Ministrul de Interne, Dan Nica, a fost ridiculizat de hotii din bancomate, care il catalogheaza drept un "ministru in blitzuri".
Ce face Nica, potrivit infractorilor? Intr-una din convorbirile interceptate de SRI, doi hoti de bancomate folosesc expresii precum "gargara", "batut mingea la fileu", "o rupea in vrajeala" si "trancaneli" pentru a descrie un discurs televizat al ministrului de Interne, arata Adevarul.
Cinci spargatori de bancomate au fost prinsi in martie 2009, in timp ce taiau cu flexul un ATM din localitatea bacauana Balcani-Frumoasa.
Unul dintre ei avea mai multe condamnari pentru furturi, iar partenerul sau de glume pe seama ministrului Nica a fost arestat pentru ca a batut un politist, insa a fost eliberat pe motiv ca nu reprezinta pericol social.
Categorie: Dezvaluiri 2314 vizite [ Ziare.com ]
Aceasta cred ca ar fi cea mai buna descriere a reactiei majoritatii persoanelor publice romanesti fata de ce se intampla in Italia.
Banuiesc ca stiti - foarte multe dintre victimele violurilor nu depun plangere, pentru ca se invinovatesc pe ele insele pentru nemernicia care s-a intamplat: "poate nu trebuia sa rad asa de tare in discoteca", "poate m-am uitat cam lung la el".
Mai mult, chiar daca victima nu se autoculpabilizeaza, de si mai multe ori societatea e cea care-i da cu ipocrizia in cap: "e vina ei, ce cauta pe strada noaptea", "n-ai vazut ce fusta scurta avea?".
Asa si noi: de mai bine de un an jumate, de cand politicienii italieni au recitit lectiile extremei dreapta care spun ca invinuirea unui grup etnic minoritar este cea mai buna solutie pentru a-ti masca propria incompetenta, romanii n-au facut decat sa-si puna cenusa in cap.
Politicienii au repetat pana la sufocare niste stereotipuri in principiu corecte, dar perfect inutile: "nu toti romanii sunt criminali", "in Italia exista sute de mii de oameni care respecta legile".
Unii dintre ei, precum ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, au mers la Roma cu umilinta in bagaj, gata sa suporte ironiile chiar si vestimentare ale conducatorilor italieni.
Altii, precum Madalin Voicu, au preferat sa ramana in tara si sa se lupte cu xenofobia la televizor, invocand teze la fel de defetiste, de genul "problema e de fapt la noi, pentru ca nu stim sa ne tinem infractorii acasa".
Tot acest amalgam, in ...
Nu poti iubi Romania decat daca ai simtul umorului. Dar nu pentru a rade la bancul cu Bula dat afara din scoala. Ci pentru a observa ca avem o gura atat de mare si un creier atat de mic, incat tot ce ne mai ramane de constatat din fiinta nationala este ca romanul e nascut poet si trimite epigrame la "Urzica".
Stau ca tampitul de doua zile si imi imaginez toate verigile lantului trofic inceput in fondul de rezerva al Guvernului, trecut prin comisiile de buget ale Parlamentului si ispravit in multe, foarte multe lacasuri de cult.
Si intre realitatea sublima in care Emil Boc, imbracat in hainute de haiduc, taie din osanza si imparte la sarmani, incercand sa coasa nadragii tarii, si planeta credinciosilor, chiar daca pare foarte indepartata, exista o legatura: bunul Dumnezeu.
Nu conteaza ca politistii trimisi in Italia ca sa ajute la prinderea infractorilor sunt motivati cu o diurna de 17 euro si au salariile diminuate in tara pe perioada detasarii, dar au primit o stema micuta, s-o tina in buzunar si sa le aduca aminte ca sunt un slujba natiunii.
Nici ca din saracie, Dan Nica vrea sa stranga de pe strazi 2.000 de someri ca sa-i transforme in politisti aflati in probe - asa putea sa cointereseze gasca lui Sile Pietroi, adica mai putin de o suta de flacai, dar care macar facea ordine.
E mai important ca parlamentarii puterii sa se poata intoarce in colegiile lor pentru a anunta ca n-au obtinut bani pentru autostrazi, dar ca au reusit, cu intelepciune, gandindu-se la ..
Avem o Justitie si presiuni asupra ei, procurori extrem de putini si, mare parte dintre ei, cam incompetenti! Cum procedam? Pe diverse tonuri si in diverse game, acelasi refren rasuna in Romania de 18 ani. Boala e veche, cronica si, in pofida unor ameliorari temporare, nu pare a avea leac.
Bilantul pe anul trecut al Ministerului Public a intarit aceasta senzatie. Procurorul general le-a cerut procurorilor sa elimine orice imixtiune dupa ce, in 2007, au fost atacati mai mult ca niciodata. Noul ministru al Justitiei a explicat ca procurorii isi desfasoara activitatea "intr-un context socio-politic complicat", o declaratie extrem de grava, atunci cand este spusa de un personaj cu atata greutate.
Desigur, recitalul a fost al presedintelui Traian Basescu. "Anul 2007 a fost extrem de greu. Niciodata nu a existat o cadenta atat de mare a actiunilor politice impotriva justitei si a procurorilor in special". a sarjat din start seful statului.
Si-a argumentat afirmatiile cu cateva acte normative emise anul trecut, intre care ordonanta care a blocat comisia de la Cotroceni, cea care dadea aviz pentru urmarirea penala a ministrilor.
Evident, Traian Basescu nu a uitat nici de fostul ministru al justitiei, "care a luptat cu indarjire impotriva unei directii din DNA". Unui procuror ii este mai greu sa lupte cu infractorii decat impotriva politicului care ii schimba legile dupa cum doreste el, a apreciat Traian Basescu. Clasa politica a devenit furioasa in 2007 pentru ca nu a ..
Langa usa localului unde m-am dus sa beau o supa, doi pensionari imbracati binisor, ingrijiti, cu fularele aranjate atent, isi aduceau aminte de Ceausescu. "Bre Nelule, daca traia, bietul, nu ne tratau asa americanii. Ti-l lua pe ala de la ambasada si-l putrezea in beci, mama lui de imputit!"
Doua domnisorici gatite de dupa-amiaza, una grasa, cu cozi impletite pana la buric, si alta inalta pana la becul din stalpul de iluminat, au poftit sa iasa din local si aproape i-au daramat pe mosneguti. "Ia fa-te, bre, d-acilea, ca sa circulam si noi", a marait grasa. Oamenii s-au tras rapid din fata tinerei generatii. "Auzi, Sandule, mai bine c-a murit, ca nu de noi isi bat astia joc. Lasa sa-si bata joc de nefericitele astea!"
S-au intors cu spatele si au facut partie. Pe domnu' Nelu il stiu de la televizor, dar ma chinui degeaba de cateva ore sa-mi amintesc cum il cheama. Am vrut sa ma tin dupa el, sa-mi explice cum a devenit America, din intens asteptata sa ne faca mutatie din raiul comunist in cel capitalist, in intens detestata.
Pai cum cum? I-am permis noi!
Nu Christopher Van Goethem, cel care l-a omorat pe Teo Peter, si nici Kevin Loyd Sandlin, care i-a rupt picioarele unei femei (poate a crezut ca e caracatita si prea multe membre incurca la mers, deci, conform traditiei, poporul american e musai sa le imbunatateasca viata maimutelor), nu sunt vinovati ca au intrat ca-n branza in pasnicul popor roman si nu raspund penal la noi, ci acasa la ei, unde justitia e ...
Un roman rapit in Nigeria. Alt roman, tot in Nigeria, e arestat, pentru spionaj sau nu. Unui ziarist roman i s-a prelungit mandatul de arestare, in Rusia. A fost retinut pentru o gluma stupida, facuta la betie. Vreo zece romani au fost arestati, prin Italia si Spania. Un grup de alpinisti romani au asistat la un macel, in Himalaia. Si, in sfarsit, o veste mai buna, o romanca a convins municipalitatea din Roma sa ia masuri pentru a preveni conflictele "interetnice" dintre niste flacai italieni si romani infierbantati de bautura. Si stiti ce? Pare ridicol, dar e vorba de a le oferi niste locuri de intalnire, altele decat carciuma.
De ce ne intereseaza toate aceste stiri? Constat, uitandu-ma la numarul de clickuri pe fiecare stire, ca cele care au in titlu "roman" ori "Romania sunt cele mai citite. Si asta ma bucura. Pentru ca astfel Romania poate descoperi si cuceri, incet-incet, lumea. Daca tot n-am avut - si nu stiu daca e neaparat bine - vocatie de cuceritori, macar asa suntem obligati sa intelegem - incet, incet - ca Romania este, cate putin, peste tot.
Adica in fiecare loc unde un roman face ceva. In fiecare loc unde unui roman i se intampla ceva. Pentru ca fiecare dintre noi poarta cu el, in el, o bucata din tara. Si asta poate produce si mandrie, si bucurie, dar si durere, multa durere. De asta mi-am amintit aseara, de asta mi-era frica. Pentru ca aseara mi-au trecut prin fata ochilor si imaginile de la World Trade Center, de la Atocha, de la Londra.
Cand ...