aprinda lumanarea, Dumnezeu i-a asezat un deget pe frunte si a intors-o printre vii.
Traieste si astazi, isi taraie un picior, nu poate folosi o mana, dar si-a construit viata ca si cand s-ar fi nascut fara ele. Si are o limpezime de bisturiu, de parca n-ar trai in aceasta lume, ci ar privi in ea printr-un ochean, de pe Luna.
In ziua cand toata lumea si-a adus aminte de Nicolae Ceausescu si a incercat sa gaseasca motivul pentru care tot mai multi romani il regreta, eu m-am gandit la ea. Destinul, sau un tratament ignorat, a facut ca accidentul sa survina la cateva zile de la Revolutie, motiv pentru care doamna mea n-a mai trebuit sa intre in lupta cu democratia.
Vremurile cand tot romanul a inceput sa simta ce inseamna grija zilei de maine, cand i se insuruba in creier teama, o alta teama, adusa, paradoxal, de libertate, dar asezata pe coordonate pentru care fiinta traita in comunism nu era programata, cand la serviciu se punea problema eficientei si invariabil veneau disponibilizari, toate acestea i-au ramas straine, deoarece le auzea de la altii, le citea in ziare.
Si astazi, pare ca varsta i s-a oprit undeva departe, si ceasul nu mai numara anii.
De cealalta parte sta lumea, cosmarul. ...
Ne place sau nu, Statele Unite ale Americii au dat din nou lumii o uriasa lectie de democratie. Americanii au trimis pentru prima data in istoria lor un negru la Casa Alba.
Votul acesta marcheaza un moment de cotitura, o schimbare profunda de care majoritatea observatorilor s-a indoit pana in ultima clipa.
Si totusi, tara in care cu numai 50 de ani de urma casatoriile intre albi si negri erau interzise, tara care avea o gramada de legi rasiale chiar pe vremea nasterii viitorului presedinte a reusit sa-si depaseasca fobiile si cliseele printr-un vot care va ocupa cu siguranta un loc cu totul aparte in istoria lumii.
Si vorbim despre o tara profund traditionalista, al carei sistem electoral nu a fost schimbat de pe vremea parintilor fondatori, desi este ingrozitor de greoi si complicat.
Americanii voteaza in noiembrie in functie de un calendar al muncilor agricole care astazi nu mai conteaza catusi de putin, voteaza intr-o zi de marti, prima din luna, in functie de ritualurile din vremea primului vot (duminica votul era o blasfemie, iar luni se pleca spre locul de votare).
Dar tot in acele vremuri posibilitatea ca un negru sa ajunga la in fruntea natiunii era mai mult decat fantezista.
Americanii au pastrat insa ceea ce le da identitate si au eliminat ceea ce-i tinea in loc. Au facut diferenta intre traditie si inapoiere. Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca o natiune crunt lovita dinspre lumea araba a votat un musulman care se numeste Husein.
Va ...
De la gaozarii raspanditi in puncte cheie, de unde sa improaste cu intrebari veninoase, si pana la pasaricile deghizate in fatuci incomode. De la tonomatele in euro ale mogulilor - oligarhi, ticalosi si manipulatori - pana la tigancile imputite, care mai de care mai dotate, cu toate telefoanele pironite cat mai la inaintare, doar, doar norocul o sa li se ciocneasca accidental cu pleasca sa le fie smuls macar un mobil.
De la A la Z, jurnalistii romani s-au inghesuit, s-au calcat in picioare, au pasit, senini, pe cadavrele celor cazuti in lupta, din care apoi s-au infruptat mai ceva ca ulii.
Au ratat singura sansa reala pe care o aveau sa-i dea Nasului prezidential o lectie de morala pentru modul in care au fost pusi pe labe in ultimii cinci ani tocmai de primul om in stat, mai exact pentru jignirile, injuraturile si mitocaniile pe care le-au suportat. Au transformat ziua in care Traian Basescu s-a inscris, oficial, in cursa pentru inca o tura la Cotroceni intr-un adevarat jihad al blitzurilor si al audientei in numele exclusivitatii.
Presa este, sau mai degraba ar trebui sa fie, puntea de legatura dintre informatie si cetateni, asadar in niciun caz nu ma refer la momentul in care actualul presedinte, prezent la sediul Biroului Electoral Central, a anuntat ca s-a inscris la prezidentiale, cate semnaturi a depus si toate detaliile despre strict actiunea asta. Era absolut normal ca mass media sa intermedieze relatia candidat-electori si sa le arate cu ce ganduri porneste ..
La asta a fost buna democratia castigata cu lacrimi si sange in '89: un prilej pentru clasa politica aflata la guvernare sa fure tot ce se putea, economia tarii, iar acum, ca s-a cam terminat cu economia, bugetul de stat.
Din privatizarea a 80% din economia de stat ne-am ales cu 150 km de autostrada. Nu ca valora cine stie ce, dar totusi, este insignifiant acest rezultat. In cele mai multe cazuri s-a furat cu legea si HG-ul si astept ca o echipa de specialisti onesti sa ia la puricat monitoarele oficiale si sa scrie cartea alba a devalizarii Romaniei.
Unde au disparut fonduri uriase din Bancorex, Banca Agricola, alte banci de stat, banii incasati pe BCR, Petrom, Sidex, etc. Au fost vandute rezervele de petrol si de gaz ale tarii la valoarea reala? Nimeni nu stie. Si sunt doar cateva exemple.
Poate societatea civila sa-si ia aceasta sarcina necesara, aceea de a aduce un strop de lumina in cum a fost devalizata economia tarii.
Intr-o tara binecuvantata de Dumnezeu, am ajuns la mila organismelor financiare internationale
Dupa ce s-a cam epuizat economia, ochii hulpavi s-au indreptat spre bugetul de stat. Contracte trucate, sinecuri grase in agentii create special, pensii nejustificate de contributie, fonduri uriase indreptate spre infrastructura, care, pana sa ajunga la scopul propus, deveneau stravezii, se subtiau pana la disparitie.
Un km de autostrada ajunge sa coste de 5-8 ori mai mult decat in tari serioase. O toaleta de scoala ajunge sa coste cat o vila ..