Ion Iliescu
Data nasterii: 3 martie 1930 Cariera: presedintele Romaniei (1990-1996, 2000-2004)Evenimente importante: - in 2008 a primit NUP in dosarul Mineriadei
Ion Iliescu este inginer de profesie, dar s-a remarcat printr-o activitate politica intensa in comunism si dupa 1989. A fost presedintele Romaniei in perioadele 1990-1996 si 2000-2004. Nascut la 3 martie 1930, Ion Iliescu este casatorit din 1951, sotia sa Nina Iliescu (Elena Serbanescu - numele de fata, cu care s-a cunoscut in vremea studiilor liceale) fiind de profesie inginer, ...
"Domnule Iliescu, am capacitatea sa invat, sa ascult si sa respect. Nu voi ezita nici o secunda sa va cer sfatul in momentele grele pe care Romania le va avea de parcurs", a spus Mircea Geoana la (re)lansarea candidaturii sale pentru Cotroceni.
Aceasta nu este declaratia unui prezidentiabil, adica a unui om care se considera si pretinde sa fie considerat suficient de puternic si de pregatit pentru cea mai inalta demnitate in stat.
Aceasta nu pare declaratia unui politician ajuns la un pas de varful carierei, pe deplin matur si titular al unui proiect propriu, bine articulat care sa-i legitimizeze pretentiile.
Aceasta este o declaratie de vasalitate. Inchinarea unui candidat disperat.
Nu e greu de inteles de ce Mircea Geoana a pupat in public inelul suzeranului. Avea nevoie de binecuvantarea acestuia pentru a capta voturile PSD care-i lipseau. El este, sa nu uitam, in situatia disperata si unica a candidatului-remorca, aflat cu mult sub scorul partidului propriu si primul prezidentiabil PSD aflat in pericol real sa nu prinda turul al doilea.
Pretul este insa imens. Vasalul lui Ion Iliescu, garantat Marian Vanghelie pe deasupra, Mircea Geoana abandoneaza practic orice pretentie europeana si reformista. Nu te poti pretinde un presedinte de tip Obama (noua obsesie colectiva a clasei politice), atunci cand te angajezi public sa intri in tiparul lui Ion Iliescu.
Ce anume ar fi de invatat de la fostul sef al statului? Cum sa chemi minerii, cum sa sabotezi ...
Ion Iliescu n-a vrut niciodata votul uninominal. Stia bine de ce. Instinctul lui de politician cu mare experienta percepea pericolul puterii baronilor locali pe care, oricum, niciodata nu i-a avut la inima.
Nu avea nicio indoiala ca puterea data de votul popular direct unor politicieni ca Dragnea, Oprisan sau Mitrea va schimba ierarhiile din partid.
A luptat cat a putut pentru mentinerea listei de partid, instrumentul perfect de conservare intacta a puterii centrale. Pe lista, ascensiunea politicianului depinde de conducere, in timp ce la uninominal, partidul depinde de politician.
A pierdut si, undeva in adancul inimii, trebuie sa fi stiut ca aceasta infrangere era prima majora dintr-un lung sir.
Iliescu decis sa nu mai candideze, o fronda fata de noul sistem, convins fiind ca va avea in continuare forta patriahului in partidul pe care l-a creat. A fost o greseala de calcul care l-a dus direct catre cosmarul de acum.
Lui Ion Iliescu nu-i convine ca PSD intra la guvernare alaturi de PD-L si sub un premier PD-L, chiar daca el se numeste Theodor Stolojan. Dar asta poate avea si parti bune, pentru ca poate oferi partidului instrumente interesate impotriva lui Traian Basescu in preajma prezidentialelor.
Se vehiculeaza deja scenarii in acest sens.
Cosmarul lui Ion Iliescu este noua putere din partid care a luat aceasta decizie. Presedintele cel sarac si cinstit vede cum "imbogatitii" pe care i-a anatemizat de atatea ori, noii burghezi, nu mai reprezinta ...
Ion Iliescu este un personaj extrem de previzibil. Orice ziarist cu privire cat de cat agera sau cu ceva experienta trebuie sa-i fi depistat deja cele cateva butonase la a caror atingere reactioneaza violent.
In primul rand, Ion Iliescu nu suporta proprietatea privata, chiar daca de ceva vreme face eforturi sa ascunda acest lucru. In mentalitatea lui de batran bolsevic, proprietatea pur si simplu nu incape, este semnul imbuibarii capitaliste.
La fel ca averea, chiar daca e facuta cinstit. Singura virtute e saracia, pe care a incercat s-o impuna si poporului, asa ca a luptat impotriva proprietatii cat a putut.
A reusit sa intoarca hotarari de retrocedare defintitive si irevocabile, a trait sa vada si o noua nationalizare, s-a straduit cat a putut sa "nu ne vindem tara" si sa ramanem cat mai neocomunisti.
Marea lui frustrare este ca in propriul partid, creat cu mana lui saraca si cinstita, este inconjurat de bogati urmariti de DNA. L-a invins proprietatea, fie ea licita sau ilicita.
Al doilea buton este Traian Basescu. La simpla pronuntare a numelui actualului presedinte, Ion Iliescu explodeaza. Este adevarat ca nici Traian Basescu a tras cu toata artileria. "Batranul edec", "artizan de revolutii de stat" si multe alte sintagme deloc magulitoare au pornit dinspre Cotroceni catre Ion Iliescu.
Resortul este insa, probabil, mai profund. Ion Iliescu vede pentru prima data un om politic de aceeasi statura cu el, cu aceeasi priza la popor ca el, vede un om care ...
Daca in fata ziaristilor Ion Iliescu a declarat ca nu este in competitie cu Traian Basescu, refuzand sa comenteze atacurile sefului statului la adresa sa, din timpul interviului la Realitatea TV, pe blogul personal s-a eliberat de orice retinere si a postat un mesaj kilometric in care isi spune parerea.
"Aparitia domnului Traian Basescu a fost lamentabila - expresie a amestecului grosolan al presedintelui tarii in procesul electoral, la inceputul turului doi al alegerilor locale", scrie fostul presedinte al PSD, trimis de Basescu "la pensie, sa-si vada de comunismul lui".
Semnaland faptul ca Traian Basescu si-a incalcat rolul constitutional si s-a prezentat in fata telespectatorilor ca un "banal agent electoral al PD-L", Iliescu mai scrie ca "patima presedintelui Basescu nu este demna de tinuta unui sef de stat".
Fara sa renunte la pronumele de politete "domnul", atunci cand se adreseaza presedintelui Basescu sau candidatului PD-L la primarie, Vasile Blaga, Ion Iliescu afirma ca "nu minerii au promovat, atunci, actele de violenta, ci alte forte (nemultumite de rezultatul alegerilor din 20 mai)".
Ulterior insa, seful statului din acea vreme, recunoaste ca minerii au "savarsit violente, in zilele de 14-15 iulie". Revenind la atacurile lui Traian Basescu, Iliescu afirma ca "este clar ca domnul Basescu a ramas cu o trauma, in urma actiunii de suspendare initiata de Parlament, in conformitate cu Constitutia tarii si continua sa-si manifeste ranchiuna, plina de ura, ..
Una dintre marile vesti bune pe care le aduce democratia este dreptul de a protesta. In acelasi timp, una dintre vestile proaste pe care le aduce tot democratia este ca protestul are nevoie de un ambalaj inteligent pentru a fi eficient.
Intr-un regim dictatorial, un act de revolta impotriva conducatorilor are impact prin simplul fapt ca exista. Intr-un stat de drept, are nevoie de mai mult: de o idee, de un mesaj puternic si de un ambalaj inteligent.
Adica exact ce refuza sa inteleaga protestatarii consecventi ai Romaniei ultimilor 19 ani, inclusiv cei care duminica si luni. Au crezut ca ajung cateva monede sau oua aruncate pentru ca prezenta lui Ion Iliescu la ceremoniile de onorare a martirilor Revolutiei sa devina brusc demonizate public.
Saptamana trecuta, un ziarist irakian a cutremurat planeta aruncand o pereche de pantofi in fata presedintelui Bush. Gestul sau, reluat si analizat zile in sir in presa internationala, a fost puternic pentru ca a avut tot "pachetul": idee (sanctionarea celui mai puternic om de pe planeta chiar in tara pe care pretinde ca o reconstruieste democratic), ambalaj (protestul a avut loc in momentul mediatic cheie al vizitei lui Bush - conferinta de presa) si mesaj (ziaristul nu a ales la intamplare forma protestului, ci a apelat la cea mai puternica forma de inulta in islamism).
Duminica, un revolutionar nu a cutremurat decat un sepepist suprins aruncand in directia fostului presedinte Iliescu un pumn de monede. Luni, un fost ...
Un prim efect al votului uninominal s-a propagat cu viteza fulgerului in media si in societate. Ion Iliescu nu va mai candida pentru inca un mandat in Parlamentul Romaniei si nu mai doreste nicio demnitate publica.
Doreste, spune el, sa citeasca si sa scrie mai mult, sa se consacre marilor dezbateri politice. Va ramane, si subliniaza acest lucru cu trei linii, activ in viata partidului si in viata politica a tarii.
Ne spune presedintele de onoare al PSD ca activitatea parlamentara este una de uzura, cronofaga, iar el doreste sa-si dozeze efortul, fortele, timpul.
Daca ar fi fost vot pe liste poate ar fi candidat, ca sa-si ajute partidul, ne spune Iliescu. Asa insa nu mai are motivatie, avand in vedere ca prin proba uninominalului a trecut de 4 ori, intre care de trei ori cu succes.
Ce se afla oare in spatele acestei decizii?
Inconvenientele unionominalului
Nu cred ca Ion Iliescu se teme de votul uninominal. Putine sunt circumscriptiile in care presedintele de onoare al PSD n-ar fi castigat. Dupa cum, cu siguranta ca prezenta sa printre candidati ar fi avut valoare de semnal catre electoratul traditional al PSD, adica exact cel pe care social democratii se straduiesc acum atat de tare sa-l recucereasca.
Ca dovada, graba lui Mircea Geoana si Adrian Nastase de a-l face sa se razgandeasca.
Uninominalul avea insa alte inconveniente majore pentru Ion Iliescu. In sistem uninominal, legatura cu electoratul trebuie sa fie mai stransa. Asta se traduce ...
Exista oameni pentru care mai mult decat decizia de a ramane conteaza cat de mult ii implora ceilalti sa o faca. Sunt oamenii care, fara sa vrea neaparat asta, reusesc sa se joace cu nervii celorlalti pana ajung sa se simta indispensabili.
Nu sunt neaparat niste papusari de vocatie, nici macar megalomani, mai degraba usor narcisisti si, paradoxal, nesiguri pe ei.
Pe Ion Iliescu, in relatia sa cu PSD, pare sa-l fi delectat dintotdeauna spectacolul acesta, cu toate nuantele lui usor ridicole, absurde si cateodata dramatice. De fiecare data cand a candidat la presedintie s-a lasat mai intai rugat sa o faca.
A acceptat functiile in partid numai dupa ce a considerat ca a auzit suficient de multe insistente. Asa face si acum, cand danseaza din nou tangoul ezitarilor electorale.
Mai intai a lasat sa se inteleaga, intr-un interviu publicat, luni, de "Cotidianul", ca isi pregateste iesirea din politica.
"Nu s-a discutat pana acum si nici nu stiu daca o sa mai vreau sa candidez. In primul rand trebuie sa ma gandesc daca mai vreau sa candidez, pentru ca ma bate gandul foarte serios sa ma retrag", spunea Iliescu.
Primul pas
In limbajul politic decodificat, declaratia sa poate fi considerata primul pas catre gesturi oficiale precum demisia ori refuzul explicit de a candida. Sunt genul de afirmatii pe care un om politic nu le face decat dupa ce a cantarit bine ceea ce vrea sa spuna. Nu, insa, si atunci cand e vorba de Ion Iliescu.
A doua zi, el a simtit nevoia ...
Spunea, acum cativa ani, ca va iesi din politica numai "cu picioarele inainte", si l-am crezut cu totii. La celalalt capat, o declaratie facuta pentru Cotidianul, cum ca se gandeste serios sa se retraga, este tot la fel de putin credibila pe cat era prima de usor de inghitit.
Cum ar arata Romania fara Ion Iliescu? Nu ma reped, asemenea altor observatori ai fenomenului politic, sa emit sentinte de genul "n-ar fi fost mineriade", deoarece fiara ranita a comunismului, care se opunea democratiei era, in 1990, suficient de puternica incat sa apeleze la alta solutie si sa se apere chiar si fara contributia lui Ion Iliescu.
Nu-i pun in carca nici intarzierea catastrofala in a purcede la reforme economice, la reglementarea regimului restituirilor si la orientarea rapida a Romaniei spre Vest, deoarece se poate spune ca daca a avut atat de multa aderenta printre romani, l-am meritat.
Si nici conspiratia care a culminat cu revolutia, care nu a vazut alta varianta de scuturare de comunism decat cu ajutorul sangelui. In absenta lui Ion Iliescu, se gaseau alte persoane care sa sustina inlaturarea lui Nicolae Ceausescu trimitand atatia oameni in mormant.
Ii reprosez insa faptul ca, fiind un om cu lecturi consistente, care stia, in plan teoretic, ca a creste la scoala comunismului nu-i confera unui om suficiente atuuri pentru a pune umarul la constructia capitalismului, nu s-a putut situa deasupra vointei de putere.
Ceea ce-l aseaza, fireste, in tabloul comportamentului ...
De-acum ar trebui sa ne fie clar. Batalia pentru Bucuresti este, de fapt, intre Traian Basescu si Ion Iliescu. Dincolo de actuali si fosti candidati, printre rezultate si clamari de victorie, vedetele absolute ale zilei clarificarilor politice s-au dovedit cei doi rivali pe viata si pe moarte.
La finalul unei zile extrem de complexe din punct de vedere politic, am inteles nu numai ca intre cei doi razboiul e total, dar si care sunt resorturile profunde ale acestei confruntari.
Prima miscare a fost a lui Ion Iliescu, care a asezat tot PSD-ul impotriva lui Traian Basescu si a partidului lui. Obiectivul declarat - izolarea PD-L si a presedintelui. Acesta este si scopul negocierilor purtate cu liberalii in teritoriu, pentru controlul consiliilor judetene.
In Bucuresti, evident, social democratii sunt grupati in jurul lui Sorin Oprescu. Chemarea la lupta rostita de Ion Iliescu impotriva lui Traian Basescu si a partidului sau a fost insotita de un atac dur impotriva "insolentului" Vasile Blaga, cel care in timpul mineriadei 13-15 iunie era prefect FSN, in timp ce Traian Basescu ar fi fost secretar de stat.
Replica presedintelui n-a intarziat mult si a fost la fel de apriga. Dupa ce a explicat, cu cartea de munca in mana, ca a devenit secretar de stat abia la 4 luni dupa mineriada, adica in octombrie 1990, Traian Basescu s-a dezlantuit.
Ion Iliescu ar fi trebuit sa-si vada de pensia lui, de comunismul lui, dar fiind bonav de putere are nevoie intotdeauna de o ...
A trecut un an si o zi de la referendumul care a pus capat suspendarii presedintelui. Este inca subiect de polemica daca pentru Traian Basescu acel referendum a fost, dincolo de efectele juridice indubitabile, o victorie zdrobitoare, avand in vedere ca 75% dintre cei care au votat s-au pronuntat in favoarea lui, sau un relativ esec, avand in vedere ca mai mult de jumatate din electorat a preferat sa stea acasa.
Dupa un an, razboiul sau cu asa-numita "Alianta 322" este si acum la fel de aprig. Poate doar relatia cu premierul sa se fi calmat putin, poate si din cauza oboselii inerente unei confruntari de anduranta.
In pofida aparentelor insa, nu Calin Popescu Tariceanu este principalul adversar al lui Traian Basescu. Nu el este liderul real al Aliantei 322. Cu atat mai putin Mircea Geoana. Presedintele isi stie adversarul real, adevaratul autor al planului suspendarii, si revine la el in aproape fiecare discurs, dupa cum si acesta traieste cu obsesia actualului locatar de la Cotroceni.
Traian Basescu si Ion Iliescu sunt ca doi scorpioni in borcanul politicii romanesti, avandu-si unul in celalalt singurul adversar pe masura. Aproape orice confrunare din politica romaneasca, este, in ultima instanta, o confruntare intre "marinarul de cursa lunga" si "batranul edec" .
O astfel de confruntare este chiar batalia pentru Bucuresti, dusa prin reprezentantii celor doi - Vasile Blaga si Sorin Oprescu.
La fel si foarte diferiti
Traian Basescu si Ion Iliescu ...
In an cu alegeri prezidentiale, Mircea Geoana are o problema mai mare decat Traian Basescu. Ea poarta numele Ion Iliescu.
Fostul presedinte si grupul din jurul sau se comporta in acest moment ca un partid separat, aflat in opozitie.
Mai exista, desigur, si grupul de la Peris, al lui Mitrea, care urmareste, de asemenea, debarcarea lui Mircea Geoana, insa acesta nu-i da nici pe departe la fel de multa bataie de cap presedintelui PSD.
Ion Iliescu nu l-a avut niciodata la inima pe Mircea Geoana. Sa nu uitam ca i-a pus pe frunte o eticheta de nesters. Insa intre timp insa, "prostanacul", pe care-l dispretuia, a mai crescut, s-a mai smecherit, a mai invatat cum se fac jocurile cele mari, si, treptat, a reusit sa-l impinga pe Ion Iliescu spre o pozitie marginala.
Fostul presedinte a inceput sa resimta acut acest lucru odata cu impunerea votului uninominal impotriva vointei lui, apoi, mai grav, atunci cand PSD s-a alaturat PD-L la guvernare, iar acum vede prin partid, in zona deciziilor sau a candidaturilor, oameni pe care ii detesta: intai Cozmin Gusa, acum Lavinia Sandru.
A ajuns chiar in penibila situatia de a soma PSD sa aleaga intre el si Lavinia Sandru. Apeland la aceasta ultima arma pe care o are la dispozitie arata cat de departe a ajuns, de facto, de luarea marilor decizii in partid. Atat doar ca Ion Iliescu nu se resemneaza niciodata, ba dimpotriva, tinteste foarte sus.
Ajustarea strategiei castigatoare
Asa cum si-a pus un primar general al capitalei, ..
Claudiu Saftoiu, fost consilier prezidential si fost sef al SIE, a aruncat o bomba care, in mod normal nu ar trebui sa ramana fara efecte, avand in vedere gravitatea afirmatiilor facute.
Dl. Saftoiu a declarat nici mai mult nici mai putin decat ca, in urma cu un an, doi, a aflat "de la presedintele Romaniei ca el (Traian Basescu n.r.) stia ce vorbeau Iliescu si Mircea Geoana".
Cu alte cuvinte fostul consilier prezidential si sef al SIE il acuza pe presedintele Romaniei ca ar fi beneficiat de interceptari telefonice ilegale, deci ar fi facut politie politica.
Si cand a fost facuta aceasta declaratie de o gravitate extrema? Exact in ziua intrarii in vigoare a noilor reglementari referitoare la inregistrarea traficului pe retelele telefonice din Romania, dupa model european, de altfel.
Administratia Prezidentiala a infirmat categoric acuzatiile lui Claudiu Saftoiu si a cerut dovezi, iar acesta si-a nuantat declaratiile spunand ulterior ca, de fapt, ar fi aflat din surse publice, nu direct de la presedinte ca acesta stia ce vorbesc politicienii la telefon.
Pasul inapoi nu schimba cu nimic lucrurile pentru ca din momentul primei afirmatii, nu mai exista, in mod normal, decat doua cai: fie Claudiu Saftoiu vine, intr-adevar, cu dovezi ca presedintele a facut sau face politie politica, ceea ce ar duce obligatoriu la demiterea si chiar punerea sub acuzare a acestuia, fie Claudiu Saftoiu este complet discreditat ca personaj public si ar trebui sa infunde puscaria ...
Ce frumoasa a fost seara de duminica pentru Mircea Geoana! Cum a iesit el frematatator si avantat sa proclame victoria clara a PSD, despre care stia ca nu e chiar asa detasata cum aratau sondajele la iesirea de la urne, dar, orisicat, victorie se numea!
Cum s-a vazut el instalat la Palatul Victoria, unde sa invete la locul de munca diferenta dintre PIB si buget! Cum a mai tunat el inspre Palatul Cotroceni somand numirea premierului din partea partidului castigator si cat de tare l-a enervat prudenta mohorata a lui Ion Iliescu care l-a avertizat ca pana nu ajunge la guvernare nu a castigat nimic!
Si-apoi ce frumos a visat noaptea ca mana lui, care imparte bani si functii, este indelung sarutata inclusiv de cei care, nenorocitii, l-au ridiculizat de-a lungul timpului!
Dar s-a trezit luni dimineata la ora 10, cand ierarhia s-a inversat. Cu speranta pusa pe perfuzii s-a mai avantat nitelus catre Piata Victoriei pana cand impartirea mandatelor l-a strivit. Pe el si visul lui.
Si in timp ce Mircea Geoana inca nu stie ce l-a lovit, partidul a ajuns la temperatura de fierbere si se pregateste sa-si opareasca presedintele.
Cu orice pret, la putere
Adica dupa 4 ani de suferinta si sacrificii, 4 ani lungi in care au fost nevoiti sa se multumeasca cu ce au mai muls de la PNL, 4 ani in care au tresarit la fiecare bataie la usa sa nu fie vreun procuror DNA, sa aiba acum in fata inca 4 ani de opozitie?
Si inca una mai arida, sub Traian Basescu stapan absolut si fara ...
Justitia este pe cale sa invinga in Romania, acum ca Mona Musca a incaput pe mainile procurorilor si este urmarita penal pentre fals in declaratii.
Ea este acuzata ca ar fi mintit in declaratia pe proprie raspundere data la intrarea in Parlament, potrivit careia nu a colaborat cu politia politica, afirmatie infirmata de verdictul CNSAS. Daca fostul deputat va ajunge dupa gratii, putem sta linistiti, s-a facut dreptate!
Lasand gluma amara la o parte, sigur ca Mona Musca trebuie sa plateasca pentru o eventuala declaratie falsa, asa cum a platit pentru colaborarea cu Securitatea, tinuta intr-un pagubos secret atatia ani.
Problema este insa ca, deocamdata, doar Mona Musca a platit si cu cariera politica si, cine stie, va plati chiar cu libertatea sau cel putin cu cazierul pentru greselile sale.
Mona Musca si-a dat demisia din Parlament, tentativa de revenire a fost, pe buna dreptate, aspru taxata de presa si acum este urmarita penal. Ce ne facem insa cu toti puscariabilii, din aceleasi motive sau altele, chiar mai grave, care populeaza Palatul Parlamentului?
Dan Voiculescu, alias Felix, titularul unui verdict CNSAS identic cu al Monei Musca, insa cu circumstante mult mai grave ale colaborarii, este bine merci.
Intai a reusit sa rastoarne legea CNSAS, dupa care i-a blocat pe judecatori care, pasamite, neavand luat testul ORNIS, nu se pot atinge de dosarele fostei Securitati pline ochi, vezi Doamne, cu chestiuni covarsitor de importante pentru siguranta ...