Orice parinte isi doreste sa fie daca nu cel mai bun macar unul dintre cei mai importanti prieteni ai propriului copil, sperand ca astfel va evita o parte dintre conflictele si neintelegerile cu el. Este aceasta o cale mai usoara si mai inteleapta de a-ti creste copilul? Cum stii cand sa joci rolul de parinte si cand sa treci la cel de prieten?
Un studiu realizat in SUA in 2004 pe 1.000 de parinti si copiii acestora arata ca 43% dintre parinti isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, in timp ce alti 40% isi doresc sa ocupe toate rolurile principale in viata acestora, scrie BNet.
"Dar rolul lor nu este acela de a fi prietenii, ci parintii acelor copii. Asta nu presupune nicidecum o relatie de adversitate, dar fiecare trebuie sa inteleaga foarte clar ce pozitie ocupa in cadrul acestei conexiuni", spune scriitoarea Glenda A. Hatchett, autoare a numeroase carti pe tema educatiei copiilor.
Vrand-nevrand, sunteti la volan nu pe bancheta din spate
Hatchett explica si motivele pentru care parintele trebuie sa se mentina intr-o pozitie superioara celei de prieten in ochii copilului sau.
"De la cele mai mici varste si pana cand pleaca de acasa, copiii isi testeaza parintii pentru a vedea care sunt limitele pana unde pot merge. Aceste granite sunt desenate de catre parinti, este rolul lor fundamental. Daca o mama se coboara permanent la nivelul fiicei ei, ea va pierde din autoritate, cuvantul ei nu va mai avea aceeasi greutate si importanta", spune ...
Autoritatea unui parinte nu se pierde atunci cand acesta vorbeste cu copilul si ii spune adevarul, sau recunoaste faptul ca a gresit. Autoritatea parintelui se pierde atunci cand acesta alege sa nu comunice cu cel mic si nu il trateaza ca pe un partener egal, spune psihologul Cristina Calarasanu.
De multe ori, parintii au tendinta sa ii priveasca pe cei mici ca pe un partener incapabil sa inteleaga ceea ce i se spune, insa aceasta este o greseala, spune psihologul.
Urmariti AICI inregistrarea emisiunii prezentata de psihologul Cristina Calarasanu.
"Nu este asa, copii sunt perfect capabil sa intre in dialog si sa comunice cu parintii, uneori ne surprind cu maturitatea cu care sunt capabili sa raspunda la o intrebare. (...) Parintii trebuie sa le spuna ca oamenii sunt pusi adesea in situatia de a gresi, dar ca ei pot sa isi dea seama de ceea ce s-a intamplat. Autoritatea unui parinte nu se pierde doar pentru ca el alege sa comunice, ci tocmai pentru ca alege sa nu comunice cu copilul lui, ci alege sa ii impuna, sa transmita decizii care sunt deja luate", a declarat Cristina Calarasanu, pentru TV Ziare.com.
Aceeasi atitudine a parintilor este de multe eronata atunci cand copilul are probleme de comportament sau chiuleste de la scoala. Atunci cand copilul are probleme, parintele trebuie sa ramana deschis la comunicare, pentru a afla motivul pentru ca se comporta in acest fel, si nu sa "il puna la zid".
"Absenta si preferinta unui copil de a mai merge la scoala ne ...
Presedintele PSD Mircea Geoana a lansat marti, la Craiova, volulum "Incredere", carte despre care spune ca a scris-o nu in calitate de om politic, ci "ca tata, sot, roman" si in care povesteste experienta candidaturii la Primaria Capitalei.
"Aceasta carte este, de fapt, un crampei, o incercare de strafulgerare a ceea ce au reprezentat pentru mine, pentru Mihaela, pentru copiii nostri, pentru familia noastra, curentele care ne-au influentat. Este o carte pe care nu am scris-o ca om politic. Este o carte pe care am scris-o ca om, ca tata, ca sot, ca cetatean, ca roman", a spus Mircea Geoana, citat de Mediafax.
In cadrul volumului, Mircea Geoana vorbeste si despre intrarea "tarzie" in politica, dar si despre cum este sa intri "nepregatit" intr-o competitie electorala.
"Vorbesc despre experienta mea in politica si vorbesc, la modul cel mai deschis, despre experienta mea din candidatura pentru Primaria Bucurestiului.
Mi-am amintit ce inseamna sa intri in politica relativ tarziu, cum a fost cazul meu, in 2001, ce inseamna sa fii intr-o competitie politica nepregatit pentru rolul respectiv si cat de apasatoare este senzatia cand ramai singur intr-un cort de campanie, dupa ce am pierdut la Bucuresti, si am descoperit, in sinea mea, ca victoria are foarte multi parinti si ca infrangerea este intotdeauna orfana", a declarat Geoana, potrivit sursei citate.
In ceea ce priveste titlul volumului, "Incredere", acesta ar fi inspirat de o conversatie si o conferinta la Harvard ..
Multi parinti sunt surprinsi in momentul in care copiii lor, aflati la varsta adolescentei, ii mint in fata si refuza cu incapatanare sa recunoasca adevarul atunci cand sunt prinsi.
Si tot atatia nu stiu cum sa reactioneze corect intr-o astfel de situatie, preferand de multe ori sa abandoneze discutia pentru a nu tensiona si mai mult relatiile si asa incordate cu propriii lor copii.
"Gresit!" spun psihologii consultati de site-ul pentru parinti byparents-forparents.com, care ii sfatuiesc pe acestia cum sa procedeze in asemenea cazuri.
Ei sustin ca pentru "sanatatea" relatiei lor cu copiii, parintii trebuie sa le explice acestora foarte clar ca stiu ca sunt mintiti, sa afle care este cauza pentru care au recurs la acest gest si sa le arate inca o data cat de importanta este intr-o familie mentinerea unei atmosfere de incredere si a unei comunicari sincere.
In plus, o asemenea discutie este un bun prilej de a puncta inca o data regulile dupa care functioneaza familia respectiva si, mai ales, de a le explica adolescentilor care vor fi consecintele in cazul in care mai sunt prinsi mintind.
Puterea exemplului
Pe de alta parte insa, parintii trebuie sa fie constienti de faptul ca ei reprezinta adevarate modele pentru copiii lor si ca, daca ei obisnuiesc sa minta, nu trebuie sa se mire ca acestia ii imita si nu mai considera ca fac o greseala ascunzand adevarul.
Ipocrizia parintilor poate da peste cap un adolescent, care nu mai stie ce sa creada in situatia in ...
Increderea in sine este foarte importanta pentru un copil, el avand nevoie de multa incurajare din partea parintilor si a celorlalti adulti care se ocupa de educatia lui pentru a face fata tuturor solicitarilor specifice varstei.
Pentru a-si dezvolta o personalitate echilibrata si puternica totodata, un copil trebuie ajutat sa isi formeze o imagine pozitiva despre sine insusi, se arata pe site-ul wikihow.com .
Aceasta presupune nu doar incredere in propriile puteri, ci si perceptia corecta asupra propriilor limite.
Un copil care are o imagine corecta despre sine insusi se descurca mai bine in situatii dificile, de aceea parintii trebuie sa sparga acest cerc vicios si sa le acorde mai intai incredere copiilor daca vor ca acestia sa treaca apoi singuri peste greutati.
Limbajul folosit este extrem de important in cresterea increderii in sine a unui copil, cuvintele de lauda, incurajarile fiind absolut necesare. Dar nu este suficient. Un gest, o privire, o anumita atitudine valoreaza uneori cat o mie de cuvinte, iar efectele, pozitive sau negative, nu sunt deloc de neglijat.
Pe de alta parte, un parinte trebuie sa isi accepte copilul asa cum este, cu defectele si calitatile sale si sa nu ii ceara mai mult decat poate. Unii copii, care ar putea sa faca performanta in anumite domenii, sunt inhibati inca de timpuriu de criticile peste masura ale parintilor, mult prea exigenti.
De aceea, laudati-va copilul ori de cate ori face un lucru bun si ajutati-l sa inteleaga ..
Relatia dintre un copil si parintele sau vitreg este pe cat de delicata pe atat de dificila pentru ambele "tabere".
"Daca nu te va iubi niciodata? Daca o sa fie rau si o sa te pedepseasca tot timpul? Daca nu iti va lua ce vrei tu, ci doar ce vrea el ?", sunt doar cateva dintre temerile cu care se confrunta cei mici.
Si nici adultii nu sunt deloc scutiti de asemenea griji, ci dimpotriva. Iar ele cresc inzecit in situatia in care in familie sunt atat copii ai cuplului cat si copii din alte casatorii.
Psihologii contactati de suite101.com ofera cateva sfaturi utile parintilor care se afla intr-o asemenea situatie dar nu stiu cum sa procedeze pentru ca lucrurile sa decurga cat mai lin.
Un prim impas este creat de faptul ca relatia dintre un copil si parintele sau vitreg este privata de perioada de inceput, cand intre nou-nascut si cel datorita caruia a venit pe lume se formeaza primele legaturi de afectiune, de incredere, de cunoastere reciproca, atunci cand un bebelus plange si tatal sau il ia in brate ca il linisteasca, sau cand, infometat fiind, cel mic se uita in ochii mamei in timp ce aceasta il hraneste.
De aceea este mai dificila stabilirea unei relatii intre copil si parintele sau vitreg, pentru ca cele de mai sus lipsesc si este nevoie de multa rabdare si mult tact pentru a se sari cu bine peste aceste prime etape.
Dovediti-i ca il iubiti si asteptati sa se convinga
In aceasta situatie, parintele trebuie sa inceapa cu inceputul, adica de la nevoile ..
Multi parinti se simt frustrati si nelinistiti din cauza ca nu isi inteleg propriii copii, ajunsi la varsta adolescentei. Se tem sa ii lase complet independenti pentru ca stiu cat poate fi de riscant. Dar care este limita pana la care pot fi ei controlati si, mai ales, cum?
Cateva sfaturi de specialitate ne ofera psihologii consultati de site-ulParenting A Teenager, dedicat parintilor.
Doua sunt atitudinile pe care le adopta de obicei parintii: unii incearca sa recastige controlul pierdut si sa il mentina, altii incearca sa isi imbunatateasca relatia cu copiii si sa o fundamenteze mai mult pe incredere.
Control maxim
Un mod de a recapata, cel putin aparent, controlul asupra unui adolescent este acela de a introduce restrictii si de a fi foarte ferm in respectarea lor. In unele cazuri, merge si asa, dar in cele mai multe nu.
Mai probabil este insa ca adolescentul sa se razvrateasca si mai tare sau, daca nu, sub masca obedientei si a cuminteniei sa inceapa sa minta, sa se ascunda de familie, iar in cazuri extreme chiar sa fuga de acasa.
Bombardandu-l cu intrebari, violandu-i permanent intimitatea, parintele nu va face decat sa il indeparteze si mai mult de el pe propriul sau copil, care va ajunge sa numere cu nerabdare zilele pana implinirea majoratului.
Pe de alta parte, restrictiile foarte severe, lipsirea de orice libertate in a lua propriile decizii, critica fara limite in caz de esec, vor conduce la formarea unui adult lipsit de personalitate si de ...
Daca esti un parinte singur vei avea anumite retineri in a incepe sa te intalnesti din nou cu alte persoane. Incepe usor, asculta-ti instinctul si incearca sa te simti bine.
Incepi sa te vezi cu alte persoane de sex opus atunci cand simti tu ca este timpul, nu pentru ca toata lumea te sfatuieste sa o faci, potrivit Ehow.
Nu trebuie sa te simti vinovat fata de copilul tau. Esti om si ai nevoie de afectiunea unei persoane adulte, chiar daca micutul tau este alaturi de tine tot timpul. Din cand in cand ai dreptul sa iti petreci o noapte in afara locuintei.
Nu te grabi si nu iti umple agenda de intalniri. Va dura putin pana cand tu si copilul tau va veti obisnui cu aceasta idee.
Inainte sa pleci la intalnire ai grija sa pui pe cineva de incredere sa aiba grija de copilul tau.
Vorbeste cu copilul tau. Explica-i ca urmeaza sa iti petreci un timp cu o persoana pe care o placi. Nu ii spune ca ai de gand sa te casatoresti, sau ca va avea o noua mama sau un nou tatic, doar explica-i ca te intalnesti cu cineva.
Raspunde la orice intrebare pe care ti-o adreseaza fiul sau fiica ta, dar pastreaza detaliile personale pentru tine.
Trebuie sa te pregatesti pentru o situatie mai putin placuta, atunci cand copilul tau respinge ideea de a te intalni cu o alta persoana. Pregateste-te ca acesta sa fie suparat si sa te respinga.
Atunci cand te intalnesti cu o persoana noua nu discuta foarte mult despre copiii tai, dar nici sa incerci sa ascunzi existenta lor.
Gandeste-te ..
De multe ori, doi soti isi consuma toata energia si cea mai mare parte din resursele materiale pentru a le asigura copiilor toate cele necesare, neglijand insa unul dintre cele mai importante aspecte: "sanatatea" si frumusetea relatiei dintre ei.
O casnicie bazata pe dragoste, respect si intelegere reciproca este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care copiii o pot primi de la parintii lor, afirma scriitoarea Tamiko Nicholson pe site-ul suite101.com .
Aceasta prezinta cateva dintre motivele pentru care relatia dintre cei doi soti afecteaza intreaga familie, nu doar pe cei doi adulti.
Dragoste si respect
Observandu-i pe parinti cum se comporta unul cu celalalt in mod natural si in diverse circumstante, copiii invata cum sa interactioneze cu cei din jur, respectandu-i, iubindu-i si dandu-le o mana de ajutor.
Momentele petrecute in familie reprezinta cel mai bun prilej pentru cei mici de a capata experienta bazata pe fapte si nu pe vorbe. Una este sa ii spui celui mic "vorbeste frumos, nu ridica tonul" si alta este ca el sa vada ca asa procedeaza mama si tatal lui in fiecare zi, in mod firesc.
Din pacate, inversarea situatiei produce efecte la fel de puternice. Un copil in familia caruia se vorbeste mereu rastit, care vede cu ochii lui ca parintii nu se iubesc, nu se respecta si se ataca reciproc, va ajunge sa procedeze la fel in relatiile cu cei din jur.
Ce inseamna o relatie sanatoasa?
Copiii ar trebui sa isi vada cat mai des parintii ...
Rivalitatea intre copii da batai de cap chiar si celor mai iubitori si mai atenti dintre parinti. Sursele de scandal sunt nesecate si sunt legate de cele mai multe ori de necesitatea de a imparti ceva, de la jucarii pana la dragostea mamei sau a tatalui.
Gelozia, lipsa de atentie, dorinta de a se impune, sunt tot atatea motive ca intre doi frati sa existe animozitati permanente care afecteaza atat atmosfera familiala cat si relatiile cu rudele sau prietenii, care prefera deseori sa pastreze distanta.
Iata cateva sfaturi oferite de suite101.com parintilor obositi sa isi potoleasca zilnic copiii.
Fiti mai atenti cu fiecare in parte
Acordati-le atentie in mod egal. Bagati-i in seama, cum se spune, cat mai des, pentru a preveni incidentele cauzate de lipsa de comunicare cu parintii.
Discutati cu ei si separat, nu ii tratati mereu ca pe un grup compact. Spre deosebire de adulti, copiii simt deseori nevoia de a fi perceputi individual, cu aptitudinile si nevoile lor specifice. Un astfel de comportament din partea parintilor le intareste celor mici increderea in fortele proprii si ii ajuta sa se aprecieze la adevarata lor valoare.
Adaptati-va programul la activitatile lor. Incurajati-i sa faca sport, sa aiba un cerc separat de prieteni si sa participe la cat mai multe activitati extrascolare. De multe ori copiii se cearta si din cauza plictiselii si monotoniei vietii de familie.
Recompensati-i pentru tot ce fac bun, dar in aceeasi masura pe toti! Stabiliti ...
Baietii si fetele sunt la fel de greu de crescut, dar din puncte diferite de vedere, sustin psihologii, asa ca meciul dintre cele doua tabere de parinti nu poate avea decat un scor egal: 1-1.
"Sunt diferente semnificative intre ei inca de la nastere", afirma David Stein, profesor de psihologie la Universitatea Virginia, citat de CNN.
Iar opinia sa este sustinuta de Leonard Sax, autorul unei carti pe aceasta tema, care atrage atentia asupra faptului ca este normal sa se intample asa cata vreme creierul uman are un ritm diferit de dezvoltare, in functie de sex. Cum se manifesta aceste diferente in modul in care se comporta copiii?
Disciplina: baietii sunt mai dificili
De ce nu asculta baietii? Va vine sa credeti sau nu, capacitatile auditive ale baietilor se dezvolta mai lent, imediat dupa nastere. Fetele au auzul mai sensibil, motiv pentru care si incep mai devreme sa vorbeasca, deoarece centrul vorbirii din creierul lor se dezvolta mai repede decat al baietilor. Asa se face ca fetele vor raspunde mai usor la "comenzi" de genul "nu face asta !".
In schimb, baietii sunt mai activi si mai impulsivi, iar acest lucru atrage dupa sine binecunoscutele pedepse, in special in perioada prescolara. De asemenea, statisticile arata ca proportia intre copiii cu hiperactivitate si alte deficiente de atentie este de 5-1 in favoarea baietilor, iar in cazul acestor copii este nevoie de ingrijiri speciale pentru a-i ajuta sa isi consume energia si sa isi reduca nivelul de ...
A-l ajuta pe un adolescent sa stea pe propriile picioare si sa isi asume responsabilitatea propriilor decizii este una dintre cele mai dificile sarcini cu care se confrunta un parinte. Ai vrea sa il incurajezi dar ti-e teama ca va gresi si tot el va suporta consecintele. Pe de alta parte, daca nu invata acum sa ia decizii, sub supravegherea ta, atunci cand?
Cu cat un copil se invata de mic sa isi asume responsabilitati si sa aleaga dintre diverse variante pe cea optima, cu atat este mai bine pentru el. Face parte din procesul firesc de maturizare, spun jurnalistii de la parentingteens.about.com care se arata pregatiti sa ofere cateva sfaturi tuturor parintilor constienti ca vine o vreme cand "puiul" trebuie aruncat din cuib, daca nu vrea singur sa incerce sa "zboare".
Pasul 1: Pregatirea parintelui
In primul rand parintele trebuie convins ca a venit momentul sa faca un pas inapoi. Adolescentul trebuie sfatuit si apoi lasat sa hotarasca, fie ca este vorba despre probleme foarte serioase cum ar fi alegerea unui liceu, fie de altele mai putin complicate dar la fel de importante, cum ar fi alegerea prietenilor sau a unui sport pentru care sa se antreneze intensiv.
Intr-adevar, este extrem de dificil pentru un parinte sa vada ca nu mai indeplineste acelasi rol fundamental in viata copilului sau. Dar, pentru binele copilului, el trebuie sa invete sa isi ascunda temerile, emotiile, nerabdarea de a vedea rezultatele finale.
Pasul 2: Ce ai face daca...?
Un parinte ..
Raportul "The LoveGeist Report 2009", cel mai recent realizat in Marea Britanie de match.com, arata ca 36% dintre adolescenti se plang de faptul ca parintii se amesteca prea mult in relatiile lor amoroase.
In acelasi timp, cei mai multi dintre ei recunosc ca nu tin cont de opiniile exprimate de parinti, conflictul fiind de obicei unul steril, scrie The Sun.
Astfel, doar 4% dintre subiectii participantii la studiul citat au declarat ca au rupt o relatie din cauza ca parintii lor nu o aprobau.
"Prin urmare, dragi parinti, vedeti-va de viata voastra si lasati-i sa si-o traiasca pe-a lor", spune jurnalista britanica Kate Taylor, care ii sfatuieste totodata pe cei mai ingrijorati dintre ei cum sa procedeze in acest sens.
Puneti-va pe primul plan
Incercati sa va schimbati modul de gandire. Obisnuiti-va cu gandul ca fiul sau fiica dumneavoastra a crescut si nu mai are nevoie de dadaceala ci trebuie sa invete sa traiasca pe propriile picioare.
De aceea, incercati sa va vedeti de viata dumneavoastra, de hobby-urile pe care le aveti, de intalnirile cu prietenii. Cu cat veti fi mai ocupat, cu atat veti sta mai putin pe capul adolescentului indragostit.
Veti constata cu placere ca in acest mod o sa pareti in ochii lui mai rational si mai obiectiv iar el se va arata mult mai dispus la confesiuni decat in prezent.
Nu exagerati importanta primei vizite in familie
Este greu dar nu imposibil sa va abtineti de la comentarii deplasate, pozitive sau negative, in ...
A discuta cu copilul tau despre ruptura definitiva dintre parintii lui si iminentul divort care va rasturna in curand cu susul in jos viata familiei este o misiune pe cat de dureroasa pe atat de dificila.
Daca adaugam si faptul ca rata divorturilor este in continua crestere, intelegem de ce tot mai multi psiho-pedagogi incearca pe toate caile sa ii sfatuiasca pe parinti cum sa procedeze in cazul nefericit in care decid sa se desparta si trebuie sa comunice acest lucru copiilor.
In primul rand spune-i adevarul, nu inventa scuze si explicatii pe care nici macar un copil nu le-ar crede, te sfatuieste associatedcontent.com
Nu-i oferi prea multe detalii, in schimb explica-i foarte clar cum s-a ajuns in aceasta situatie, care au fost faptele si cum s-au petrecut.
Linisteste-l. Asigura-l ca el nu are nicio vina, ca totul a tinut de alte cauze atat interne cat si externe familiei voastre.
Cel mai important este sa te pregatesti pentru aceasta discutie din timp, si sa ii spui celui mic ce ar trebui el sa auda, la varsta pe care o are, si nu sa iti descarci furia pe partenerul de viata de care ai decis sa te desparti.
Raspunde-i cu atentie la intrebari
S-ar putea sa fii surprins de faptul ca amanuntele pe care el doreste sa le afle nu coincid cu cele pe care erai tu pregatit sa le oferi. Abtine-te. Da-i exact atatea informatii cate are nevoie.
Coboara nivelul discutiilor la unul cat se poate de normal. Nu te infierbanta, nu face scene inutile. Copilul este si ...
Cea mai grea perioada pentru un parinte, dar si pentru copil, este adolescenta. Parintii au impresia ca trebuie sa stea tot timpul in legatura cu copilul, in timp ce adolescentul se simte sufocat de prea multa atentie.
Cum pot doua persoane, care de fapt se iubesc foarte mult, sa se enerveze atat de mult reciproc? Daca esti adolescenta si te afli intr-o astfel de situatie, afla cum poti sa te intelegi mai bine cu mama ta.
"Mama mea imi pune mereu intrebari precum un detectiv. Simt ca nu mai are incredere de mine. Ma critica mereu", spune Laura, o adolescenta obisnuita, potrivit Tweegee.
"Fiica mea obisnuia sa vina de la scoala si sa imi povesteasca ce a facut pe parcursul zilei. Acum trebuie sa ma rog de ea ca sa avem o conversatie, altfel nu aflu nimic. O intreb despre viata sa pentru ca o iubesc. Nu o critic", spune mama Laurei.
La inceput, fetele se simt foarte apropiate de mame si pot discuta cu orele, dar in perioada adolescentei aceste discutii devin foarte dificile si stresante.
Daca te-ai trezit intr-o dimineata si vrei sa ai o relatie mai buna cu mama ta, afla ce trebuie sa faci.
In primul rand, trebuie sa o faci sa inteleaga lumea in care traiesti tu, sa ii arati ca pe vremea sa lucrurile stateau putin diferit.
Incepe prin a organiza o seara a feteleor in care sa va uitati la un film. Asezati-va pe canapea cu niste floricele in brate si uitati-va la un film usurel. Acest lucru reprezinta un inceput, pentru ca in timpul filmului nu trebuie sa ..