Biograful lui Corneille, Andre Le Gall, scrie acum povestea unui Eugene Ionesco suferind de febra creatiei, angoasat de un regim dictatorial in care ar putea fi inchis, urand Romania pentru ca o identifica cu figura tatalui si iubind o Franta care ascundea chipul mamei adorate.
"Teatrul nu m-a interesat niciodata cu adevarat", a repetat Eugene Ionesco in decursul vietii sale, desi piesele sale, "Cantareata cheala" si "Scaunele", se joaca constant pe scenele pariziene de 52 de ani incoace, scrie Andre Le Gall in ultima biografie dedicata autorului, "Ionesco", aparuta in colectia "Grandes biographies" a editurii Flammarion.
Le Gall, cel care a spus povestea vietii lui Corneille sau Pascal, il portretizeaza pe acest "print al absurdului", cum este numit Ionesco, jongland cu mastile pe care scriitorul le schimba in rastimpuri. In teatrul sau, in numeroasele scrieri autobiografice, in "observatorul obiectiv al propriei subiectivitati", Ionesco isi dezvaluie paletele unui "eu", cunoscut ca rivalul redutabil al lui Samuel Beckett.
Romania, tara tatalui urat
Reusita biografiei, comenteaza "Le Monde", tine de maniera in care portretul lui Ionesco este reconstituit, in viata si in opera, evitand anecdoticul. Romania este identificata ca fiind "tara tatalui urat", iar Franta, "tara mamei adorate", in care Ionesco, "un baietel impregnat de cultura franceza, rurala, catolica", vine la varsta de doi ani.
"Un coeur simple" a lui Flaubert il invata sa iubeasca literatura, ...
Categorie: Cultura Generala 494 vizite [ Ziare.com ]