Exact ce-am anticipat: s-au aruncat pe cadavrele minerilor, le-au sarutat picioarele si au inceput sa se tanguie ca niste bocitoare. Dar cu distanta, ca nu se facea sa se-amestece cu multimea.
Candidatii la parlamentarele Vaii Jiului au cumparat spatii largi in ziare si si-au produs jalea, unii avand chiar umor negru - Gheorghe Barbu: "Politizarea acestei catastrofe ar fi un lucru indecent si lipsit de etica" (Ziarul Gandul).
Langa cateva idei despre necesitatea implicarii statului, iaca si "imi exprim intreaga compasiune fata de cei cazuti la datorie si fata de familiile lor indoliate, ma solidarizez cu cauza lor, angajandu-ma sa fac tot ce imi sta in putinta pentru a aduce un plus de progres si alinare in munca de zi cu zi a minerilor".
Langa "intreaga compasiune" a Monicai Iacob-Ridzi si a sotului, primarul Petrosaniului, Cosmin Nicula a cumparat o pagina intreaga, pe care a colorat-o in negru si a transmis condoleante - macar nu exista formula "sincere", ca asa se poarta in lumea buna, ca si cand ai putea sa te bucuri de moartea cuiva.
Dar ziare apar si azi, cand sunt inmormantarile. Si peste doua saptamani, cand sunt alegerile, iar vaduvele, copiii si parintii celor ucisi de carbune nu se vor fi alinat.
Si daca nu se vor fi alinat, inseamna ca vor cauta sa o faca si normal, vor cumpara ziare.
Daca nu acuma, cand editiile se transforma in condoleante pe buza urnelor, peste un pic de vreme, in drum spre stampile.
Si daca nu acuma, nu-i nici un ...
[citeste mai mult]
709 vizite [ Ziare.com ]
De fier sa fii si sa-ti propui sa-l lasi pe Calin Popescu Tariceanu in pace, ca e si el om, supus greselii, sa nu mai zaresti printre declaratiile sale numai demonstratii de smecherie ridicata la nivel de politica de stat, nu poti, si pace.
Si cum Traian Basescu este un subiect plictisitor, deoarece presedintele actioneaza in cadrul unei matrici pe care, odata dibuita, n-o mai analizezi, si concluzionezi ca presedintele e un tip inteligent, care profita ordinar de situatii si are talentul exceptional sa le intoarca in propriul folos, nu-ti mai ramane decat sa stai cu trompa analitica pe materialul oferit de societatea de la televizor.
Care, desi are, de asemenea, genul proxim stabilit, contine variatiuni care te incita sa carai din toata inima, topaind vesel prin casa.
De pilda, conexez doua ziceri de-ale premierului. Una cum ca "plonjam cu capul inainte intr-o criza majora" (referire la aprecierea drept constitutionala a legii majorarii salariilor dascalilor), si alta cum ca "toate tarile se uita cu invidie la Romania" (referire la culcusul pufos al patriei ferita de criza financiara crunta din statele cu economii avansate).
Normal ca aia, premierii din UE, niste incompetenti care vor sa faca corp comun pentru atenuarea crizei , se uita cu obida la performantul corp al politicienilor de la Bucuresti.
In timp ce ei se chinuie sa puna miliarde de euro la un loc ca sa opreasca declinul pietelor de capital si sa aseze pe baze reale instrumentele financiare ...
[citeste mai mult]
1075 vizite [ Ziare.com ]
"Duminica orbului" se intoarce, c-asa-i istoria, creste pe spirala si te paleste in ochi, numai ca de aceasta data suntem cu 18 ani mai destepti, deci cazatura e cu atat mai adanca, deoarece prespunerea ca am evoluat o farama e o premisa falsa.
Era sa spun ca si arde cazatura, insa pentru a constientiza ghiuleaua e nevoie nu numai de un tun, ci si de carnita pentru dansul. Iar organul colectiv s-a maruntit, daca a existat vreodata un intreg in materie, si nu mai simte nici daca-i arunci bomba atomica in bucatarie.
Cum ar veni, s-au inchis listele si purcedem spre ceva nou care, in momentul conceperii, suna tare frumos. Din toate colturile se nasteau ghioage si ciomege, iar poporul visa ca in fiecare moment in care va prinde la orizont cate-un picior de politician care l-a dezamagit il va forta sa si-l manance.
Inimile cresteau, avantul se-ntetea, cincinalul in patru ani si jumatate se transforma si Doamne, ce veselie cuprindea trupul tarii numai la gandul ca aia, nasoii, nerusinatii, vor crapa, odata si-odata . De mana electoratului.
Dar s-au prins oamenii, intr-un final, ca pana sa-i zburataceasca din cuibare, vor mai sta patru ani pe ouale din aur, si ca pana sa ajunga in cotet vor trece dinainte-le aliniati frumos, cu parul taiat, dar tot ei. Vorba motiunii lui Boc: ei cu ei, noi cu voi, c-aici a nimerit-o la fix.
Si ce mirare va strabate romanimea cand va realiza ca in foarte putine colegii uninominale a luat careva 51 la suta, iar cine va umbla la ...
[citeste mai mult]
1050 vizite [ Ziare.com ]
Cu trei minute inainte de inceputul sfarsitului lumii am pornit prin bloc, sa le intorc vizita batranicilor care-mi bat periodic in usa intrebandu-ma daca am de mancare, daca nu vreau ceva de la complex sau daca "n-a venit aia sa citeasca apa".
Prima este doamna Tanga (zau ca asa o cheama, de familie), vaduva de militar.
Vaaai, dar cu ce ocaaazie, ca dumneavoastra niciodata nu vreti nimiiic... "Pai daca vine sfarsitul lumii vreau sa-mi iau ramas bun si sa va spun ca ma bucur ca v-am cunoscut", zic in gand.
Tare: am ramas fara cafea si vreau sa va rog, cu toata rusinea, sa ma imprumutati. Fireste ca am fost poftit inauntru, ca stie ea sa faca o cafeaaa...
Etica e lucru mare
...Pe fotolii si canapea, comitetul de batranice era teanc, nu mai trebuia vizitat pe felii, iar televizorul, pus pe Realitatea, incepuse numaratoarea inversa.
Buf! E zece fix, iar camera de filmat din elicopter se apropie de centrul de cercetari unde savantii se pregatesc sa slobozeasca protonii. "A inceput?" "Nu, ca acuma de-abia le va da drumul, si cand ating viteza luminii se incoloneaza si pornesc", imi explica tanti Cornelia, dascalita de romana, pensionara.
O intrerupe soneria. In usa apare Felix, nepotul doamnei Tanga, cu o plasa cu suc. "A inceput?". "Noo, acuma incalzesc tunelul. Te-ai uitat pe internet cum e cu gaurile alea? Sa ne spui ", spune dascalita.
"Haideti ca e gata, v-am adus si o dulceata si apa rece, biscuiti nu mai am, dar luati loc la televizor". ...
[citeste mai mult]
5315 vizite [ Ziare.com ]
Cum sa descinzi printre umbrele care umplu parcul asezate pe bancute, cu o tabla de sah intre ele, adancite in amintirile care le chinuiesc, cand nu se afla la coada, in troleu sau langa mormintele celor plecati sa-si aduca aminte de 23 august langa Dumnezeu?
In lipsa de cravata de pionier, e bun si un tricou cu dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna, numai ca era murdar.
L-am spalat la chiuveta - am intrat astfel in atmosfera timpurilor cand nu erau decat doua ore de apa pe zi, dar eram voiosi ca niste cintezoi stiind ca avem ora de defilare -, l-am calcat si, cu el mirosind a rufa arsa, am plecat in parc, sa vanez amintiri.
Dupa cateva ture s-a eliberat o bancuta si m-am asezat la un capat, in asteptarea momentului cand ma va baga cineva in seama.
Dupa o tanti cu un carucior, doi indragostiti care-si varasera unul altuia buzele in gat si un pusti care avea cu el o minge de bashet, mi-au venit si clientii.
Nea Gelu si nea Sorin s-au asezat pe bancuta cu sete. M-am tras mai in margine. "Stai binisor, ca n-avem treaba cu talica". Mi-am compus un suspin menit a impresiona pana si scorburile aflate la trei metri.
Si-au abandonat tabla si si-au lungit gaturile. "Dar ce-ai patit matale asa de amar?" Le-am spus ca sunt un nenorocit de ziarist care trebuia sa se intalneasca cu un amic care sa-l duca pana in comuna 23 August, langa Constanta, ca sa faca un reportaj despre mareata sarbatoare, dar care a fost lasat de caruta.
"Dar ce interes mai are tanara ...
[citeste mai mult]
3979 vizite [ Ziare.com ]