Astept de ceva vreme sa scriu un text cu titlul "End of choice", ca dupa aceea sa ma ocup de cultura gazonului englezesc sau chimia vietii la arici (ala chelios, desigur).
Imi tremura neuronii privind la zbaterea ticaloasa, inima imi falfaie eliminand toxine, mi-am spalat blugii in care tineam pastila de propanolol, deci moment mai propice nu se putea.
Si cand parea ca nimic rau nu se mai poate intampla, Nati Meir s-a retras din cursa prezidentiala, deci nu mai am nici macar optiunea sa votez un ins cu lumile plecate cu steaua, ca sa resping tot ce-mi ofera ogorul politic spre a-i delega prerogativa mea fundamentala de proprietar si beneficiar.
Trebuie ales, prin urmare si in principiu, dintre astialalti, si nu voi selecta din memorie decat lucrurile bune de care si-au legat numele.
Traian Basescu e un geniu al dansului din buric, deci pot aprecia perfectiunea. Un erudit al clasei animalelor politice, sef de promotie al repetentilor ratiunii, care se gudura la auzul gandului ca va reusi sa le plateasca pensiile si salariile daca-i da tara un guvern si un parlament majoritar.
Tot la plus: a reusit sa condamne regimul totalitar la putin timp dupa ce-l lua dupa umeri pe Adrian Nastase si le plangea de mila romanilor ca trebuie sa aleaga intre doi fosti comunisti, si nu lasa o clipa sa treaca fara sa anunte ca se lupta cu grupurile de interese care au stors Romania de resurse. Iar mai nou, anunta reforma sistemelor care au permis privilegii cu nemiluita - pusca ...
Daca ati venit acasa plini de draci, cu pantalonii feriti de balti la adapostul masinii, dar murdariti de noroiul de pe portiera, nu disperati. Exista un loc uscat unde nimeni, indiferent de anotimp, nu va poate ajunge: micul ecran.
Daca ati aruncat o privire spre tabelul cu cheltuieli si descoperiti ca, desi ati dat drumul la repartitor numai intr-o camera, administratorul s-a uitat pe geam si a vazut ce bai cu spume face in fiecare zi Grivei, si cata apa consuma muscatele, nu va enervati: exista un loc ieftin, special pentru dumneavoastra, de unde nimeni, daca aveti o plapuma in spate, indiferent de anotimp, nu va poate alunga: micul ecran.
Daca ati descoperit si restul facturilor, si va adunati mintile ca sa calculati cat s-au scumpit ratele la banci in urma devalorizarii leului, desi guvernatorul a tinut-o pe-a lui luni de zile, indemnandu-va sa aveti incredere in felina nationala, ca e tigru, nu un pui de mata aruncat in canal, nu va ingrijorati: exista un paradis fiscal special croit dupa forma dumneavoastra, unde nimeni, indiferent de economia care duduie sau se prabuseste, nu va poate fiscaliza: micul ecran.
Daca v-ati decis sa va faceti provizii pentru doua saptamani si constatati ca la casa e o nesimtita care va anunta, superioara si dispretuitoare, ca uleiul s-a scumpit cu 48 la suta, painea cu 20, carnea cu 30 si samponul cu 25, prin urmare de banii aia nu va poate da decat o jumatate de kilogram de parizer si doua rosii, nu intrati in panica. Exista o ...
5-10%. In acest interval isi fac veacul cei care citesc regulat presa scrisa, ziare generaliste mai precis. Restul lumii priveste la televizor. Pentru ca-i tot un fel de presa.
Daca faci un minisondaj pe strada si mai si lucrezi in presa, rezultatele te pot usor duce spre tratamente serioase cu zoloft si prozac. Majoritarii, adica cei care oricum nu citesc presa, au o opinie servita de-a gata de "jurnalistii televizatiA". Ceea ce nu e in regula. N-o sa incep acuma sa citez din Bourdieu
Categorie: Opinii 193 vizite [ Cotidianul ]