Echipa guvernamentala a lui Lucian Croitoru nu este atat de buna incat sa nu poata fi respinsa decat cu mari costuri electorale pentru PSD+PNL+UDMR, dar nici atat de buna incat sa aduca puncte importante pentru PD-L si Traian Basescu.
Daca nu se intampla vreo minune care sa impinge UDMR dintr-o tabara in cealalta, este mai mult decat probabil ca guvernul Croitoru sa fie respins la scor. Si cum echipa, in care il ai si pe Bogdan Aurescu, dar si pe Gheorghe Pogea, nu poate aduce puncte electorale decisive pentru vreuna dintre tabere, fiecare se gandeste cum sa exploateze electoral cat mai bine procesul validarii: PD-L e grabit de grija tarii, iar majoritatea de 65% e temeinica si scrupuloasa, tot de grija tarii, se-ntelege.
In fapt, avem un guvern electoral, care va fi evaluat pe criterii electorale, dupa un calendar electoral, pentru a fi respins electoral si jelit electoral.
Guvern, calendar si decizie electorala
Cele trei partide si-au facut socoteala ca este mult mai bine sa intinda calendarul trecerii guvernului prin Parlament, pentru a da senzatia de temeinicie a deciziei. "Trebuie sa vedem programul, sa-i audiem pe candidati, sa le dam timp sa inlocuiasca acei ministri care nu vor primi aviz pozitiv si poate ca nici macar nu vom ajunge la votul in plen, daca prea multi candidati vor primi avize negative si nu vor avea inlocuitori", a explicat Varujan Vosganian.
De ce e nevoie de atata timp, in conditiile in care majoritatea a spus dintr-un bun inceput ...
Conform declaratiilor categorice de pana acum ale liderilor PSD, PNL si UDMR si conform socotelilor hartiei, Cabinetul Croitoru nu are nicio sansa sa primeasca votul de investitura al Parlamentului.
La fel de explicit a fost si felul in care au decurs audierile potentialilor ministri in comisiile de specialitate, unde, in pofida asigurarilor de profesionalism, unii profesionisti foarte valorosi, precum Mihai Seitan sau Daniel Funeriu, au fost de-a dreptul batjocoriti cu intrebari in doi peri puse de oameni care nici macar nu stiau prea bine despre ce vorbesc.
"In Parlament se voteaza 100% politic, nu exista niciun fel de alte considerente si cineva trebuie sa aiba curajul sa o spuna" a declarat, cu o laudabila sinceritate pana la urma, vicepresedintele liberal Puiu Hasotti. Cu alte cuvinte, uitati de criterii precum profesionalism sau criza, ele sunt bune numai pentru discursurile politice.
Pe de alta parte, a lasa in pozitiile economice cheie oameni controversati sau cu o competenta mai mult decat discutabila, si ma refer aici la tripleta democrat -liberala Pogea-Berceanu-Videanu, reprezinta un argument oferit cadou celor decisi sa pice acest guvern.
Teoretic insa cabinetul Croitoru are doua sansa sa treaca: teama de anticipate sau un subit acces de responsabiliate individuala sa-i impinga pe parlamentari la o masiva dezertare de la linia partidului.
Pentru fiecare parlamentar mai aproape decat paltonul este maioul. Adica, mai importanta decat politica ...
Intr-un moment in care gandul romanilor s-a speriat teribil si s-a varat sub pat, convins fiind ca o nenorocire mai bine o eviti, decat sa stai fata in fata cu ea rupt in fund, ca te trage curentul si maine e o zi urmatoare, deci mai bine viu decat naluca, marea intrebare e cum sa-l scoti de-acolo.
Si dupa ce-l scoti, ce construiesti cu el? O tara nu, nici un viitor, deci niste impresii.
E greu sa inlocuiesti senzatiile tari produse de burta nefericita a natiunii cu uite-asa o speranta. Omul e chinuit sa nu-l dea maine afara. Evident, daca lucreaza la privat. Si mai putin la agentiile straine care vad in Bucuresti taramul unde in loc sa traga toti sa atenueze efectele crizei, trag mata de coada, ca s-o transforme in vehicul prezidential.
Deci daca nu poti sa muti Romania in Ibiza, unde nu "patrie" se afla in gandul tuturor, ci alt cuvant, tot cu "p", lucrezi cu materialul clientului. Ai berechet: o spaima teribila. Apare la tanc, e sentimentul cel mai bun de manipulat. Desigur, vorbim de tari bananiere, dar daca privim in jur, suntem prin copaci, cautand margele colorate.
De aceasta data, Traian Basescu va trebui sa puna in echilibru nevoia de-a se infatisa natiunii drept parinte impaciuitor, satul de partide sfasiinde, sef peste un sfat al inteleptilor si aducator de pace intr-un trib de analfabeti violenti, si necesitatea de-a-l face pe Mircea Geoana sa para omul care destabilizeaza, pune locurile de munca in pericol, seamana vant si va culege furtuna.
Daca ...
Si iata-ne ajunsi in ziua marii asumari a raspunderii Guvernului, altfel zis, ziua marii reforme. Sa fim seriosi!
Ceea ce-si asuma marti Guvernul nu este decat in mica parte reforma. Practic, ea mai razbate doar din anumite articole ale Legii Educatiei Nationale, acelea in care Ecaterina Andronescu nu a reusit sa masacreze spiritul concluziilor comisiei Miclea. Legea aceasta este produsul combinatiei dintre antireformismul cronic al PSD si reformismul fortat electoral al PD-L.
Si chiar daca, in extremis, din lege au fost eliminate prevederile politizante ramane de vazut in ce masura ea va fi aplicata cat timp Educatia ramane pe mana Ecaterinei Andronescu.
Daca democrat liberalii doreau sincer sa faca o reforma autentica a educatiei, isi adjudecau dintr-un bun inceput acest minister, faceau de luni de zile un proiect de lege cu adevarat reformist pe care sa-l fi pus deja in practica. PD-L stia in decembrie pe mana cui lasa Educatia.
Ecaterina Andronescu nu e o tanara speranta a PSD care sa fi lovit naucitor si neasteptat. Dar in marea batalie pe ministere, criteriile au fost cu totul altele decat reforma.
In ceea ce priveste Legea salarizarii unice a bugetarilor, nici macar despre asa ceva nu putem vorbi. Avem o reglementare facuta pe genunchi, fara logica, cu doar trei obiective de moment in cap: bifarea unei conditii impuse de FMI, inghetarea salariilor si tunderea sporurilor.
Si aceste obiective se pare ca au fost atinse. Pe termen mediu si lung ...
Deputatul PSD Georgian Pop isi varsa naduful pe fostii parteneri de guvernare, ironizand Guvernul Boc, din care social-democratii au decis sa se retraga, cu privire la ambtiile mari pe care noii ministri interimari le au: schimbarea bordurilor din curtea spitalelor si lansarea unui program guvernamental sub titlul "La Placinta, inainte!".
Intr-o satira politica remisa Ziare.com, Pop spune ca Emil Boc intentioneaza "sa dea un Ordin prin care disciplina 'Drept Constitutional' devine, obligatoriu, materie strict facultativa in programa universitara. Oricum, la ce vremuri traim... a devenit o materie inutila".
In domeniul sanatatii singura intentie pe care deputatul social-democrat i-o atribuie ministrului interimar Adriean Videanu este de a "lansa programul 'Reforma profunda a spitalelor din Romania". In ce consta? Toate bordurile din curtea spitalelor vor fi schimbate".
De asemenea, la mediu Pop crede ca Elena Udrea se va ocupa cu o campanie de promovare a "mediului curat" de care vor beneficiari vor fi "probabil oameni cu credite mari la banca".
In schimb, Georgian Pop crede ca ministrul interimar pentru Relatia cu Parlamentul, Sorina Placinta, "promite reduceri substantiale de pret tuturor parlamentarilor care isi comanda costume personalizate la fabrica de confectii a familiei sale. Atentie ! Prioritate au parlamentarii aflati la putere. Cei din opozitie... doar in limita stocului disponibil. Acest program guvernamental va fi lansat sub titulatura: 'La Placinta, ...
Imaginile cu Marian Oprisan amfitrion pentru Mircea Geoana la guvern au o dimensiune simbolica indiscutabila.
Il vedem pe presedintele Consiliului Judetean Vrancea intampinandu-l, pe scarile Palatului Victoria, ca o adevarata gazda, pe seful sau de partid, conducandu-l in interiorul cladirii, cel mai probabil chiar pana la biroul unde trebuia sa ajunga presedintele PSD si, de ce nu, si inauntru.
Si cand asta? Intr-o zi de mare tensiune, cand, chiar potrivit lui Mircea Geoana, tensiunea din coalitie atinsese cote maxime si exista riscul unei rupturi din cauza legilor educatiei.
Ce cauta Marian Oprisan la Palatul Victoria intr-o astfel de zi, cand, cu siguranta, nu prea era timp pentru discutii despre proiecte locale, singurele teme pe care el le putea discuta oficial si legal acolo?
Cauta ceea ce cauta si in Camera Deputatilor unde este o prezenta obisnuita, si nu doar in loja invitatilor, ci chiar in sala de plen, printre colegii lui de partid.
Marian Oprisan este unul dintre baronii PSD care face si desface jocurile guvernarii. Asa cum s-a instalat la Bucuresti pana la formarea guvernului, le fel descinde acum, periodic, in Capitala pentru a veghea la ungerea mecanismelor in sensul dorit de el.
Este chiar foarte probabil ca Marian Oprisan sa fi fost cel care l-a convocat pe Mircea Geoana la Palatul Victoria pentru a rezolva problemele si a calma spiritele, baronul de Vrancea fiind unul dintre cei mai indarjiti sustinatori ai mentinerii actualei coalitii si ..
"Ei ar vrea sa plecam, dar de buna voie, noi la fel, dar sa fim dati afara". Sinceritatea surprinzatoare a lui Victor Ponta reda exact acest moment politic incandescent in care fiecare dintre cei doi parteneri nu se gandeste decat cum sa traga mai bine pe spuza victimizarii pe turta sa.
Daca PD-L este parasit in plina criza sa duca sigur pe umeri povara guvernarii, va folosi copios acest argument in campania care vine, acuzand PSD-ul tradator, manat de orgolii si interese personale.
Daca PSD este aruncat din barca, va tipa din rasputeri ca a fost tradat, iar fostii parteneri s-au debarasat de el tocmai din cauza binelui pe care voia sa-l faca tarii. Despre jocul dublu, si la putere si in opozitie, desigur, nicio vorba.
Diferenta e doar una. PD-L chiar isi doreste sa scape de PSD pentru a organiza singur alegerile si pentru a pune in carca social- democratilor intreaga nota de plata a antireformei acestei guvernari. Baronii PSD nu vor sa plece de la putere, pentru a nu pierde resurse, posturi prin deconcentrate, serviciul secret al Internelor si altele. Neplacut!
Si atunci, intreaga energie a momentului este concentrata pe acest joc de sah intre cei doi "aliati" la guvernare. Acest joc isi subordoneaza absolut toate miscarile si absolut toate deciziile, astfel incat nimic din actul de guvernare nu mai este dictat de interesul tarii, ci de cofruntarea din interiorul puterii.
Sa luam ca exemplu legile educatiei. Daca ele reprezentau asa o prioritate absoluta ...
Sa zicem ca intr-un anumit moment ai castigat multi bani, nu pentru ca ai fi produs mult, ci datorita unei conjuncturi favorabila speculatiilor.
Si sa zicem ca in toata perioada de prosperitate n-ai investit si n-ai economisit nimic. Ai consumat enorm si ai inceput sa maresti numarul de angajati, dar nu al celor care produc, ci al caror care consuma bani.
Asadar, in loc de o menajera ai angajat trei, desi casa si numarul de locatari nu s-a marit deloc, in loc de o bona pentru copil ai angajat trei, desi numai una munceste efectiv si doua stau la povesti. Ai angajat patru soferi, dintre care unul conduce si trei stau la garaj si lustruiesc clantele. Ai luat si vreo 4 gradinari, desi nu e necesar decat unul.
Si nu numai ca i-ai angajat, dar le-ai si marit periodic lefurile. Recunosc, e greu de gasit cineva care sa faca pe banii lui tampeniile pe care le fac guvernele pe banii publici, dar sa mergem mai departe si sa zicem ca la un moment dat prosperitatea ia sfarsit. Vine criza, cu alte cuvinte, si te prinde fara economii si cu o gramada de angajati, in mare parte inutili.
Ce faci? Te imprumuti pana peste cap, luna de luna, ca sa pastrezi armata de angajati si le maresti in continuare lefurile?
Intr-o astfel de situatie, orice om cu mintea intreaga incepe sa restranga cheltuielile. Analizeaza rapid de cate menajere, bone, soferi si gradinari are in mod real nevoie si celor inutili le multumeste pentru perioada petrecuta impreuna si ii da afara.
Celor ...
Impasul in care se afla acum clasa politica, in situatia de a nu mai asigura guvernarea tarii, impune ca ultima solutie de avarie un guvern de tehnocrati.
Sa ma explic.
Principalul argument pentru guverne formate din politicieni a fost sustinerea politica. Cum nu se intrevede, pe termen scurt si mediu, ca un singur partid sa mai castige alegerile parlamentare, ramanea doar solutia guvernelor de coalitie. Avem deja experienta aliantei D.A. si acum a celei formate din PD-L si PSD ca sa putem trage o concluzie clara: cel putin in prezent coalitiile de partide esueaza lamentabil in cea mai pura si ineficienta mahala damboviteana.
Experienta politica si parlamentara a tarilor in care functioneaza totusi coalitii la guvernare le-a dus probabil, dupa ani indelungati, la concluzia ca uneori pot fi lasate deoparte diferentele doctrinare si ideologice, in interesul cetatenilor.
La noi, interesul cetatenilor este pus in balanta cu reactii viscerale de tipul "ba pe-a matii", care, nu stiu cum se face, inclina aproape intotdeauna talerul spre mahala.
In plus, un guvern politic va avea intotdeauna in fata ochilor viitoarele alegeri si satisfacerea clientelei politice, de la lipitori de afise la contributori cu sume considerabile in campanii electorale.
Cum isi alege un partid demnitari? Are o lista cu sponsorii, in ordinea descrescatoare a sumelor, si o alta lista cu functiile, in ordinea descrescatoare a importantei. Ei bine, cele doua liste, puse una langa alta, ...
Apare Emil Boc si declara ca anul acesta membrii Guvernului nu vor pleca nici macar o ora in concediu. A doua zi aflam ca, in realitate, cel putin vreo 5 ministri sunt deja plecati in vacanta, iar altii se pregatesc si asteapta sa le fie semnate cererile de concediu.
Iese furios premierul si anunta ca Guvernul va taia sporurile bugetarilor, iar in zilele care urmeaza aflam ca majoritatea directorilor si sefilor regiilor si societatilor de stat au incasat si inca mai primesc salarii indecent de mari si pentru o tara din Occident.
Seria exemplelor poate continua cu aproape fiecare actiune si declaratie facute in forta de curajosul nostru prim-ministru - Emil Boc.
La fel de incoerente si hazardate au fost si declaratiile referitoare la masurile de restructurare a agentiilor din cadrul Guvernului, de restructurare a posturilor bugetare care nu isi au rostul si nu se justifica.
Emil Boc risca sa devina dintr-un fost parlamentar respectabil, de altfel unul dintre cei mai de temut parlamentari de opozitie pe care i-am avut in perioada guvernarii Nastase, premierul cu cea mai scazuta credibilitate din intreaga perioada de dupa Revolutie.
Desi vrea sa para fioros si sa isi impuna intr-un mod imperativ ideile si masurile, Boc nu reuseste decat sa se faca de ras de fiecare data cand prezinta o initiativa sau o masura importanta a Guvernului.
Pana cand rezultatele concrete ale masurilor sale economice anticriza ii vor distruge complet credibilitatea si increderea ...
Ajutati cum puteti, cu ce aveti si oricand doriti, numai dati o mana de ajutor saracului Guvern al Coalitiei!
Satui sa auda de dimineata pana seara cum sunt criticati, comentati sau injurati, membrii Guvernului Boc au inceput sa ii roage tot mai insistent pe jurnalisti si analistii politici sa mai termine cu aruncatul de pietre in munca lor si sa vina cu propuneri constructive.
Nu de putine ori i-am auzit in ultimul timp pe Videanu, Pogea, Marian Sarbu sau Radu Berceanu cum ii invita la Guvern pe jurnalisti si analisti pentru a-si prezenta sugestiile anticriza. Cu alte cuvinte, mai lasati voi critica si veniti sa lucram impreuna pentru a depasi criza. De ca si cum sarcina jurnalistilor ar fi aceea de a face propuneri constructive guvernantilor, iar treaba ministrilor ar fi receptionarea de idei de la ziaristi!
Dati un leu pentru Guvernul Boc
Petrecand in platourile televiziunilor mai mult timp decat pe scaunele de la Palatul Victoria, cei mai importanti ministri ai lui Boc dau semne tot mai disperate ca sunt depasiti de criza si ca, in consecinta, accepta orice sugestie venita din partea oricui.
Exista ce-i drept si o bataie de joc si o ironie prost ascunsa in spatele acestor invitatii. Caci mesajul lor are un ceva care vrea sa spuna ca "daca tot va credeti mai destepti decat noi, ia veniti voi si aratati-ne cum anume sa facem ca noi nu am reusit pana acum". Ironia se transforma in bataie de joc in momentul in care ne dam seama ca nu este sincera si ca ...
Editand perfect frazele, Emil Boc ne-a anuntat ca Guvernul sau a pus in practica 28 din cele 32 de masuri anticriza decise la inceputul acestui an.
Ce succes! Ce reusita, mai ales intr-o perioada atat de dificila! Daca ne intoarcem in timp, relatarea lui Boc seamana leit cu raportarile pline de avant muncitoresc dinainte de '89, cand sefii de CAP afirmau cu mandrie cum si-au depasit planurile cu peste 150%.
In prezent, criza fiind, Emil Boc a reusit o raportare de doar 90% a sarcinilor de serviciu. Dar sa nu sarim la gatul Executivului doar pentru atata lucru.
Totusi, se simte cineva sfidat de raportarea lui Boc si de un calcul rece si gol, contabilicesc, al performantei cabinetului sau? Simte cineva ca actualul Guvern incerca sa ne prosteasca in cel mai obraznic mod si sa ne vrajeasca cu niste realizari care nu trec niciun milimetru dincolo de hartiile lor?
Emil Boc se comporta de ca si cum ar trebui sa fie evident pentru noi ca am scapat de criza si mai avem putin de lucrat, pe ici pe colo, la detalii. Nu asta vrea sa ne transmita atunci cand ne povesteste cum, eroic, colegii sai au indeplinit 28 din cele 32 de masuri anticriza? Mai are doar cateva masuri de luat, pentru ca apoi veselul Boc sa editaze rapid in cateva fraze anuntul ca Romania a iesit cu totul din criza si se indreapta spre noile culmi ale capitalismului.
Sa presupunem ca noi suntem cei mai ingaduitori si creduli oameni si inghitim raportul lui Boc. Sa ne facem ca nu vedem ca nici macar ...
Au trecut mai bine de sase luni de la instalarea Guvernului Boc, timp in care trebuie sa recunoastem, ce-i drept, nu se puteau realiza prea multe, dar lucrurile s-au miscat totusi...la nivel declarativ.
Reprezentantii actualului Cabinet au meritul de a fi primii care au constientizat, abia dupa instalarea la putere, ca Romania va traversa o perioada de criza extrem de dificila. Lipsa de viziunea din timpul campaniei electorale cu privire la riscurile care planeaza asupra economiei nationale nu i-a impiedicat pe membrii Guvernului sa promita adoptarea rapida, imediat dupa investitura, a unui set de masuri anticriza.
La vremea respectiva, pentru Executiv, a adopta masuri anticriza echivala cu a lupta cu "greaua mostenire", viziune care nu s-a imbunatatit absolut deloc in ultimele luni.
Din acest motiv, masurile pe termen scurt propuse in programul de guvernare pentru "atenuarea efectelor negative ale crizei financiare si mentinerea stabilitatii financiare" s-au limitat la angajarea reducerii deficitului bugetului general consolidat pana la maxim 1,7% din PIB in 2009; reducerea deficitului de cont curent la 10,5% din PIB in acest an si asigurarea conditiilor pentru imbunatatirea ratingului de tara.
Ce s-a intamplat? Ratingurile Romaniei nu s-au imbunatatit, dar nici nu s-au inrautatit, asta pentrru ca doua din cele mai mari trei agentii de evaluare nu ne mai acorda de mult timp calificativul de "investment grade" (risc redus pentru investitii).
In plus, cu toate ..
"6% din PIB pentru educatie, precum si repozitionarea sociala a meseriei de profesor, prin cresterea atractivitatii financiare si sociale a carierelor didactice" - asta scria in programul electoral fluturat de PD-L in campania electorala.
"Remotivarea personalului din invatamant prin salarii corespunzatoare performantelor si prin sustinerea formarii continue" erau atuurile aruncate la masa fagaduintelor de PSD, partenerii de guvernare ai democrat-liberalilor si detinatorii portofoliului de la Educatie.
"Nu-mi pasa" si "profesorii pot face ceea ce vor", au fost reactiile de joi ale presedintelui Traian Basescu, asa cum au fost redate de sindicalisti fata de amenintarea cu greva a cadrelor didactice.
In fata camerelor de luat vederi, cuvintele presedintelui au fost ceva mai moderate, dar fara nici un mesaj clar. Doar cu un truism care nu-i este util nimanui: "profesorii sunt oameni liberi si pot face ceea ce vor".
Cateva ore mai tarziu, premierul Emil Boc i-a asigurat pe sindicalisti ca nu li se vor micsora salariile si le vor fi platite luna de luna. Declaratia lui Boc semana, mai degraba, cu o demonstratie ca Guvernul le face o favoare dascalilor platindu-le ceea ce le datoreaza.
Strategia de tip "pumn in masa si ochelari de cal in fata crizei" a sindicatelor din invatamant poate fi discutata. Faptul ca principala lor preocupare, aproape exclusiva lor grija raman salariile, iar despre investitii, proiecte, coruptie si moralitate nu par foarte dornici sa ...
Acordul cu FMI este un certificat de incompetenta, a acuzat, de la inaltimea deficitului bugetar lasat in urma, fostul premier Calin Popescu Tariceanu.
Chiar are dreptate, atat doar ca incompetenta despre care vorbeste nu este doar a actualului cabinet, asa cum ar vrea sa acrediteze, ci il include fara scapare.
Este incompetenta imensei majoritati a guvernelor si premierilor care s-au succedat la conducerea acestei tari in ultimii 19 ani.
Din nefericire, Romania s-a dovedit incapabila de autoguvernare eficienta. Reformele economice au fost facute exclusiv la indicatiile si sub presiunea Comisiei Europene, reformele in justitie si lupta anticoruptie la fel, disciplina financiara a fost respectata de frica ochiului sever al FMI, situatia copiilor institutionalizati a fost adusa in limite civilizate doar datorita tenacitatii intransigente a injuratei baronese Nicholson, respectarea drepturilor omului este inca sub lupa Departamentului de Stat al SUA.
Sa ne imaginam ca aceste presiuni n-ar fi existat, ca Romania ar fi fost de capul ei. Ce s-ar fi ales?
Cu o singura exceptie, n-am avut niciun premier cu adevarat competent. Exceptia este Mugur Isarescu, un independent din punct de vedere politic.
Poate tocmai de aceea, intr-un an de mandat a reusit imposibilul adica inversarea cursului descendent de pana atunci. De la el a inceput cresterea economica sanatoasa si tot el a fost singurul prim-ministru care a intocmit o strategie pe termen mediu.
Adrian ...