Nimeni nu poate spune cu mana pe inima ca se intelege foarte bine cu toata lumea. Un conflict mai mare sau mai mic tot are fiecare, daca nu cu seful, atunci cu partenerul de viata, cu copilul, cu vecinul sau macar cu unul dintre colegi.
Ne place sau nu ne place, trebuie sa convietuim in liniste si armonie cu toata lumea. "Bine, bine, dar cum?", se vor intreba cei care simt ca au ajuns la capatul puterilor din cauza disputelor cu cei apropiati.
Trebuie sa incepem prin a trata cu mai multa atentie relatia-problema, fie ca este vorba de cea cu fiul vesnic razvratit, fie cu sotia cicalitoare si mult prea preocupata de felul in care arata, ne sfatuiesc specialistii consultati de Personal Growth.
Relatiile, un "rau" necesar
Contactul cu ceilalti are importante dimensiuni emotionale, sociale si intelectuale, iar satisfactia pe care o avem atunci cand stabilim noi legaturi cu persoane interesante este foarte importanta pentru sanatatea noastra psihica.
O noua relatie va functiona insa doar daca judecam corect, atat pe nou-venitul in viata noastra cat si pe noi insine. Uneori pornim cu prejudecati, facem comparatii fara rost si asezam intre noi si celalalt un intreg balast de amintiri neplacute si esecuri.
Asa se face ca, de multe ori, relatia dintre un barbat si o femeie esueaza rapid din cauza geloziei cauzate de reminiscentele trecutului. "O sa ma insele si el", "E prea buna pentru mine", "Nu vom ajunge prea departe, iar eu nu am timp de pierdut", sunt doar ...
Un divort este traumatizant pentru orice copil, indiferent de varsta sa. Exista insa si situatii cand un divort este de preferat continuarii unei relatii tensionate, violente sau lipsite de afectiune intre parinti.
O copilarie petrecuta in sanul unei familii dezorganizate, lipsite de comunicare, de dragoste si de traditii, afecteaza puternic modul in care se formeaza un copil, sistemul de valori dupa care acesta se va ghida in viata, influentandu-i atat cariera profesionala cat, mai ales, viata de familie, spune psihologul Shelley Stile .
Un copil care ii vede in fiecare zi pe parintii sai certandu-se, urandu-se, facandu-si diverse reprosuri, luptandu-se efectiv unul cu celalalt, va deveni treptat ingrijorat, anxios, profund nefericit si chiar insensibil.
El ajunge sa creada ca modul de comportament al parintilor sai este unul firesc si sa il copieze, fara sa stie cat rau isi face singur.
Shelley Stile este de parere ca intr-o astfel de situatie cel mai bine pentru copil este ca cei doi parinti sa cada de comun acord si sa divorteze in cel mai civilizat mod, existand sansa formarii unor noi familii, mai fericite si mai unite.
Pentru cel mic, mult mai important decat divortul in sine este felul in care parintii stiu sa ii explice ce se intampla, sa isi asume responsabilitatea si sa il despovareze pe cel mic de gandul ca el ar putea fi de vina, in vreun fel sau altul.
In acest sens, copilului trebuie sa i se explice, de catre ambii parinti si cu un limbaj pe ...
Cea mai grea perioada pentru un parinte, dar si pentru copil, este adolescenta. Parintii au impresia ca trebuie sa stea tot timpul in legatura cu copilul, in timp ce adolescentul se simte sufocat de prea multa atentie.
Cum pot doua persoane, care de fapt se iubesc foarte mult, sa se enerveze atat de mult reciproc? Daca esti adolescenta si te afli intr-o astfel de situatie, afla cum poti sa te intelegi mai bine cu mama ta.
"Mama mea imi pune mereu intrebari precum un detectiv. Simt ca nu mai are incredere de mine. Ma critica mereu", spune Laura, o adolescenta obisnuita, potrivit Tweegee.
"Fiica mea obisnuia sa vina de la scoala si sa imi povesteasca ce a facut pe parcursul zilei. Acum trebuie sa ma rog de ea ca sa avem o conversatie, altfel nu aflu nimic. O intreb despre viata sa pentru ca o iubesc. Nu o critic", spune mama Laurei.
La inceput, fetele se simt foarte apropiate de mame si pot discuta cu orele, dar in perioada adolescentei aceste discutii devin foarte dificile si stresante.
Daca te-ai trezit intr-o dimineata si vrei sa ai o relatie mai buna cu mama ta, afla ce trebuie sa faci.
In primul rand, trebuie sa o faci sa inteleaga lumea in care traiesti tu, sa ii arati ca pe vremea sa lucrurile stateau putin diferit.
Incepe prin a organiza o seara a feteleor in care sa va uitati la un film. Asezati-va pe canapea cu niste floricele in brate si uitati-va la un film usurel. Acest lucru reprezinta un inceput, pentru ca in timpul filmului nu trebuie sa ..
A discuta cu copilul tau despre ruptura definitiva dintre parintii lui si iminentul divort care va rasturna in curand cu susul in jos viata familiei este o misiune pe cat de dureroasa pe atat de dificila.
Daca adaugam si faptul ca rata divorturilor este in continua crestere, intelegem de ce tot mai multi psiho-pedagogi incearca pe toate caile sa ii sfatuiasca pe parinti cum sa procedeze in cazul nefericit in care decid sa se desparta si trebuie sa comunice acest lucru copiilor.
In primul rand spune-i adevarul, nu inventa scuze si explicatii pe care nici macar un copil nu le-ar crede, te sfatuieste associatedcontent.com
Nu-i oferi prea multe detalii, in schimb explica-i foarte clar cum s-a ajuns in aceasta situatie, care au fost faptele si cum s-au petrecut.
Linisteste-l. Asigura-l ca el nu are nicio vina, ca totul a tinut de alte cauze atat interne cat si externe familiei voastre.
Cel mai important este sa te pregatesti pentru aceasta discutie din timp, si sa ii spui celui mic ce ar trebui el sa auda, la varsta pe care o are, si nu sa iti descarci furia pe partenerul de viata de care ai decis sa te desparti.
Raspunde-i cu atentie la intrebari
S-ar putea sa fii surprins de faptul ca amanuntele pe care el doreste sa le afle nu coincid cu cele pe care erai tu pregatit sa le oferi. Abtine-te. Da-i exact atatea informatii cate are nevoie.
Coboara nivelul discutiilor la unul cat se poate de normal. Nu te infierbanta, nu face scene inutile. Copilul este si ...
Alegerea unei profesii este unul dintre cele mai importante momente in viata unui om si de aceea parintii trebuie sa stie cum sa fie alaturi de copilul lor in clipa marilor decizii.
Directia pe care o alegem dupa ce trecem pragul varstei de 18 ani ne va marca toata viata, de profesie urmand sa depinda atat starea materiala a noastra si a familiei, cat si evolutia pe scara sociala si, implicit, fericirea noastra de zi cu zi.
Orice decizie importanta traseaza un drum pe "harta" vietii noastre iar responsabilitatea care apasa pe umerii copilului in momentul in care decide ce cariera profesionala va imbratisa este uriasa. De aceea el trebuie sprijinit cu fermitate si intelepciune de parintii sai.
Ajutati-l sa aleaga, nu ii impuneti optiunile dumneavoastra
Una dintre cele mai des intalnite greseli pe care le fac parintii este sa ii impuna copilului viitoarea cariera profesionala, chiar daca acest lucru nu este facut din rea-intentie.
In unele cazuri este vorba de neimplinirile proprii, parintii incercand sa isi convinga copilul cat de grozava este meseria pe care ei fie nu au putut sa si-o aleaga, desi si-au dorit foarte mult, fie nu au reusit sa o practice cu succes.
"Esti prea tanar, ce stii tu? Fa cum spunem noi!", este o alta conceptie gresita. Adolescentul intuieste cel mai bine ce anume i-ar placea sa devina, isi cunoaste calitatile, defectele, limitele.
Sigur ca el poate visa la lucruri irealizabile, isi poate dori sa atinga granite de neatins, si aici ..
Poti sa divortezi de un sot sau o sotie care abuzeaza de tine. Poti sa inchei o relatie cu un iubit sau o iubita care se poarta urat. Ce faci insa cand parintii sunt cei care iti fac viata un iad?
Cu siguranta ca niciun parinte nu este perfect. Insa unii dintre noi se intreaba, poate, cum de au avut ghinionul ca parintii lor sa fie atat de departe chiar si de banalul bun-simt.
Uneori, indiferent de cat de mult le datoram, parintii ne pot face mai mult rau decat bine. Acestia sunt asa-zisii "parinti toxici", despre care vorbeste, intr-un articol din New York Times, profesorul de psihiatrie Richard A. Friedman, de la Colegiul medical Weill Cornell.
Acesta povesteste cum o pacienta de-a sa, in varsta de 60 de ani, ii cerea sfaturi in legatura cu mama sa, care abuza mereu de ea si de fratii ei. "Odata, de ziua mea, mi-a lasat un mesaj in care imi dorea sa ma imbolnavesc", spunea aceasta. Desi pe parcursul anilor a incercat sa aiba o relatie normala cu mama ei, aceasta ramanea extrem de critica si o injosea mereu.
Pacienta respectiva a decis ulterior ca singura modalitate in care se poate descurca este sa isi evite mama cu orice pret. Pe masura ce a trecut timpul insa, iar batrana era aproape de moarte, fiica isi dorea sa se apropie din nou de mama ei. "Cred ca ar trebui sa incerc, desi stiu ca s-ar purta urat cu mine", spunea pacienta.
Friedman noteaza ca, pentru astfel de situatii, literatura de specialitate nu ofera absolut niciun fel de abordare, reflectand, in ..
Orice parinte isi doreste sa fie daca nu cel mai bun macar unul dintre cei mai importanti prieteni ai propriului copil, sperand ca astfel va evita o parte dintre conflictele si neintelegerile cu el. Este aceasta o cale mai usoara si mai inteleapta de a-ti creste copilul? Cum stii cand sa joci rolul de parinte si cand sa treci la cel de prieten?
Un studiu realizat in SUA in 2004 pe 1.000 de parinti si copiii acestora arata ca 43% dintre parinti isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, in timp ce alti 40% isi doresc sa ocupe toate rolurile principale in viata acestora, scrie BNet.
"Dar rolul lor nu este acela de a fi prietenii, ci parintii acelor copii. Asta nu presupune nicidecum o relatie de adversitate, dar fiecare trebuie sa inteleaga foarte clar ce pozitie ocupa in cadrul acestei conexiuni", spune scriitoarea Glenda A. Hatchett, autoare a numeroase carti pe tema educatiei copiilor.
Vrand-nevrand, sunteti la volan nu pe bancheta din spate
Hatchett explica si motivele pentru care parintele trebuie sa se mentina intr-o pozitie superioara celei de prieten in ochii copilului sau.
"De la cele mai mici varste si pana cand pleaca de acasa, copiii isi testeaza parintii pentru a vedea care sunt limitele pana unde pot merge. Aceste granite sunt desenate de catre parinti, este rolul lor fundamental. Daca o mama se coboara permanent la nivelul fiicei ei, ea va pierde din autoritate, cuvantul ei nu va mai avea aceeasi greutate si importanta", spune ...
Barbatii care au fost agresati in copilarie de parintii lor isi bat mai putin copiii, in comparatie cu femeile batute de parinti in copilarie, arata un studiu american.
Cercetatorii de la Universitatea Ohio care au dorit sa afle daca parintii urmeaza practicile propriilor mame au descorit ca cei din ziua de azi sunt mai apropiati de copii lor, le citesc mai mult si ii bat mai putin, informeaza Reuters.
"Am fost surprinsi sa aflam ca mamele invata mai multe de la propriile mame, in timp ce tatii nu urmeaza exemplul acestora", a declarat certatorul Jonathan Vespa.
In urma studiului, care a fost facut pe 1.133 de parinti tineri, ai caror mame au participat la un alt studiu incepand din 1979 care a durat 15 ani, s-au descoperit diferente majore in comportamentul parintilor. Principala schimbare a fost ca parintii din a doua generatie isi bat mai putin copiii.
Mamele care au fost batutute cel putin o data pe saptamana au cu 50% mai multe sanse de a-si bate proprii copii, in comparatie cu cele care nu au fost batute.
28% dintre tatii celei de-a doua generatie isi bat copiii, in comparatie cu 43% dintre mamele din a doua generatie.
"Bataia aplicata in copilarie barbatilor i-a descurajat in aplicarea une batai propriilor copii", a spus Vespa.
Potrivit lui Vespa, mamele din ziua de azi sunt mai disciplinare decat tatii.
Relatiile nepotilor cu bunicii raman de nepretuit, oricat de mult s-ar schimba vremurile. Bunicii sunt modele in viata pentru cei mici si un ajutor de nadejde, in perioade grele, pentru parinti.
Influenta pe care ei o pot avea in viata unei familii, atat asupra copiilor mici, cat si asupra "celor mari" poate fi covarsitoare, deseori canalizand mersul lucrurilor in directia cea buna.
De aceea este mare pacat ca, in ziua de azi, tot mai multe tinere familii rup relatiile cu cei care i-au adus pe lume si de la care ar avea atatea de invatat, uitand de bunici si preferand sa angajeze bone si sa isi petreaca sarbatorile alaturi de straini, in statiuni la moda.
De ce sunt bunicii cu adevarat speciali ?
Relatiile nepoti-bunici sunt benefice pentru copii din foarte multe puncte de vedere. Cine altcineva le mai ofera neconditionat atata dragoste, rabdare si siguranta, in afara de parinti, bineinteles? Cine le mai poate spune povesti atat de interesante despre vremurile strabunicilor, despre traditiile de familie, despre rudele cele mai indepartate?
Pe de alta parte, o noapte petrecuta de unul singur, la bunici, poate ajuta la sporirea independentei si la dezvoltarea deprinderilor unui copil mult mai bine decat in cazul in care acesta este lasat, de exemplu, sa doarma la prieteni.
Bunicii au tot interesul si tot timpul din lume pentru nepotii lor, iar atentia si grija cu care ii inconjoara nu le pot fi acestora decat de mare folos.
Cum puteti intari ...
Programul de lucru foarte incarcat si stresul de zi cu zi ne facem sa nu oferim atentia necesara membrilor familiei. Chiar daca munca iti ofera satisfactii, nu uita ca familia este cea mai importanta si cea care are cel mai mult de suferit din cauza neatentiei tale.
Afla ce poti face pentru a mentine fericirea in familia ta. Womansday iti ofera cateva sfaturi pentru a avea familia perfecta.
Intotdeauna ramai in contact cu familia ta. "Una dintre nevoile primare ale unui individ este sa se simta in contact", spune Scott Haltzman, autorul unei cartii despre secretele unei familii fericite.
Acest lucru este foarte simplu de facut. Atunci cand un membru al familiei tale iese sau intra pe usa, saluta-l. Daca ai copii, intreab-i cum le-a mers in ziua respectiva. In acest fel vei tine legatura cu ei si vei afla in ce anturaj este si ce face dupa ce pleaca de la scoala.
Ia cina in familie. Numeroase studii au demonstrat ca adolescentii care cresc intr-un mediu in care se ia cina in familie au mai putine sanse de a deveni delincventi, de a se droga si au mai multe sanse de a-si finaliza studiile.
Fii generos cu ceilalti. Invata-i pe cei mici ca este important sa ii ajuti pe cei din jur. Cauta in comunitatea ta persoane care au nevoie de ajutor, precum orfanii sau batranii si ofera-le ajutorul tau. O sa fie o lectie importanta pentru copiii tai.
O data la cateva saptamani programeaza o zi in familie. Acest lucru inseamna fara televizor, fara telefoane mobile, fara ...
Nu putini sunt proaspetii tatici care nu simt nimic pentru copiii lor nou-nascuti si se tem sa recunoasca deschis acest lucru. Psihologii spun insa ca acest lucru nu este neobisnuit si ca fiecare parinte ajunge mai devreme sau mai tarziu sa isi iubeasca copilul.
Cei mai nelinistiti par a fi tatii care au mai multi copii, pe care constatarea ca venirea pe lume a ultimului dintre ei nu mai starneste aceleasi sentimente intense ca in primele cazuri ii pune serios pe ganduri, informeaza ABCnews.
"Este firesc ca un tata sa fie in primele luni de viata mai mult un outsider pentru nou-nascut. Mai importanta in aceasta perioada este legatura cu mama iar rolul principal al tatalui este de a ocroti aceasta relatie", spune Jerrold Shapiro, profesor de psihologie la Universitatea Santa Clara din California.
Opinia sa este impartasita si de specialistul in terapie de familie Leslie Seppinni, care spune ca detasarea resimtita de un proaspat tatic este normala.
"Nu te legi automat de copilul tau, aceasta legatura se creeaza in timp. La fel se intampla ori de cate ori intervine ceva nou in viata noastra, ne trebuie timp pentru a ne acomoda cu noua situatie", spune aceasta.
Atunci, daca este normal, de ce se tem oamenii sa recunoasca deschis acest lucru? "Pentru ca ei considera, in mod gresit, ca este ceva reprobabil. Este un tabu, intr-adevar, dar nu ar trebui sa fie asa", mai spune Sappini.
Psihologii spun ca exista trei tipuri de atitudini printre tati. Unii sunt extrem ...
Influenta negativa a televiziunii in viata familiei contemporane se exercita sub mai multe forme. Forta disolutiva a televiziunii se manifesta direct, prin promovarea avortului, a libertinajului sexual, prin limitarea intelegerii relatiei de dragoste la satisfacerea mecanica a placerii sexuale.
Dar si indirect, prin promovarea unei vieti lipsite de griji, comode, cu mult confort si multa distractie, pentru care familia sau copiii ar putea constitui un serios impediment, in general, intreaga atmosfera a lumii micului ecran este potrivnica unei vieti normale de familie.
Continuarea in: CrestinOrtodox.ro
Americanii spun ca a-ti invata copilul sa ceara la toaleta este cu siguranta ceea ce se numeste "big deal". Timingul, tehnica si cum sa te descurci cu inevitabilele accidente sunt doar cateva dintre lucrurile pe care trebuie sa le stapaneasca o mamica.
Secretul pentru succes este insa rabdarea. Poate este nevoie de mai multa rabdare decat si-a inchipuit cineva care nu a trecut prin asa ceva. Specialistii americani sustin ca nu este o varsta anume de la care copilul este pregatit sa inceapa ceea ce tot ei numesc "potty training".
Multi dintre copii dovedesc interes in acest sens dupa varsta de doi ani, dar altii pot sa nu fie pregatiti decat pe la varsta de doi ani si jumatate sau chiar mai mult. "Nu trebuie sa va grabiti. Daca incepeti trainingul prea devreme, s-ar putea sa dureze ceva mai mult pana la obtinerea rezultatului dorit".
Pentru a sti daca cel mic dvs este pregatit de "instruire", mai intai ar trebui sa va puneti cateva intrebari. Copilul dvs arata interes pentru olita sau toaleta? Poate intelege intrebari simple? Are scutecul uscat pentru perioade de doua sau mai multe ore in timpul zilei, sau se trezeste cu scutecul uscat dupa somnul de dupa-amiaza?
Are scaune la ore relativ predictibile? Va spune cand vrea la olita? Nu ii place sa stea cu scutecul ud sau murdar? Poate sa isi ridice sau sa isi dea jos singur pantalonii? Daca raspunsul este "da" la cea mai mare parte dintre aceste intrebari, copilul dvs este pregatit de trainingul pentru olita. ...
Cand membrii unui cuplu se plang de racirea relatiei sau de lipsa de comunicare, ei ar trebui sa se gandeasca mai bine daca nu cumva acestea sunt de fapt efectele unei indepartari de proprii parinti.
Oamenii care se indeparteaza de familia in care s-au nascut dezvolta aceasta tendinta de a se distanta de partenerul de viata si chiar de propriii copii, scrie The Christian Science Monitor.
In astfel de cazuri, o apropiere de parinti si de socri poate salva deseori o casnicie.
Statisticile arata ca in ziua de astazi tinerele cupluri au o viata mult mai tumultoasa decat cea dusa de generatiile anterioare, motiv pentru care de cele mai multe ori sunt nevoite sa plece din casa parinteasca si sa isi organizeze viata de familie dupa alte principii si intr-un alt ritm.
Programul extrem de incarcat al omului modern duce automat la o lipsa de timp cronica, din cauza careia, din nefericire, relatiile cu parintii ajung pe lista obligatiilor de familie, ba chiar pe unul dintre ultimele locuri.
Conform sursei citate, spre deosebire de Statele Unite, situatia este ceva mai buna in multe din tarile europene unde se mai pastreaza inca traditia ca doua sau chiar trei generatii sa locuiasca sub acelasi acoperis sau macar in apropiere.
De ce ii evitam?
Un telefon, o felicitare sau o vizita scurta din cand in cand am putea totusi sa le facem parintilor. Atunci de ce ii evitam? Argumentul principal invocat de cei mai multi dintre noi este ca parintii nostri privesc viata cu ...
Contrar parerii generale, nu este tocmai contraindicat ca parintii sa se certe in fata copiilor, arata un studiu recent. De fapt, acestia chiar au de castigat de pe urma urmaririi disputei, cu conditia ca lupta sa fie dreapta.
Un studiu dat publicitatii marti contrazice opinia generala, conform careia copiii se pot alege cu serioase traume daca asista la certurile parintilor. Conform MSNBC, care citeaza un studiu publicat in Journal of Child Psychiatry and Psychology, micutii au doar de castigat de pe urma acestei situatii.
Potrivit unuia dintre autorii cercetarii, profesorul de psihologie Patrick Davies, de la Universitatea Rochester, "acestia primesc o lectie despre cum se poate ajunge la o situatie mutual acceptata prin compromis".
In cadrul cercetarii, au fost monitorizate 235 de familii cu copii care aveau varste intre 5 si 7 ani, timp de trei ani. Din moment ce conflictele sunt inevitabile si nu toate pot aparea departe de ochii copiilor, pentru parinti, concluzia studiului a venit ca o usurare. E drept ca nu orice fel de disputa are o urmare benefica asupra copilului.
Cele care sunt de evitat cuprind insulte, agresiune fizica, lacrimi, imbufnarea de dupa si chiar linistea prelungita, care spune mai mult decat orice vorba. Discutiile constructive sunt acelea in cadrul carora nu se regasesc insultele, iar parintii se complimenteaza la sfarsit, cand, in sfarsit, ajung la un numitor comun, scotand in evidenta maniera celuilalt prin care a ajutat la ...