Partidului Conservator - aceasta mica gaura neagra a politicii romanesti - ii e frica de marea gaura neagra pe care, sustin alarmistii, o poate crea experimentul de la Geneva.
Deocamdata nu s-a intamplat nimic, dar experimentul e de abia la inceput, iar agitatorii spun ca apocalipsa s-a amanat doar cateva saptamani. In continuare exista posibilitatea, potrivit oficialilor PC, ca niste gauri mici si negre sa evadeze din acceleratorul de particule si sa inghita Pamantul.
"Consideram acest experiment unul extrem de riscant pentru siguranta planetei noastre si solicitam Comisiei Europene sa faca demersurile necesare pentru stoparea acestui experiment", a scris PC oficialilor de la Bruxelles, CE fiind principalul finantator al proiectului.
Suntem probabil singura tara in care un partid parlamentar a aderat oficial la pozitia panicarda a unor profeti falsi, conform careia experimentul va aduce sfarsitul lumii.
Mai mult, senatorul Marius Marinescu si "tancul" PC, Codrin Stefanescu, au pus-o si de un mic protest saptamana aceasta. Au strans in fata sediului Comisiei Europene la Bucuresti cateva zeci de membri, pentru "o ultima incercare de a opri, pe ultima suta de metri, un experiment care pune in pericol sase miliarde de oameni".
Marinescu este convins ca ciocnirea de particule de la Geneva va fi un experiment pe care omenirea il va regreta, "exact ca energia nucleara", care ar fi adus Terrei "numai necazuri".
In plus, "acest experiment periculos a fost ...
Ne pasc niste gauri negre. Mici. Cel putin asa crede Partidul Conservator, care a facut o demonstratie in fata reprezentantei UE la Bucuresti pentru a cere ca fizicienii europeni sa nu se mai joace cu acceleratorul de particule. As impartasi ingrijorarea lor daca nu mi-as da seama ca gaurile astea negre ne-au cam pascut deja. O minuscula gaura neagra a papat Partidul Conservator si de aceea activitatea sa a atins asemenea extreme. O gaura neagra mai marisoara pare sa fi muscat din PD-L,
Categorie: Opinii 135 vizite [ Romania Libera ]
"Secretul" ce plana asupra nominalizarii romanesti pentru un comisar european s-a rispit: Dacian Ciolos pentru portofoliul Agriculturii.
Alegerea pare foarte buna atat sub aspectul persoanei, cat si al domeniului.
Un profesionist autentic
Dacian Ciolos este un tehnocrat. A ajuns in cabinetul Tariceanu doar atunci cand fostul premier a inteles ca daca nu da agricultura pe mana unui profesionist ajungem la taieri de fonduri europene si clauza de salvgardare. Dl. Ciolos a primit atunci o misiune imposibila, dupa dezastrul numit Decebal Traian Remes.
In numai cateva saptamani a facut functionala APIA, nascuta muribunda. Chiar daca si acum APIA mai schioapata, Dacian Ciolos a reusit sa urneasca din loc mecanismul si sa evite un dezastru pe care majoritatea romanilor deja pariau.
Sigur, mandatul sau nu a fost perfect. Sa ne amintim ca Romania a pierdut niste fonduri europene din cauza coruptiei, insa e greu sa invinovatesti un ministru, pe care-l arunci intr-o gaura neagra, ca nu a reusit sa o astupe decat partial.
Una peste alta, Dacian Ciolos ramane una dintre putinele figuri luminoase si profesioniste care au gestionat agricultura romaneasca.
Un domeniu important
In a doilea rand, Romania are interese si vulnerabilitati mari in acest domeniul al Agriculturii. Probabil ca in niciun alt sector Romania nu este mai inapoiata fata de restul tarilor UE.
Dar aici trebuie sa intelegem exact cum poate Dacian Ciolos sa ajute Romania de la Bruxelles. Cine-si ...
Inghetarea salariilor bugetarilor, decisa marti de Guvern, este absolut fireasca in conditiile unei crize de asemenea proportii. Ar fi fost nu numai imoral, ci si pagubos ca efectele recesiunii sa fie suportate strict doar sectorul privat.
Daca omoram vaca datatoare de lapte, cat de putin o fi el, murim cu totii de foame.
Era, asadar, previzibil ca situatia economiei sa-si impuna pana la urma exigentele, pentru ca legile acesteia nu pot fi nici abrogate, nici modificate. Socul deciziilor de acest fel este insa foarte mare pentru ca ele vin dupa valul de promisiuni de-a dreptul obscene din campania electorala.
Salt direct de la cod rosu de canicula, la cod rosu de ger
Cine-i de vina? Evident, cei care au promis. Daca bugetarii nu ar fi fost euforizati cu promisiuni de lapte si miere, nu ar fi avut niciun motiv sa se astepte sa curga lapte si miere.
Daca li s-a tot spus ca, vezi Doamne, criza e acolo, la ei, si pe noi abia daca ne-o atinge vreo adiere, altfel binevenita ca prea se incinsese motorul economiei, s-ar fi obisnuit, poate, cu ideea, asa cum s-au obisnuit cei din sectorul privat, si nu s-ar simti acum loviti cu leuca in cap.
Dar cum sa inghita un profesor trecerea de la promisiunea ferma, legalizata chiar, de majorare a salariilor cu 50%, la pericolul de diminuare a salariului?
Si ce sa creada el acum: vorbele ministrului de Finante care-i spune ca va merge cu aceiasi bani acasa sau hartia Ministerului Educatiei care anunta inspectoratele ...
Cum ar fi fost oare daca in toamna anului trecut Traian Basescu ar fi procedat responsabil, nu populist si ar fi refuzat sa promulge legea majorarii salariilor profesorilor?
Cum ar fi fost daca si-ar fi asumat riscul de a spune, in plina campanie electorala pentru parlamentare, ceva de genul: "oameni buni, eu, presedintele Romaniei, nu pot sa semnez imposibilul, nu pot sa va amagesc, sa va vand iluzii! Eu, presedintele Romaniei, va spun ca aceasta lege nu poate fi aplicata si nici nu trebuie sa fie aplicata cat timp vorbim despre un invatamant nereformat, un fel de gaura neagra! Eu presedintele Roamniei nu pot si nu am dreptul sa va mint in fata!"
Cum ar fi fost? Presedintele s-a temut, probabil, ca PD-L va deconta acest refuz. Dar daca a decontat si continua sa deconteze, de fapt, tocmai promulgarea? Poate ca in urma nepromulgarii nu s-ar fi intamplat decat ca electoratul PSD ar fi ramas tot al PSD, pentru ca nu poate fi dizlocat, mai ales cel care are apetenta pentru astfel de promisiuni nerealiste.
Poate ca electoratul portocaliu nu ar fi dezertat, speriat si dezamagit de o asa decizie iresponsabila, si, gratie propriului electorat mobilizat, PD-L ar fi obtinut un procent electoral mai bun decat a obtinut.
Cert este ca presedintele n-ar fi trebuit sa justifice acum aceasta imensa promisiune nerespectata. Ba chiar ar fi putut veni sa spuna: "vedeti oameni buni, eu am avut dreptate, nu v-am mintit!" Poate ca in toamna, Traian Basescu a ratat o ocazie istorica, ..
Cabinetul Tariceanu isi traieste ultimele zile. Pesimistii, cu ochii pe numele vehiculate pentru viitorul executiv, avertizeaza ca ne va fi dor de el. Asa sa fie oare?
Acest executiv a fost facut cu ce a gasit Calin Popescu Tariceanu prin casa dupa evacuarea democratilor din Palatul Victoria. Un partid de 20%, ramas si fara cateva incontestabile varfuri care au migrat catre fostii parteneri (de ex. Gheorghe Flutur, Ionut Popescu sau Valeriu Stoica) nici nu avea cum sa acopere la un nivel ridicat aproape intreaga guvernare. Contributia UDMR a fost totusi destul de mica, mai mult simbolica.
Asa se face ca ne-am trezit in domenii cheie cu nulitati gen Cristian Adomnitei sau Cristian David. Gafele lui Cristian Adomnitei, spre exemplu, au intrat deja in antologia de umor negru a politicii romanesti, incepand cu beningna poveste a stelelelor de pe steagul UE, continuand cu impardonabilul scandal al bacalaureatului de anul acesta, atingand apoteoza cu dedublarea de la votul din Parlament pentru marirea salariilor profesorilor si incheind penibil cu drumul "inaripat" catre propria casatorie civila.
Intre timp, in ministerul Educatiei nici macar cuvantul reforma nu a mai fost rostit, desi studii europene aratau ca mai mult de jumatate dintre elevii si absolventii romani sunt analfabeti functionali.
La Interne, Cristian David a schimbat in ultima clipa mediocritatea in dezastru prin scandalul Loganurilor.
La Sanatate, Eugen Nicolaescu a reusit sa demonstreze un singur ..
Cu trei minute inainte de inceputul sfarsitului lumii am pornit prin bloc, sa le intorc vizita batranicilor care-mi bat periodic in usa intrebandu-ma daca am de mancare, daca nu vreau ceva de la complex sau daca "n-a venit aia sa citeasca apa".
Prima este doamna Tanga (zau ca asa o cheama, de familie), vaduva de militar.
Vaaai, dar cu ce ocaaazie, ca dumneavoastra niciodata nu vreti nimiiic... "Pai daca vine sfarsitul lumii vreau sa-mi iau ramas bun si sa va spun ca ma bucur ca v-am cunoscut", zic in gand.
Tare: am ramas fara cafea si vreau sa va rog, cu toata rusinea, sa ma imprumutati. Fireste ca am fost poftit inauntru, ca stie ea sa faca o cafeaaa...
Etica e lucru mare
...Pe fotolii si canapea, comitetul de batranice era teanc, nu mai trebuia vizitat pe felii, iar televizorul, pus pe Realitatea, incepuse numaratoarea inversa.
Buf! E zece fix, iar camera de filmat din elicopter se apropie de centrul de cercetari unde savantii se pregatesc sa slobozeasca protonii. "A inceput?" "Nu, ca acuma de-abia le va da drumul, si cand ating viteza luminii se incoloneaza si pornesc", imi explica tanti Cornelia, dascalita de romana, pensionara.
O intrerupe soneria. In usa apare Felix, nepotul doamnei Tanga, cu o plasa cu suc. "A inceput?". "Noo, acuma incalzesc tunelul. Te-ai uitat pe internet cum e cu gaurile alea? Sa ne spui", spune dascalita.
"Haideti ca e gata, v-am adus si o dulceata si apa rece, biscuiti nu mai am, dar luati loc la televizor". "Stai, ...
"Ole, ole, Ceausescu nu mai e!" Incarcerarea lui Chitac si Stanculescu mi-a adus aminte de refrenul cu care ne-am aruncat cu capul inainte prin gaura neagra a istoriei spre libertate.
Nu suntem liberi, suntem doar liberi sa avem tupeu. Au trecut 18 ani, 9 luni si 27 de zile de la Revolutie.
Ca tuturor, viata mi se imparte in "inainte de Revolutie" si "dupa Revolutie". Am sperat sa am toate sansele din lume. Schimbarea de la televizor si din steag asteptam sa ajunga si in viata mea.
Ce am facut in ultimii 19 ani? Intai am sarit in sus 20 de metri cand Silviu Brucan, tovaras de nadejde al fostului sistem, ne-a pus diagnosticul "Romanii au nevoie de 20 de ani ca sa invete ce este democratia". Dar cu cat au trecut anii, cu atat i-am dat dreptate.
Cum, asta nu e democratie ? Alegem, injuram, calatorim! Asta nu e libertate?
Un alt tovaras de nadejde cu un partid-posta, de camuflaj, se intreba mai ieri "Dar cand a fost democratie in Romania?"
Golanii din Piata Universitatii s-au lasat de boema. Nu mai viseaza. Au plecat in Canada, si-au facut cate un blog, poate si cate un ong.
Cu siguranta as fi oftat si injurat si in comunism din cauza smecherilor; cu siguranta as fi numarat ban cu ban si in comunism; cu siguranta "mi-as fi neinteles" sefii si in comunism; si, bineinteles, as fi iubit si in comunism.
Sa ne intelegem. Nu plang dupa socialism, nu fac lamentatii de istorie contrafactuala "viata mea in comunism".
Insa ma intreb doar ce au facut astia cu ...
Presedintele Traian Basescu a jucat perfect din punct de vedere politic in privinta legii salarizarii dascalilor.
Si-a pregatit abil terenul prin dezvaluirile referitoare la Logan-urile politiei si salariile incredibile ale unor bugetari, subiecte perfect legitime si revoltatoare de altfel, menite sa demonstreze cum isi bate joc de banul public acest Guvern.
Apoi s-a dus cu toate televiziunile dupa el la BNR si, in final, a chemat la Cotroceni reprezentantii profesorilor. Pas cu pas, si-a impins adversarul in corzi.
Desi luase decizia de foarte multa vreme, a asteptat pana in ultima zi permisa de lege pentru promulgare si atunci Traian Basescu si-a trasnit adversarul cu o lovitura drept in figura.
Legea a fost promulgata, premierul trebuie sa gaseasca banii, sa renunte la toate cheltuielile electorale de ultim moment, si, nu in ultimul rand, sa infrunte o avalansa de revendicari salariale similare.
Asta in conditiile in care dezvaluirile referitoare la cheltuielile bugetare ii anuleaza practic discursul responsabil, chiar daca el ar fi corect.
Razbunarea bugetului jefuit
Guvernul isi merita soarta cu varf si indesat. Degeaba se da acum responsabil, dupa ce a praduit banii din buget, si ultimele saptamani ne-au aratat in ce masura monstruoasa, pe salarii de lux, alocatii incredibile pentru primariile de culoare politica potrivita, pe tunuri gen Logan.
A impartit in stanga si dreapta cu mare generozitate pe propriile criterii electorale si ...
"Duminica orbului" se intoarce, c-asa-i istoria, creste pe spirala si te paleste in ochi, numai ca de aceasta data suntem cu 18 ani mai destepti, deci cazatura e cu atat mai adanca, deoarece prespunerea ca am evoluat o farama e o premisa falsa.
Era sa spun ca si arde cazatura, insa pentru a constientiza ghiuleaua e nevoie nu numai de un tun, ci si de carnita pentru dansul. Iar organul colectiv s-a maruntit, daca a existat vreodata un intreg in materie, si nu mai simte nici daca-i arunci bomba atomica in bucatarie.
Cum ar veni, s-au inchis listele si purcedem spre ceva nou care, in momentul conceperii, suna tare frumos. Din toate colturile se nasteau ghioage si ciomege, iar poporul visa ca in fiecare moment in care va prinde la orizont cate-un picior de politician care l-a dezamagit il va forta sa si-l manance.
Inimile cresteau, avantul se-ntetea, cincinalul in patru ani si jumatate se transforma si Doamne, ce veselie cuprindea trupul tarii numai la gandul ca aia, nasoii, nerusinatii, vor crapa, odata si-odata. De mana electoratului.
Dar s-au prins oamenii, intr-un final, ca pana sa-i zburataceasca din cuibare, vor mai sta patru ani pe ouale din aur, si ca pana sa ajunga in cotet vor trece dinainte-le aliniati frumos, cu parul taiat, dar tot ei. Vorba motiunii lui Boc: ei cu ei, noi cu voi, c-aici a nimerit-o la fix.
Si ce mirare va strabate romanimea cand va realiza ca in foarte putine colegii uninominale a luat careva 51 la suta, iar cine va umbla la cutia cu ...
Auzindu-l pe arhitectul-sef al Capitalei ca vrea sa transforme Bucurestiul intr-un oras prietenos, adunat laolalta intr-ale dezvoltarii cu concursul cetatenilor, mi-a mai trecut spaima ca ma trezesc maine intr-o gaura neagra.
Ingandurat de perspectiva ca peste o secunda o sa trag cu urechea la iarba care creste peste cadavrul civilizatiei, ajuns sa scriu despre sarjele pe care le va mai primi Sfantul Petru la portita, vestea ca iata, cineva sa gandeste dintr-o data la mai binele bucurestenilor, m-a umplut de incantare.
Ca in gaura neagra se cheama ca vor disparea interesele imobiliare care inlocuiesc copaci cu betoane, trantesc un hotel intre doua case si restituie proprietati in centrul orasului in baza unor acte cu stersaturi, in copie, din care nu se distinge beneficiarul.
Ce sustine Gheorghe Patrascu, citat de "Gandul": "Noul Plan Urbanistic General va fi promovat pe criterii de transparenta, iar orasul se va dezvolta asa cum doresc bucurestenii. Cine va dori sa faca un bloc de 15 etaje sau unul de 30 de etaje nu va putea construi decat in zonele stabilite. Odata adoptat, noul PUG nu va mai putea fi modificat esential, decat prin proiecte dezbatute public, propuse de municipalitate".
Sa moara el c-asa-i! Asta insemnand ca o buna parte din oamenii de afaceri care haladuiesc cu folos prin Capitala se vor dezabona de la profit, isi vor demola ctitoriile si vor pune in loc palcuri de copaci, fantani arteziene, parcuri si Ozane frumos curgatoare. C-asa vor dori ...
Cu ochii atintiti pe data de 30 noiembrie, Craciunul calendarului electoral, parlamentarii otravesc fantanile, ard recoltele, consuma pana la ultimul leu care poate fi consumat si chiar pe deasupra.
Totul pentru un vot in plus. Nu mai exista nici masura si nici decenta.
Pentru ca ceea ce s-a intamplat marti in Parlamentul Romaniei la votul privind salariile profesorilor a fost peste masura si cu totul indecent. Politicienii de toate culorile s-au bulucit sa voteze nominal o majorare salariala pe care multi o contestasera anterior.
Bunaoara, cu doar o zi inainte de vot, la dezbaterea pe articole, ministrul Educatiei, Cristian Adomnitei, sustinea ca nu sunt bani pentru un asemenea salt salarial si le cerea deputatilor sa spuna care vor fi sursele de finantare. Evident ca nu a primit raspunsul, insa asta nu l-a impiedicat sa voteze legea cu voiosie, in rand cu ceilalti deputati.
PD-L acuza si el pomenile electorale, dar la vot nu s-a opus legii, dupa cum PSD, marele initiator, nu a miscat atatia ani un deget pentru profesori, insa acum nu mai poate de grija lor.
Cum de-o fi ajuns aceasta lege la vot tocmai acum, in prag de alegeri, deodata cu majorarea pensiilor, a lefurilor politistilor, preotilor si care-or mai urma? Si cum de-o fi fost intrunit miraculosul cvorum care lipseste in toate momentele importante? Manevra electorala este de-a dreptul ostentativa.
La fel ca formula de vot aleasa - dupa apel nominal. Adica fiecare parlamentar s-a laudat in fata ...
Politica romaneasca a devenit un fel de serial Elodia: in fiecare zi, actorii unei tragicomedii interminabile ne anunta evenimente si intentii senzationale, pentru ca de fiecare data sa sfarseasca in aceleasi non-evenimente care te fac sa te intrebi de ce ti-ai pierdut cateva ore din viata urmarind discursuri si talk-showuri sterile de orice sens sau noutate.
La fel ca in inventia tv a lui Dan Diaconescu, rolurile au fost demult fixate si nu se schimba, pentru ca orice experiment ar risca sa strica ratingul- fie pe cel minuscul al politicienilor, fie pe cel cinic de mare al OTV-ului.
In teorie, aceasta distributie prezivibila, ar avea un sens. "Daca un lucru functioneaza, de ce sa-l repari?", este o replica devenita cliseu in filmele americane.
Numai ca ea functioneaza doar in garsoniera televizionistica de pe Magheru, nu si cand vine vorba de foiletonul politic din cele trei Palate: Cotroceni, Victoria si al Parlamentului. Rating-ul lui Cioaca si Tolea ramane constant si aduce inca profit, in timp ce audienta purtatorilor de insigne oficiale scade de la un scrutin la altul.
Cel mai bun exemplu pentru felul in care politicienii ajung pana la urma sa se impiedice de personajul care i-a facut staruri este Traian Basescu. O buna perioada de vreme, Basescu a fost parintele reinventarii in politica.
A devenit celebru prin agresivitatea cu care le riposta sindicatelor, pe vremea cand era ministru a Transporturilor. Ca primar general, s-a luat de "guler" cu ...
Les jeux sont faits, rien ne va plus! Marti au fost inchise listele de candidati pentru alegerile locale din 1 iunie. In ultimele doua zile, mai toti aspirantii la Primaria Capitalei au venit cu alai sa-si oficializeze intrarea in cursa. Vasile Blaga (PDL), Cristian Diaconescu (PSD), Ludovic Orban (PNL) si Codrin Stefanescu (PC), Aurelian Pavelescu (PNTCD), Virginia Vedinas (PRM) si, ultimul, dar nu cel din urma, Sorin Oprescu. Cozmin Gusa si-a trimis reprezentantii, in semn de protest fata de faptul ca BEC a refuzat sa accepte ca listele PIN sa contina si independenti.
Cel mai relaxat a vrut sa para Ludovic Orban, cel mai crispat a fost, stie el de ce, Cristian Diaconescu.
Cat de relaxati putem fi insa noi privind oferta?
Politicieni de varf, niciun profesionist al administratiei
In primul rand, nu vedem printre candidati niciun profesionist al administratiei. Ludovic Orban a fost, ce-i drept, viceprimar, insa a tratat functia strict politic. In rest, politicieni prin excelenta, chiar trei fosti ministri - justitia si afacerile interne sunt cel mai bine reprezentate. Gasim printre candidati un presedinte, doi vicepresedinti si un secretar general de partid.
In schimb, dintre favoritii sondajelor de opinie, unul nu candideaza, Silviu Prigoana, altul, Liviu Negoita, tine cu dintii de sectorul lui, iar altul, Sorin Oprescu, a fost nevoit sa recurga la o candidatura pe cont propriu dupa ce partidul a refuzat sa mizeze pe el.
Ce proiecte de administratie ...
Crin Antonescu, Traian Basescu, Mircea Geoana si Sorin Oprescu sunt cele patru produse - intai comerciale si abia apoi electorale, ambalate in cutii cat mai jenante, cat mai impopotonate, cat mai kitschoase, desigur, in scop pur persuasiv - dintre care ar trebui sa ne alegem viitorul presedinte.
Dupa ce "bestiile" din cutiile cu surprize au fost transportate la Gradina Zoologica Electorala Centrala si fiecare, in parte, a primit o celula de unde sa poata sa impresioneze, dupa caz, audienta trepadusa, ar fi trebuit sa ne fi luat bilet de intrare si sa le dam la dispozitie o vizita sa ne convinga sa punem stampila pe capul lor, din mereu acelasi motiv, ca d-asta au murit oameni in '89, ca sa avem noi dreptul sa votam liber. Nu?!?
Sa fie OM
Odata intrati pe taramul leilor, despartiti de cusca lor doar printr-un banal buletin, ar fi trebuit sa ne fi aplecat asupra fiecarui animal politic in parte, de sus pana jos, de jos pana sus, de la stanga la dreapta si, intr-un final, de la dreapta si iar la stanga, cu niscaiva popasuri prin centru.
Si tot asa, in functie de toleranta stomacului. Ca sa nu cadem, din nou, pentru a sasea oara deja din 1990 si pana acum, in eterna dilema a cetateanului turmentat, ar fi trebuit sa fi depus un minimum de efort si sa fi incercat sa ne dam seama sub a carui blana se ascunde OMUL si nu ANIMALUL de care avem nevoie!
Omul care sa ne rezolve toate problemele, omul care sa ne inteleaga frustrarea zilnica a unei Romanii fara viitor, fara ...