De multe ori, doi soti isi consuma toata energia si cea mai mare parte din resursele materiale pentru a le asigura copiilor toate cele necesare, neglijand insa unul dintre cele mai importante aspecte: "sanatatea" si frumusetea relatiei dintre ei.
O casnicie bazata pe dragoste, respect si intelegere reciproca este una dintre cele mai importante lectii de viata pe care copiii o pot primi de la parintii lor, afirma scriitoarea Tamiko Nicholson pe site-ul suite101.com .
Aceasta prezinta cateva dintre motivele pentru care relatia dintre cei doi soti afecteaza intreaga familie, nu doar pe cei doi adulti.
Dragoste si respect
Observandu-i pe parinti cum se comporta unul cu celalalt in mod natural si in diverse circumstante, copiii invata cum sa interactioneze cu cei din jur, respectandu-i, iubindu-i si dandu-le o mana de ajutor.
Momentele petrecute in familie reprezinta cel mai bun prilej pentru cei mici de a capata experienta bazata pe fapte si nu pe vorbe. Una este sa ii spui celui mic "vorbeste frumos, nu ridica tonul" si alta este ca el sa vada ca asa procedeaza mama si tatal lui in fiecare zi, in mod firesc.
Din pacate, inversarea situatiei produce efecte la fel de puternice. Un copil in familia caruia se vorbeste mereu rastit, care vede cu ochii lui ca parintii nu se iubesc, nu se respecta si se ataca reciproc, va ajunge sa procedeze la fel in relatiile cu cei din jur.
Ce inseamna o relatie sanatoasa?
Copiii ar trebui sa isi vada cat mai des parintii ...
Orice parinte isi doreste sa fie daca nu cel mai bun macar unul dintre cei mai importanti prieteni ai propriului copil, sperand ca astfel va evita o parte dintre conflictele si neintelegerile cu el. Este aceasta o cale mai usoara si mai inteleapta de a-ti creste copilul? Cum stii cand sa joci rolul de parinte si cand sa treci la cel de prieten?
Un studiu realizat in SUA in 2004 pe 1.000 de parinti si copiii acestora arata ca 43% dintre parinti isi doresc sa fie cei mai buni prieteni ai copiilor lor, in timp ce alti 40% isi doresc sa ocupe toate rolurile principale in viata acestora, scrie BNet.
"Dar rolul lor nu este acela de a fi prietenii, ci parintii acelor copii. Asta nu presupune nicidecum o relatie de adversitate, dar fiecare trebuie sa inteleaga foarte clar ce pozitie ocupa in cadrul acestei conexiuni", spune scriitoarea Glenda A. Hatchett, autoare a numeroase carti pe tema educatiei copiilor.
Vrand-nevrand, sunteti la volan nu pe bancheta din spate
Hatchett explica si motivele pentru care parintele trebuie sa se mentina intr-o pozitie superioara celei de prieten in ochii copilului sau.
"De la cele mai mici varste si pana cand pleaca de acasa, copiii isi testeaza parintii pentru a vedea care sunt limitele pana unde pot merge. Aceste granite sunt desenate de catre parinti, este rolul lor fundamental. Daca o mama se coboara permanent la nivelul fiicei ei, ea va pierde din autoritate, cuvantul ei nu va mai avea aceeasi greutate si importanta", spune ...
Tot mai multi copii apeleaza la ajutorul serviciului "Telefonul Copilului" plangandu-se de lipsa afectiunii familiale, singuratate sau abuzuri din partea colegilor si prietenilor si aratandu-se tot mai dornici sa plece de acasa.
Astfel, in vacanta de vara, numarul copiilor care au sunat la Telefonul Copilului 116111 s-a triplat, iar e-mailurile trimise aceleiasi asociatii s-au inmultit considerabil, scrie Gandul.
Cei mai multi dintre copiii s-au plans ca se simt singuri, parintii fiind plecati la munca in strainatate sau pur si simplu mult prea ocupati pentru a sta de vorba si cu ei. Altii spun ca nu isi pot face prieteni sau sunt respinsi pentru ca au o anumita orientare sexuala.
Intr-un astfel de caz, atat copilul cat si familia care il renega au fost inclusi intr-un program de consiliere psihologica, acest lucru impiedicand fuga lui de acasa.
Din pacate, tendinta de a pleca de acasa este tot mai intalnita in randul copiilor romani, la varste din ce in ce mai mici, de 10-12 ani, indiferent de statutul lor social.
Specialistii avertizeaza ca singuratatea copiilor poate avea efecte care merge de la tristete si depresie, pana la izolare, probleme de alimentatie sau chiar aparitia tentativei de suicid.
Statistica apeluri la Telefonul Copilului - 116111
41%: singuratate, certuri in familie, probleme sentimentale, lipsa de comunicare
23%: abuz, molestare, neglijenta, exploatare prin munca
13%: copii traumatizati de plecarea parintilor la munca in alta ...
Raportul "The LoveGeist Report 2009", cel mai recent realizat in Marea Britanie de match.com, arata ca 36% dintre adolescenti se plang de faptul ca parintii se amesteca prea mult in relatiile lor amoroase.
In acelasi timp, cei mai multi dintre ei recunosc ca nu tin cont de opiniile exprimate de parinti, conflictul fiind de obicei unul steril, scrie The Sun.
Astfel, doar 4% dintre subiectii participantii la studiul citat au declarat ca au rupt o relatie din cauza ca parintii lor nu o aprobau.
"Prin urmare, dragi parinti, vedeti-va de viata voastra si lasati-i sa si-o traiasca pe-a lor", spune jurnalista britanica Kate Taylor, care ii sfatuieste totodata pe cei mai ingrijorati dintre ei cum sa procedeze in acest sens.
Puneti-va pe primul plan
Incercati sa va schimbati modul de gandire. Obisnuiti-va cu gandul ca fiul sau fiica dumneavoastra a crescut si nu mai are nevoie de dadaceala ci trebuie sa invete sa traiasca pe propriile picioare.
De aceea, incercati sa va vedeti de viata dumneavoastra, de hobby-urile pe care le aveti, de intalnirile cu prietenii. Cu cat veti fi mai ocupat, cu atat veti sta mai putin pe capul adolescentului indragostit.
Veti constata cu placere ca in acest mod o sa pareti in ochii lui mai rational si mai obiectiv iar el se va arata mult mai dispus la confesiuni decat in prezent.
Nu exagerati importanta primei vizite in familie
Este greu dar nu imposibil sa va abtineti de la comentarii deplasate, pozitive sau negative, in ...
Chiar daca acum afara este foarte cald iar copiii se pot juca in liniste in parc sau in gradina din fata casei, nu este niciodata prea devreme sa ne pregatim pentru o zi ploioasa, in care cei mici se vor vedea nevoiti sa stea inchisi intre patru pereti.
Publicatia britanica The Mirror ofera tuturor parintilor cateva idei grozave, pentru a-i ajuta pe cei mici sa se distreze chiar si daca vremea este urata.
In primul rand puteti face o vizita interesanta la un muzeu. Sunt o multime de muzee in care copiii pot descoperi de fiecare data ceva nou si interesant de vazut sau de facut. Iar daca merg impreuna cu cativa prieteni nu numai ca se amuza mai bine dar si invata mai multe lucruri.
Apoi, puteti sa il duceti pe cel mic la un bazin de inot acoperit. Nici nu va resimti lipsa nisipului sau a valurilor, in schimb va adormi seara foarte repede, frant de oboseala.
O idee cu totul neobisnuita dar care poate avea rezultate spectaculoase este aceea de a-l imbarca pe cel mic in masina si de a merge impreuna la gara sau la aeroport. Luati o harta, un binoclu si un carnetel de notite si inregistrati fiecare sosire sau plecare. Imaginati-va impreuna de unde vin si cu ce motiv calatorii, si inventati povesti pentru cei care va par mai deosebiti.
Daca ramaneti totusi acasa
Organizati un karaoke. Da, stim, este destul de complicat daca stati la bloc dar o data pe an nu strica. Cine stie ce talente descoperiti cu acest prilej?
Daca sunt mai mari, incurajati-i pe copii sa ...
"Vara nu-i ca iarna" mai ales cand discutam despre tinuta vestimentara a adolescentilor. Hainele trebuie sa fie putine, sexi si neaparat de calitate, iar tinuta in ansambu trebuie sa arate cu totul si cu totul spectaculos.
Ce se intampla insa cand parintii considera ca alegerile vestimentare facute de copiii lor nu sunt deloc spectaculoase ci de-a dreptul oribile, culorile sunt prea tipatoare iar bluzele dezgolesc mai mult decat ar fi necesar din cauza caldurii?
"Este cea mai cool pereche de pantaloni pe care am avut-o vreodata!", si "Asta se poarta acum, tu nu ai de unde sa stii!", sunt doar doua dintre replicile la care acestia trebuie sa se astepte in momentul in care incearca sa explice ca, totusi, blugii sunt inventati ca sa ne acopere picioarele si nu ca sa starneasca poftele privitorilor.
Parentingateenager.net ofera cateva sfaturi despre modul in care pot fi evitate conflictele pe aceasta tema.
Consultati Internetul
Zeci de site-uri sunt gata sa le vina in ajutor ambelor tabere in privinta trendurilor vestimentare pentru tineri iar multe dintre ele ofera nu doar sugestii ci si explicatii.
Mai sunt si revistele de profil care au pagini online si ai caror consultanti pot "arbitra" astfel de meciuri intre parinti si copii.
Mergeti impreuna la cumparaturi
Dincolo de momentele placute petrecute cu aceasta ocazie, mersul impreuna la cumparaturi poate lamuri multe aspecte aflate in contradictoriu. Astfel, mama poate constata ca bluza pe care o ...
Relatia dintre un copil si parintele sau vitreg este pe cat de delicata pe atat de dificila pentru ambele "tabere".
"Daca nu te va iubi niciodata? Daca o sa fie rau si o sa te pedepseasca tot timpul? Daca nu iti va lua ce vrei tu, ci doar ce vrea el ?", sunt doar cateva dintre temerile cu care se confrunta cei mici.
Si nici adultii nu sunt deloc scutiti de asemenea griji, ci dimpotriva. Iar ele cresc inzecit in situatia in care in familie sunt atat copii ai cuplului cat si copii din alte casatorii.
Psihologii contactati de suite101.com ofera cateva sfaturi utile parintilor care se afla intr-o asemenea situatie dar nu stiu cum sa procedeze pentru ca lucrurile sa decurga cat mai lin.
Un prim impas este creat de faptul ca relatia dintre un copil si parintele sau vitreg este privata de perioada de inceput, cand intre nou-nascut si cel datorita caruia a venit pe lume se formeaza primele legaturi de afectiune, de incredere, de cunoastere reciproca, atunci cand un bebelus plange si tatal sau il ia in brate ca il linisteasca, sau cand, infometat fiind, cel mic se uita in ochii mamei in timp ce aceasta il hraneste.
De aceea este mai dificila stabilirea unei relatii intre copil si parintele sau vitreg, pentru ca cele de mai sus lipsesc si este nevoie de multa rabdare si mult tact pentru a se sari cu bine peste aceste prime etape.
Dovediti-i ca il iubiti si asteptati sa se convinga
In aceasta situatie, parintele trebuie sa inceapa cu inceputul, adica de la nevoile ..
Rivalitatea intre copii da batai de cap chiar si celor mai iubitori si mai atenti dintre parinti. Sursele de scandal sunt nesecate si sunt legate de cele mai multe ori de necesitatea de a imparti ceva, de la jucarii pana la dragostea mamei sau a tatalui.
Gelozia, lipsa de atentie, dorinta de a se impune, sunt tot atatea motive ca intre doi frati sa existe animozitati permanente care afecteaza atat atmosfera familiala cat si relatiile cu rudele sau prietenii, care prefera deseori sa pastreze distanta.
Iata cateva sfaturi oferite de suite101.com parintilor obositi sa isi potoleasca zilnic copiii.
Fiti mai atenti cu fiecare in parte
Acordati-le atentie in mod egal. Bagati-i in seama, cum se spune, cat mai des, pentru a preveni incidentele cauzate de lipsa de comunicare cu parintii.
Discutati cu ei si separat, nu ii tratati mereu ca pe un grup compact. Spre deosebire de adulti, copiii simt deseori nevoia de a fi perceputi individual, cu aptitudinile si nevoile lor specifice. Un astfel de comportament din partea parintilor le intareste celor mici increderea in fortele proprii si ii ajuta sa se aprecieze la adevarata lor valoare.
Adaptati-va programul la activitatile lor. Incurajati-i sa faca sport, sa aiba un cerc separat de prieteni si sa participe la cat mai multe activitati extrascolare. De multe ori copiii se cearta si din cauza plictiselii si monotoniei vietii de familie.
Recompensati-i pentru tot ce fac bun, dar in aceeasi masura pe toti! Stabiliti ...
Meseria de tatic se invata, iar una dintre cele mai importante lectii poarta titlul "Cum iti disciplinezi copilul". Din pacate, multi barbati nu inteleg de ce un copil trebuie sa se obisnuiasca sa respecte regulile de viata si pe cei din jur.
Din comoditate, dezinteres sau chiar iresponsabilitate, barbatii considera ca acest aspect intra tot in atributiile mamei si, deseori, reactioneaza impulsiv, in functie de starea lor de moment, fiind inconsecventi in comportamentul fata de copii.
Disciplinarea unui copil trebuie sa aiba drept scop imbunatatirea comportamentului lui, obisnuirea lui cu respectarea regulilor din familie si din colectivitate, precum si deprinderea de a-si asuma responsabilitati.
Multi tatici care doresc sa isi disciplineze copiii fie adopta metode gresite, fie actioneaza haotic, intr-un mod lipsit de eficienta.
Iata cele mai frecvente greseli in acest sens, care nu fac decat sa il indeparteze pe parinte de copilul sau si sa ii deformeze mai rau comportamentul, greseli prezentate de about.com.
Pierderea cumpatului
Chiar daca va scoate uneori din minti, nu va lasati condus de manie atunci cand discutati cu el. Daca ridicati tonul, vorbiti urat sa va pierdeti controlul, copilul va va copia comportamentul si il va repeta si el, intr-un moment similar, fata de prieteni, frati si chiar si fata de propriii parinti.
Cel mai bine este sa va racoriti cateva minute si dupa ce va linistiti sa discutati cu el calm, sa ii explicati unde a gresit, ce ..
Cea mai "sanatoasa" dragoste parinteasca este cea la adapostul careia copilul este invatat sa respecte regulile si sa fie disciplinat si responsabil.
Un studiu realizat de organizatia non-guvernamentala britanica Left-wing arata ca reteta succesului in viata pentru copiii nostri contine doua ingrediente absolut necesare: caldura familiei si disciplina, scrie Daily Mail.
Aceasta combinatie duce la dezvoltarea unor aptitudini speciale si a unor deprinderi temeinice care le vor fi de mare folos mai tarziu, cand vor trebui sa se integreze in societate.
Mai mult, studiul arata ca daca un copil este iubit de catre parinti si este ajutat de acestia sa inteleaga si sa respecte regulile dupa care se ghideaza societatea, sansele lui de a obtine satisfactii mai tarziu, atat pe plan personal cat si profesional, cresc considerabil, indiferent daca familia respectiva este saraca sau bogata.
Cercetarea a fost realizata pe 9.000 de familii si s-a intins pe o perioada de 9 ani. Ea a scos la iveala influenta hotaratoare pe care o are viata de familie asupra reusitei in viata a unui copil.
Astfel, s-a constatat ca tinerii proveniti din familii bine inchegate, in care relatiile se bazeaza pe respect si afectiune, au de doua ori mai multe sanse de a se clasa printre primii 20% la scoala.
In acelasi timp, copiii care sunt crescuti de un singur parinte sau care au un parinte vitreg risca de trei ori mai mult decat ceilalti sa inregistreze rezultate foarte proaste la scoala si sa ...
Folositi aparatul de fotografiat tot timpul, filmati-va parintii si copiii la bucurie dar si la necaz, colectionati toate aceste amintiri foto, video, audio, pentru a lasa urmasilor vostri o mostenire inestimabila: o bucatica din istoria familiei.
Asa-i ca nu v-ati gandit pana acum sau, daca ati facut-o, comoditatea si-a spus cuvantul? In epoca in care traim, cand orice petrecere de Craciun alaturi de cei dragi si orice nazbatie a celui mic poate fi imortalizata in format digital, nu vi se pare nedrept sa le lasati sa se piarda in neant?
"Pastrati istoria familiei pentru copiii, nepotii si stranepotii vostri", va sfatuieste Bernice Davison, facand in cotidianul britanic The Telegraph o frumoasa pledoarie pentru respectarea valorilor familiei si pentru conservarea memoriei celor apropiati.
Cautati pe Internet cuvintele "familie" si "amintiri" si veti gasi milioane de site-uri personale in care tineri sau mai putin tineri, familisti convinsi sau mai putin convinsi, isi prezinta lumii intregi familia, prietenii, colegii de la serviciu, in cadre spontane sau indelung puse la punct. De ce sa nu arhivam astfel de imagini?
Sigur, fotografiile sunt cel mai simplu de facut si de pastrat dar cat de mult pot spune ele despre personalitatea personajelor? Cat de mult ne vor putea cunoaste, prin intermediul unor imagini statice, stra-stranepotii nostri, cei cu care nu ne vom intalni niciodata fata in fata?
Chiar daca pare o idee excentrica la prima vedere, nu ezitati sa ...
O stire recenta poarta titlul "Tot mai multi copii vor sa fuga de acasa, nemultumiti de viata de familie", iar cifrele arata ca in aceasta vacanta de vara, numarul copiilor romani care au sunat la 'Telefonul Copilului' 116 111 s-a triplat, iar e-mailurile in care se cere ajutorul aceleiasi asociatii s-au inmultit considerabil.
In acest context, poate ar fi timpul sa privim cu atentie ce se intampla in jurul nostru cu copiii care, indiferent de statulul lor social sau de bunastarea din familie, simt ca locul lor nu este "acasa" si aleg sa plece in lumea larga.
Cum gandesc? Ce simt? De ce si cand decid sa se intoarca ? Acestea sunt doar cateva dintre intrebarile la care incearca sa ne ofere un raspuns psihologul Douglas Tynan.
Cauzele care ii determina pe copii sa isi ia lumea in cap sunt diverse, spune acesta. Conflictele dure cu parintii sau fratii, abuzurile verbale si fizice sau doar lipsa de intelegere si afectiune sunt doar cateva dintre motive.
Unii copii fug de acasa insa si din cauza unor traume psihice pe care nu stiu cum sa le depaseasca. Printre acestea se numara divortul parintilor, moartea cuiva drag sau nasterea unui frate, scaderea dramatica a veniturilor familiei, alcoolismul sau consumul de droguri practicat de unul dintre parinti precum si problemele scolare ce par insurmontabile.
Fiecare dintre aceste motive sau uneori mai multe la un loc, creeaza o presiune pe care copilul nu o mai poate suporta. Multi nici nu incearca macar sa protesteze ...
Chiar daca pare un dar divin, un copil "prea cuminte" trebuie sa beneficieze de un plus de atentie din partea parintilor. Paradoxal, nu?
Si totusi acesta este adevarul, sustin psihologii consultati de The Times, in opinia carora sub linistea afisata de un copil cuminte, care face pe plac tuturor celorlalti, se ascund de foarte multe ori o sumedenie de probleme prezente si viitoare.
Articolul porneste de la scrisoarea unei mamici care se arata uimita ca fiul ei se comporta exemplar. "Nu iese din cuvantul meu. Daca face o greseala promite insistent ca nu o va mai repeta iar daca eu uit sa fac ceva ce i-am fagaduit cedeaza si nu se supara, spunandu-mi ca nu conteaza".
Mamica spune ca acest comportament a pus-o pe ganduri si si-a dat seama ca, la randul ei, a fost un copil foarte ascultator iar acest lucru i-a cauzat multe probleme in viata.
Psiho-pedagogii explica de ce o astfel de obedienta este daunatoare personalitatii in formare a unui copil. Ei spun ca acesta devine cu timpul atat de dornic de a face pe plac celor din jur (familie, profesori sau prieteni), incat isi neglijeaza complet propriile dorinte si nevoi.
Pe de alta parte, odata ajuns la pubertate, copilul simte nevoia de a rabufni, de a iesi din aceasta incatusare, ceea ce duce la izbucnirea unor conflicte greu de aplanat cu cei care pana in acel moment contau mai mult decat propria lui persoana.
De asemenea, exista riscul ca odata ajuns la maturitate el sa isi pericliteze toate relatiile, de ...
Toata lumea face greseli, nimeni nu e perfect, nici chiar tu dragul nostru cititor care esti si parinte. Sigur, de cele mai multe ori constientizam ca am gresit si incercam sa reparam situatia, pe cat este posibil. Dar, nu-i asa, ca rareori se intampla sa procedam astfel atunci cand gresim fata de copiii nostri?
Situatia este pe cat de reala, pe atat de paradoxala, daca tinem cont ca fata de acestia ar trebui sa ne comportam in modul cel mai corect cu putinta. Si totusi, multi parinti imping superioritatea si autoritatea pe care o au in fata celor mici dincolo de limitele bunului simt. "E mic, nu intelege!" sau "Nu imi cer iertare pentru ca o sa scad in ochii lui. Lasa ca uita!", gandesc acestia fara sa realizeze cat de tare gresesc si care sunt consecintele pe termen lung ale acestei atitudini incorecte.
Psihologii citati de ehow.com avertizeaza ca oricat de jenati ar fi de ceea ce au spus sau au facut, parintii ar trebui sa discute cu copiii lor si sa isi ceara scuze, daca sunt convinsi ca au procedat gresit sau ca au reactionat exagerat.
Ce s-a intamplat, de fapt?
Primul pas pe care trebuie sa il faca un parinte este sa inteleaga pe deplin in ce mod si in ce masura a gresit. Oricat de neplacut v-ar fi, reamintiti-va ce s-a intamplat si ce anume v-a facut sa procedati asa. Poate ati fost obosit sau nervos, poate nu ati avut toate informatiile si ati inteles gresit, poate copilul nu a stiut sa se exprime sau a vrut sa va provoace, sau poate o a treia persoana ...
Baietii si fetele sunt la fel de greu de crescut, dar din puncte diferite de vedere, sustin psihologii, asa ca meciul dintre cele doua tabere de parinti nu poate avea decat un scor egal: 1-1.
"Sunt diferente semnificative intre ei inca de la nastere", afirma David Stein, profesor de psihologie la Universitatea Virginia, citat de CNN.
Iar opinia sa este sustinuta de Leonard Sax, autorul unei carti pe aceasta tema, care atrage atentia asupra faptului ca este normal sa se intample asa cata vreme creierul uman are un ritm diferit de dezvoltare, in functie de sex. Cum se manifesta aceste diferente in modul in care se comporta copiii?
Disciplina: baietii sunt mai dificili
De ce nu asculta baietii? Va vine sa credeti sau nu, capacitatile auditive ale baietilor se dezvolta mai lent, imediat dupa nastere. Fetele au auzul mai sensibil, motiv pentru care si incep mai devreme sa vorbeasca, deoarece centrul vorbirii din creierul lor se dezvolta mai repede decat al baietilor. Asa se face ca fetele vor raspunde mai usor la "comenzi" de genul "nu face asta !".
In schimb, baietii sunt mai activi si mai impulsivi, iar acest lucru atrage dupa sine binecunoscutele pedepse, in special in perioada prescolara. De asemenea, statisticile arata ca proportia intre copiii cu hiperactivitate si alte deficiente de atentie este de 5-1 in favoarea baietilor, iar in cazul acestor copii este nevoie de ingrijiri speciale pentru a-i ajuta sa isi consume energia si sa isi reduca nivelul de ...