Controlul nasterilor este una din politicile de succes a ultimelor decenii - insa poate fi "calcaiul lui Ahile" pentru China, tocmai intr-un moment crucial, cand poate deveni cel mai important actor al lumii.
La inceputul anilor '70, femeile dadeau nastere, potrivit statisticilor, in medie, la 4,3 copii fiecare. Populatiile in unele state sarace se inmulteau cu viteza ametitoare, facandu-i pe demografi sa avertizeze ca planeta poate sustine pana la 16 miliarde de persoane inainte de a se ajunge la foamete si razboaie, scrie Times.
Alarmate de aceasta situatie, multe guverne au adoptat politici de planificare familiala - iar China a dat deoparte declaratia lui Mao potrivit careia "puterea tarii rezida in populatia sa nenumarata" si a declansat, in 1979, politica coercitiva a "copilului unic", marcata de avorturi fortate si amenzi usturatoare.
Nimeni nu poate contesta faptul ca aceasta politica a avut succes. In peste 70 de tari, cresterea demografica a scazut sub nivelul necesar inlocuirii sanatoase a populatiei.
Ca urmare a acestor masuri, populatia continua sa cresca, usor, insa in 40 de ani demografii se asteapta sa se stabilizeze la 9 miliarde de suflete, un numar relativ usor de tinut sub control.
Desi pentru planeta politica planning-ului familial este benefica, pentru state este de-a dreptul periculoasa. Cand oamenii fac mai putini copii insa traiesc cu 30-40 de ani mai mult decat in urma cu un secol, rezulta mai multi pensionari si mai putini ...
"There's safety in numbers", zice englezul, ceea ce s-ar traduce prin "cu cat mai multi, cu atat mai bine". Aceasta zicala nu poate fi mai bine ilustrata decat de actuala situatie geopolitica. In epoca razboaielor high-tech si a "loviturilor chirurgicale", statele subdezvoltate dar bine populate sunt in avantaj.
De decenii, strategii sustin ca numarul soldatilor sau al pieselor de artilerie nu ar trebui sa mai fie considerate un factor decisiv in gandirea militara, noteaza The Times.
Acum, profesionalismul, pregatirea si tehnologia sunt cheile succesului in lupta. Cu toate acestea, fronturile de operatiuni din Irak si Afganistan demonstreaza contrariul, iar demografia joaca un rol vital in acest sens.
Problema Occidentului este de a gasi suficient de multi soldati care sa paseasca pe solul afgan sau irakian - tari cu o demografie exploziva.
In ceea ce priveste populatia, Occidentul a fost in avantaj pana dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. In 1950, toate tarile arabe aveau impreuna o populatie de 60 de milioane, in vreme ce SUA aveau 106 milioane si, impreuna cu Marea Britanie, Franta si Spania - 120 de milioane.
Pana in 2000, echilibrul demografic s-a schimbat radical. Lumea araba a inregistrat o crestere de patru ori a populatiei, ajungand la 240 de milioane de suflete, aproape de cele 284 de milioane ale Americii.
In Irak, explozia demografica a fost si mai accentuata, de la sub 6 milioane in 1950 la 25 de milioane in 2000 si 30 de milioane in 2009. ..
Lumea de maine este in buna masura cea pe care o cunoastem astazi. Cea mai mare parte a celor ce vor trai in 2050 sunt contemporani cu noi, iar printre nepotii nostri ii putem intalni chiar si pe cei ce vor popula planeta in 2100. Viitorul este modelat intr-o masura nebanuita de factorul demografic, care, desi foarte predictibil datorita inertiei mari a principalilor parametri, este adesea trecut cu vederea in planurile si masurile luate astazi. Mai ales in cazul Romaniei, factorul demografic
Categorie: Opinii 111 vizite [ Romania Libera ]
In fine, chestiunea demografica pe care, odinioara, Ceausescu a rezolvat-o cu mijloace juridice, politienesti si... financiare (cine isi mai aminteste de impozitul pe burlacie sau, cum i se spunea cu un umor ascutit si cam cinic, "taxa portpenis"), a ajuns, dupa douazeci de ani, din nou pe masa Presedintiei. Dilema este insa azi alta, fiindca intre timp presedintele nu mai este conducatorul suprem de odinioara, cum nici regimul nu mai e de dictatura. Sa rezolvi problema scaderii si imbatranirii
Categorie: Opinii 197 vizite [ Romania Libera ]
Avem trafic si consum de droguri in Romania? Avem. Avem prostitutie? Din plin. Sunt fenomene tinute sub control de autoritati? Nici pe departe. Faptul ca si prostitutia si consumul de droguri sunt infractiuni a avut ca efect diminuarea celor doua fenomene? Nici gand. Sunt eficiente politicile publice in cele doua domenii atat de sensibile? In mod evident, nu.
Si cat timp problemele exista, sunt grave, nu au deocamdata solutii, oare nu trebuie sa vorbim despre ele? O folosi la ceva sa le bagam sub pres?
Aceasta ar fi, cred, singura abordare rationala a propunerilor din raportul comisiei prezidentiale pentru analiza riscurilor sociale si demografice, alcatuita din crema sociologilor si psihologilor romani.
Solutii posibile
Raportul invoca legalizarea sexului comercial, nu si a intermediarilor de servicii sexuale, pentru a controla mai bine bolile cu transmitere sexuala, dar atrage atentia asupra posibilelor efecte nedorite.
Raportul vorbeste despre infiintarea de servicii si centre de specialitate prin intermediul carora femeile care practica sexul comercial sa poata beneficia pe langa serviciile de asistenta medicala, sociala, psihologica si de prezervative oferite gratis.
Raportul invoca dezincriminarea (nu legalizarea!) consumului de droguri, in niciun caz a traficului, in scopul aducerii la suprafata celor care folosesc stupefiante. In acelasi timp insa, arata raportul, consumul de droguri trebuie descurajat, dar cu diferentele de rigoare intre ...
Sistemul de pensii din Romania este falimentar pentru ca luna de luna trebuie sa ia bani din bugetul statului pentru a face fata obligatiilor de plata. Problema nu este doar una de moment, legata de, sa zicem, criza.
Raportul comisiei prezidentiale care a cercetat riscurile sociale si demografice ne-a aratat cat de dramatic este viitorul. Mai precis, in 4 decenii, peste jumatate din populatia Romaniei va avea peste 50 de ani si nu va mai fi cine sa plateasca pensiile.
Ce-o fi de facut, pe termen scurt, pentru a degreva bugetul statului, si asa sarac, de povara pensiilor, dar si pe termen mediu si lung astfel incat colapsul sa nu fie doar amanat?
Pe termen scurt, guvenul pare sa se gandeasca la o solutie corecta, eliminarea pensiilor de lux din sistem. Este vorba despre pensiile cu care se iese din institutiile cu epoleti, din diplomatie, din aviatie si care incalca flagrant principiul de baza care guverneaza legislatia pensiilor din Romania: contributivitatea.
Asta inseamna ca pensia este proportionala cu suma cotizata de pensionar de-a lungul intregii vietii. Desigur, cu cat salariul a fost mai mare, in virtutea unor studii mai inalte, a unei responsabilitati sau unor riscuri mai mari, cu atat si pensia va fi mai mare.
In cazul pensiilor de lux insa, principiul contributivitatii, general valabil, se evapora. Ele sunt socotite in functie de veniturile din ultima luna sau ultimele sase luni, venituri care includ oricate sporuri si oricate prime. Ase se ajunge ...
Tot ceea ce se intampla in politica romaneasca de ani buni ar putea provoca efecte cu mult mai grave decat rezultatele unui scrutin. Politicieni fara scrupule au sapat temeinic si fara intrerupere la radacinile democratiei romanesti.
Am ajuns ca majoritatea romanilor sa se intrebe de ce au nevoie de un parlament, indiferent daca are una sau doua camere, sa nu mai citeasca decat presa tabloida si sa nu se mai uite decat la programele tv de divertisment, politic sau nu, si sa nu-i mai intereseze votul.
1.Parlamentarism si viata politica
Prestatia lamentabila a parlamentarilor, mizele mici si personale care au inghitit toate energiile, sacrificarea sistematica a interesului public au sapat o prapastie de netrecut intre Parlament si popor. Cred ca numarul romanilor care se mai considera sincer reprezentati de parlamentari, care mai cred ce spun acestia, care mai respecta institutia suprema a democratiei este foarte mic.
Parlamentarii se lamenteaza ca sunt in coada topului increderii, insa nicio secunda nu se culpabilizeaza. Sa nu se mire daca oamenii vor merge in numar mare la referendumul propus de Traian Basescu. Ar merge in numar chiar mai mare daca cineva ar propune defiintarea Parlamentului sau eliminarea clasei politice.
Scarba si/sau indiferenta vizeaza intreaga clasa politica si, in masura mai mica sau mai mare, toate institutiile statului ocupate de politicieni, inclusiv guvern si presedintie.
Democratie fara viata politica si parlamentarism nu ...
Saptamana trecuta, Comisia Prezidentiala Pentru Analiza Riscurilor Sociale si Demografice a prezentat concluziile unei extinse analize asupra unei serii de probleme sociale pe cat de acute, pe atat de ignorate in dezbaterea publica. Era vorba despre extinderea saraciei, disfunctiile pietei muncii care au dus la reducerea numarului salariatilor, ineficienta sistemului de protectie sociala, calitatea slaba si inechitatile serviciilor sociale, existenta unor grupuri cu risc ridicat de excluziune
Categorie: Opinii 37 vizite [ Romania Libera ]
Emisiunea de luni seara de la Realitatea TV, desfasurata sub titlul "Pro sau contra Basescu", ne da intreaga dimensiune a nevrozei grave pe care o traversam, nevroza care ne consuma o energie imensa si ne intuneca mintile.
Este nevroza unei societati incapabila sa fie rationala in cele care trebuie judecate rational si dominata de afecte doar in cele care sunt ale afectului. La noi, toate se amesteca intr-atat incat politica si politicul nu mai au nimic lucid, fiind teritoriile stapanite de obsesii, pasiuni, tafne, resentimente, tenebre si viscere.
Realizatorii emisiunii cu pricina au impartit, demiurgic, ziaristii si intelectualii in doua tabere, asa cum i-ar fi pus in doua tarcuri: oile negre sunt sustinatorii presedintelui, oile albe sunt advesarii presedintelui. Mana carlanu'! Fara nuante, fara criterii, fara explicatii si, evident, fara sa se aseze si ei, disciplinati, in vreunul dintre tarcuri.
In pofida abordarii aberante si, evident tendentioase, tristetea cea mare e ca, cu cateva exceptii notabile de sprijin conditionat si nuantat fata de presedinte, asa si arata mare parte nu numai din presa, ci si din insasi societatea romaneasca.
Oile albe, oile negre
Avem tabara celor cazuti fara speranta in admiratia presedintelui, mai putini, e adevarat, si armata denigratorilor, macinati de o ura mistuitoare. Asa se face ca Traian Basescu este si inger, si demon, depinde pe cine asculti.
Pentru adulatorii sai, ziaristi sau nu, tot ce face domnia sa este ...
Este o realitate demografica indubitabila. Si atunci, de unde acest "tinut secuiesc" menit sa inflameze intreaga tara, care prin Constitutie este un stat unitar si indivizibil? Cine si de ce sta in spatele asa-zisului Consiliu National Secuiesc, care sambata, 5 septembrie, la Odorheiu Secuiesc, in prezenta a circa 400 de delegati locali (erau asteptati peste 2000), a adoptat imnul, drapelul, stema si semnul distinctiv al zonei? Astea, in perspectiva obtinerii autonomiei! Pana acum cateva luni,
Extremul Orient rus, intinderea aproape nesfarsita de paduri de artar maturate de vant aflata intre Lacul Baikal si Vladivostok, mai apropiata de Beijing decat de Moscova, ar putea fi viitorul teatru de razboi intre Rusia si China.
Chiar daca, pentru moment, cele doua state vecine joaca cartea prieteniei, unite fiind de opozitia fata de Statele Unite, aceasta bucata de pamant inghetat ar putea constitui o sursa majora de conflict intre cele doua puteri, scrie The Telegraph.
In primul rand, trebuie spus ca aceasta regiune, inca de la inceput nefavorabila traiului, ramane cu din ce in ce mai putini locuitori. Doar 6,7 milioane de oameni mai traiesc in Extremul Orient, o intindere mai mare decat suprafetele Marii Britanii, Frantei si Germaniei adunate si inmultite cu cinci.
Peste 30% din localnici sunt concentrati in noua orase izolate. Potrivit statisticilor, pana in 2015 vor mai ramane in aceasta regiune doar 4,5 milioane de persoane.
De partea cealalta a granitei, celei trei provincii chineze colcaie de oameni - cel putin 100 de milioane de chinezi traiesc aici. Si discrepanta dintre Manciuria si Extremul Orient nu va face decat sa se mareasca in perioada urmatoare. Presiunea demografica este un factor de presiune fantastic.
In al doilea rand, China are o foame insatiabila de resurse naturale, menite sa sustina o economie care duduie in pofida crizei globale. Cautarea materiilor prime sta la baza politicii externe a tarii, care poate gasi, doar trecand ...
Presedintele chinez Hu Jintao s-a intors in China de la summit-ul G8 din Italia pe 8 iulie, anuland astfel discutiile ce erau programate cu liderul american Barack Obama, dar si cu alti sefi de state si guverne.
Motivul? "Administrarea" conflictului izbucnit intre populatia minoritara uigura (de religie musulmana) si majoritarii Han (budhisti) din provincia Xinjiang (Turkestanul de Est), si impiedicarea extinderii acestui fenomen pe teritoriul Chinei.
Pe plan international, Beijingul ia in calcul posibilitatea ca relatiile sale cu celelalte state sa se deterioreze, sau militantii islamisti sa afecteze interesele Chinei pe scena mondiala. Ambele scenarii sunt posibile, scrie Stratfor.
Violentele din Xinjiang au demonstrat comunitatii internationale tensiunile existente intre populatia majoritara chineza si etnicii uiguri aflati in minoritate.
In Regiunea Autonoma Uigura Xinjiang (RAUH), politicile guvernamentale in ceea ce priveste migratia au modificat radical balanta etnica. La sfarsitul anului 2007, raportul populatiei Han la cea a uigurilor era de 46:54. Dar in Urumqi, capitala RAUH, populatia Han este majoritara fata de toti ceilalti minoritari cu 73:27, informeaza grupul de analiza Stratfor.
Data fiind aceasta situatie demografica, uigurii se plang ca sunt dispersati etnic de influxul masiv de chinezi Han. Noii veniti ar beneficia de privilegii economice si acces la resurse, lucruri care nu sunt disponibile localnicilor.
Pe de alta parte, chinezii ..
Stateau reporterii si cascau prin redactii atat de profund incat li se intindeau aproape de pleznire ligamentele de la genunchi. Secretarele dactilografiau relatarile de la simpozioane despre aplicatiile fortei centrifuge in aeronautica garnisindu-le cu adjective, ca sa umple paginile.
Colaboratorii erau poftiti sa se astearna in spatiul dedicat opiniilor, dintr-o data foarte generos, iar "posta redactiei" a ziarelor de calitate era mai suculenta decat oricand, deoarece continea acum si "curierul inimilor".
Nici la partide nu tresarea vreun neuron. Strategii rasfoiau plictisiti sinteza sondajelor din ultimii cinci ani si lasau pe luni analizele demografice, organizatiile de pionieri lipeau guma de mestecat pe caietele cu strazile repartizate pentru afise, scriitorii de discursuri adormeau cu capul pe dictionarul roman-englez, o musca motaia pe coada maturii.
Si pe cand isi cojeau analistii oul incercand sa crape coaja in paralelipipede, o veste-i facu sa scape lingurita pe parchetul sufrageriei: Traian Basescu merge la sedinta de guvern!
In cinci minute, corespondentii erau in picioare. In jumatate de ora, satelitii erau agatati pe frecventa. In trei ore, undele crapau deja de nervi. Si, pentru prima oara, indiferent ce televizor deschideai sau pagina web accesai, o chemare unica veacul il strabatea: duios, presedintele electora!
Fantastica desfasurare de forte pentru nimic, nebuna inclestare pe chelia sub care gura presedintelui nu spunea decat cateva stiri ...
Traian Basescu a croit miercuri tiparul viitoarei guvernari in cadrul unui exercitiu prezidential de la tribuna Parlamentului.
Pentru asta a lasat la o parte, aparent surprinzator, retorica spumoasa, agresiva, pe tonuri inalte, inlocuind-o cu una sobra, ceva mai plata, dar bine aplicata si documentata.
Spectacolul a avut de pierdut, substanta, insa, de castigat.
In cea mai mare parte a discursului sau din Parlament, inceput cu laude la adresa guvernarilor care au facut posibila cresterea economica, seful statului a facut un contrabilant al celui anuntat de premier saptamana trecuta.
Daca atunci Calin Popescu Tariceanu ne spunea exclusiv care sunt cele 95% realizari ale Executivului, miercuri Traian Basescu ne-a explicat in ce constau 5% nerealizari: educatia care primeste tot mai multi bani, dar este tot mai nerelevanta pentru lumea de astazi, ca dovada rezultatele proaste ale elevilor romani in evaluarile si studiile europene; sanatatea, in conditiile in care, potrivit statisticilor, suntem cei mai bolnavi dintre europeni; coruptia, la care, potrivit raportului Comisiei Europene, stam in continuare prost; absorbtia mizerabila a fondurilor europene, mai ales in domeniul infrastructurii, unde nu a fost accesat nici macar un euro pentru ca nu a fost avansat niciun proiect; justitia devenita un lux, decalajul intre zonele tarii, problema demografica si excesul de forta de munca ocupata in agricultura.
El a mentionat si obiective, inclusiv pe termen mediu si ...
Din patru in patru ani, ne asezam in tribune pe stadionul electoral pentru a urmari proba de populism viteza, sprint, fara obstacole si rusine.
Politicienii se intrec in promisiuni electorale care de care mai atragatoare, numai bune sa suceasca mintile poporului. Le sustin cu tarie, le argumenteaza ca pe crezul vietii lor, chiar daca n-a trecut un ciclu electoral de cand erau la fel de convingatori argumentand masuri diametral opuse.
Ce se alege mereu din aceste promisiuni electorale? In general praful si pulberea, maculatura numai buna de reciclat. Putine sunt cele care devin realitate, precum cota unica de impozitare, desi, culmea, ca un facut, masurile luate in urma promisiunilor respectate se dovedesc pana la urma cele mai benefice.
Acum, ca urmarim din nou spectacolul electoral in toata indecenta, sa ne amintim de doua promisiuni, una abandonata de la alegerile trecute, una revigorata cu mare spor.
TVR si RRA, tot sub cizma tuturor puterilor
Defuncta Alianta DA promitea, cu mana pe inima, ca odata ajunsa la putere, va depolitiza radioul si televiziunea publice. Liberalii si democratii se declarau pe-atunci perfect constienti ca aceste institutii nu au cum sa fie independente cat timp sunt conduse de consilii de administratie numite politic si de presedinti directori generali votati de Parlament in urma unor trocuri politice.
Alianta DA a ajuns la putere si, brusc, entuziasmul a scazut. Si PD si PNL si-au trimis reprezentantii in cele doua consilii ...