Povestea despre Valea Jiului care m-a pus cel mai tare pe ganduri, si pe care am simtit-o ca pe o pietricica in pantof in mijlocul primului mars al infanteristului, a scris-o prietenul meu Bogdan. Plecat sa masoare un oras de mineri unde meseria devenise boala, inlocuind viata, Bogdan a gasit cel mai lucios loc din Romania.
Asta deoarece mii de mineri disponibilizati si contorizati de primarii cu ajutorul de subzistenta miscau matura in folosul comunitatii. Iar in acest timp, copiii lor scotoceau printre gunoaie impreuna cu porcii si din cand in cand lingeau un staniol unde statuse candva o ciocolata.
Se intampla in timpul guvernarii trecute, deoarece tin minte ca ministru al Industriilor era Dan Ioan Popescu.
Dar putea foarte bine sa se petreaca in mandatul lui Radu Berceanu, sau a lui Varujan Vosganian. Ca acolo, timpul s-a redus la un punct nascut in anii cand inchiderea minelor facea parte dintr-un plan impus de forurile financiare internationale.
Numai ca in locul carbunelui, intre plamanii plini de praf, nimeni n-a pus nimic. Le-a luat inimile, le-au dat ajutorul de saraci tolerati si i-au conectat la o punga de aer unde fiecare gura de nadejde se transforma intr-o clipa mai putina de viata.
Iar cei care au ramas in mine s-au socotit fericiti, respirand prin bratele vanjoase, in fiecare zi, in amintirea categoriei "tarii, cat mai mult carbune". Fericirea se cladeste insa pe suferinta, dar cine le-ar spune astazi faza asta familiilor minerilor morti, ...
[citeste mai mult]
376 vizite [ Ziare.com ]
Politicienii romani au fost loviti de o noua moda de campanie: ecologia. Daca in restul campaniilor coliva si moastele erau vedetele electorale incontestabile, anul acesta copacelul vine puternic din urma.
Sustinuti de isteria ecologista a unei televiziuni, pana la un punct binevenita, daca nu ar deveni obesiva, tot mai multi dintre candidati intra in confruntarea cea mai la moda: in copacei mai bine sa ne masuram, decat in idei sa concuram.
Duminica, pe vreme frumoasa, in timp ce PD-L se grupase disciplinat la moaste, reprezentatii PSD +PC, in frunte cu Marius Marinescu si Marian Vanghelie au pornit cu platanul in mana sa-si ostoiasca dorul ecologist.
Si care sa fi fost locul unde s-au calcat pe picoare, la propriu, fiecare cu copacelul lui? Parcul Bordei, desigur.
Acelasi loc ales insa si de o trupa liberala condusa de Ludovic Orban pentru filmarea unui clip electoral. Ciocnirea, inevitabila, a fost o comedie de prost gust. Dupa un schimb de replinci demn de usa... bordeiului fiecare si-a vazut de treaba, unii cu platanul, altii cu filmul, dar fiecare simtindu-se adevaratul stapan al locului.
Pentru ca despre asta era vorba. Al cui e Parcul Bordei? Desigur nu bucata de pamant ca atare, de-abia declarata de utilitate publica, ci simbolul ecologist in lupta cu mafia imobiliara careia i-a fost smuls din gheare parculetul amenajat acum de Andrei Chiliman ca la carte, mai bine decat alte parcuri, sa le zicem traditionale, ale sectorului 1.
De ...
[citeste mai mult]
1200 vizite [ Ziare.com ]
Exista in Bucuresti cladiri vechi si foarte putine blocuri de maximum sase etaje care nu sunt violate cu Versace, Samsung, Kenvelo, Nissan si alte branduri cu aceeasi pofta canibalistica de promovare a betoanelor.
Exista, tot in Bucuresti, kilometri intregi de parc unde nu scrie "NU CALCATI IARBA", parcuri unde chiar exista iarba, unde sunt banci, castani si flori printre ruine intretinute in care nu locuiesc homelesi.
Exista in Bucuresti piste pentru biciclete, piste care nu inseamna doar trasarea a doua linii galbene si inauntrul lor o bicicleta la fel de galbena drept semn.
Piste pentru biciclistii bucuresteni, care sunt atat de numerosi incat nu mai stii pe unde sa o iei ca sa nu le tai drumul. Poate ma inseala ochiul, dar cred ca un sfert dintre bucuresteni, poate chiar mai mult, si tineri si trecuti demult de adolescenta, merg pe bicicleta.
Exista la metroul din Bucuresti patru scari rulante interminabile , trei pentru urcat si una pentru coborat, sa nu se calce nimeni pe picioare.
Autobuzele, troleele si tramvaiele sunt vechi, ce-i drept, dar daca ar fi noi ar fi pur si simplu din alt film. Sunt aglomerate, dar nu pana la refuz. Nu stai cu nasul in subratul nimanui, poti sa te misti, poti sa respiri, nu esti o sardina in acelasi suc cu altele.
Bucurestiul nu impresioneaza prin curatenie, dar nici nu lasa de dorit . Gasesti mucuri de tigara, dar niciodata pungi de gunoi langa cosurile publice mult prea pline ca sa mai inghita si altceva. ...
[citeste mai mult]
2431 vizite [ Ziare.com ]