Articole despre "troleu"

Editorial: Closetul cu lege si onoare

Nu este vorba despre criza economica ale carei muscaturi le simtim, dezarmati, la beregata, din ce in ce mai adanci, ci despre criza economica ale carei efecte lasa cetateanul fara aparare si pune in pericol siguranta statului.

Pentru prima oara, politistii au iesit in strada. Faptul ca nu au destula hartie, iar cota de benzina ii mai urca, din cand in cand, in troleu, a devenit un loc comun, in ultimii trei, patru ani.

Situatia insa s-a deteriorat in asa hal incat avertismentele din ultimele zile, potrivit carora politistii nu vor mai putea face constatari la talharii, iar daca vor reusi sa ajunga la locul faptei, nu vor putea termina ancheta deoarece nu au bani de expertiza, nu sunt amenintari facute cu scopuri obscure. Ci o realitate care ar trebui nu sa puna pe ganduri guvernantii, ci pe fuga.

Analizarea situatiei crancene de la posturile comunale, unde daca un furt nu se petrece langa Primarie, ci intr-un catun, nu se mai poate da curs plangerii, deoarece nu exista benzina, ar putea tine realizatorii tv lipiti de scaune cateva zile. Doar ca poate ca nu fac rating ca despicand-o pe madam Udrea.

Mai in orase, exista sectii de politie carora li s-a taiat curentul si urmeaza sa li se inchida si apa. Unde masinile stau aliniate in curte, deoarece fie n-au piese de schimb, fie au cauciucurile pleznite, fie rezervoarele goale.

Iar din septembrie, unele inspectorate s-ar putea trezi ca legistii le inchid usa in nas. Adio expertize la alcoolemie, unde un set de ...

Alte articole despre: politisti proteste lege, guvernanti legi saracie, criza economica

Categorie: Opinii 982 vizite [ Ziare.com ]

Editorial: Guvernul de la Casa Pionierilor

Simt si bugetarii, zilele astea, ce simt salariatii din mediul privat de vreo trei luni, si zau ca nu e motiv de sa moara si capra vecinului.

10.000 de bucati la bratele de munca, si restul obligati sa plece zece zile in concediu sunt solutia aleasa de guvernanti pentru a reduce din cheltuielile publice.

E o masura de criza, cand toata suflarea trebuie sa contribuie macar cu un dram de solidaritate, ni se spune. Suna frumos, dar istoria demonstreaza ca experimentele facute de Romania, incepand cu modelul suedez, au demolat tot ce insemna drum batatorit.

Pana apar si criteriile, sa experimentam modelul romanesc. Esti politist, te cheama seful si-ti spune ca mergi in concediu. "Pai tocmai m-am intors, sunt odihnit".

"Pui pariu ca nu esti?" Si uite-asa, la sectia 99, unde patrula este formata dintr-un singur om, si ala merge pe jos, ca gumele sunt subtiri ca hartia, iar in birou abia mai zaresti ochii colegului dintre dosare, se vor pune afise: "Daca ai furat un portofel de la o batranica, fii cumsecade si cu frica de Dumnezeu si treci in catuse, ca momentan suntem in vacanta".

Asa-i, toata lumea traieste greu. Doar ca ceea ce ofera Guvernul Boc este sa murim, nu sa traim. Daca nu mancam, ni se atrofiaza matele, si vorba aia: functia creaza organul. Iar fara 'mnealui, ce randament putem, maxim, sa dam?

Nu exista problema fara solutie, exista doar lipsa de vointa, spunea un intelept. Corect! Daca ne dam afara unii pe altii si ramanem fara politisti, iar restul ..

Alte articole despre: reduceri posturi bugetari, bugetari concediu neplatit

Categorie: Opinii 909 vizite [ Ziare.com ]

Editorial: Cheia e la medici

Cand a afirmat Ioan Rus, proaspat uns ministru de Interne, ca o societate are gradul de securitate pe care este in stare sa si-l cumpere, opinia publica l-a acuzat de cinism.

Statul, ca d-aia era stat, trebuia sa-si lege petic de petic si sa gaseasca resurse astfel incat oamenii sa mearga linistiti pe strada si dupa ora 22, deci asemenea consideratii erau demne de mila.

Intre timp ne-am desteptat, am inteles ce-a vrut omul sa spuna, si am auzit recent aceeasi judecata din gura unui medic. Iar daca aprecierile lui Rus erau niste constatari, abia acum este vorba de cinism.

Auzim de o vesnicie ca sistemul medical nu poate fi mai bun decat societatea in ansamblul ei, ca nu poti pretinde de la niste oameni care isi socotesc viata de la o leafa la alta sa intre in sala si sa se intrupeze in alta fiinta, dezbarati de angoase si de amintirea inghesuieli din troleu.

Asa este. Dar adaug: in momentul cand au imbracat halatul alb, oamenii stiau in ce sistem intra. Numai ca medicina s-a transformat intr-o ocazie de-a ajunge la un statut unde o casa cu sase camere si doua livinguri, plus o masina smechera sunt incununarea capacitatii profesionale. Iar cei care n-au ajuns sa le aiba sunt socotiti incompetenti.

Daca este medicina atat de prost platita, ale cui sunt vilele de la munte si automobilele lucioase din curtea clinicii? Cunoasteti multi medici de familie care sa nu plece in concediu in niste insule?
Sunt de acord, am dus problema la extreme si m-am oprit la cercul ...

Alte articole despre: medici saraci, mort spital

Categorie: Opinii 1892 vizite [ Ziare.com ]

Editorial: Umbra lui Ceausescu

Cunosc o doamna care spulbera toate statisticile medicilor. Acum 20 de ani a suferit un accident vascular cerebral cumplit, si pe cand zeci de halate albe erau convinse ca o asteapta moartea, deoarece asa aratau cartile, aparatele si experienta, iar rudele se pregateau sa-i aprinda lumanarea, Dumnezeu i-a asezat un deget pe frunte si a intors-o printre vii.

Traieste si astazi, isi taraie un picior, nu poate folosi o mana, dar si-a construit viata ca si cand s-ar fi nascut fara ele. Si are o limpezime de bisturiu, de parca n-ar trai in aceasta lume, ci ar privi in ea printr-un ochean, de pe Luna.

In ziua cand toata lumea si-a adus aminte de Nicolae Ceausescu si a incercat sa gaseasca motivul pentru care tot mai multi romani il regreta, eu m-am gandit la ea. Destinul, sau un tratament ignorat, a facut ca accidentul sa survina la cateva zile de la Revolutie, motiv pentru care doamna mea n-a mai trebuit sa intre in lupta cu democratia.

Vremurile cand tot romanul a inceput sa simta ce inseamna grija zilei de maine, cand i se insuruba in creier teama, o alta teama, adusa, paradoxal, de libertate, dar asezata pe coordonate pentru care fiinta traita in comunism nu era programata, cand la serviciu se punea problema eficientei si invariabil veneau disponibilizari, toate acestea i-au ramas straine, deoarece le auzea de la altii, le citea in ziare.

Si astazi, pare ca varsta i s-a oprit undeva departe, si ceasul nu mai numara anii.

De cealalta parte sta lumea, cosmarul. ...

Alte articole despre: nostalgie Ceausescu, viata comunism democratie, speranta supravietuire

Categorie: Opinii 1040 vizite [ Ziare.com ]

Happy fucking 23 august naparlit!

Cum sa descinzi printre umbrele care umplu parcul asezate pe bancute, cu o tabla de sah intre ele, adancite in amintirile care le chinuiesc, cand nu se afla la coada, in troleu sau langa mormintele celor plecati sa-si aduca aminte de 23 august langa Dumnezeu?

In lipsa de cravata de pionier, e bun si un tricou cu dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna, numai ca era murdar.

L-am spalat la chiuveta - am intrat astfel in atmosfera timpurilor cand nu erau decat doua ore de apa pe zi, dar eram voiosi ca niste cintezoi stiind ca avem ora de defilare -, l-am calcat si, cu el mirosind a rufa arsa, am plecat in parc, sa vanez amintiri.

Dupa cateva ture s-a eliberat o bancuta si m-am asezat la un capat, in asteptarea momentului cand ma va baga cineva in seama.

Dupa o tanti cu un carucior, doi indragostiti care-si varasera unul altuia buzele in gat si un pusti care avea cu el o minge de bashet, mi-au venit si clientii.

Nea Gelu si nea Sorin s-au asezat pe bancuta cu sete. M-am tras mai in margine. "Stai binisor, ca n-avem treaba cu talica". Mi-am compus un suspin menit a impresiona pana si scorburile aflate la trei metri.

Si-au abandonat tabla si si-au lungit gaturile. "Dar ce-ai patit matale asa de amar?" Le-am spus ca sunt un nenorocit de ziarist care trebuia sa se intalneasca cu un amic care sa-l duca pana in comuna 23 August, langa Constanta, ca sa faca un reportaj despre mareata sarbatoare, dar care a fost lasat de caruta.

"Dar ce interes mai are tanara ...

Alte articole despre: 23 August, defilare, comunism, nostalgie, turat, Securitate, Cozi

Categorie: Opinii 4312 vizite [ Ziare.com ]

Reportaj Ziare.com: In excursie, la summit

Chiar daca imi pierdusem copilaria devenind bucurestean, mi-am adus aminte de ea intrand in focul summit-ului. Eram singur, nu o aveam pe mama, ca sa ma indrume. Cu un laptop care nu a vrut sa accepte internet de la NATO, o acreditare despre care am crezut ca-mi va facilita accesul peste tot, dar m-a lasat numai sa stau la centrul de presa de la parlament si sentimentul ca sunt handicapat - agentiile de stiri venisera cu toata redactia, in frunte cu redactorul sef - stiam ca urmeaza un vis urat.

Aveam indicatii clare: afla barfe! Numai ca acolo, la summit, nu barfea nimeni. Nu te puteai apropia de presedinti daca mergeau la WC, ca aveau bude securizate. Nu intrai in vorba cu staff-urile, ca ajungeai la interogatoriu. Domnisoarele de la buffet aveau legitimatii de SPP, portarii erau lunetisti, tantile de serviciu erau rezerviste din Afganistan.

Excursia mea la summit a inceput - cum altfel? - pe 1 aprilie. Avea loc intalnirea tinerilor atlantisti - un fel de organizatii UTC ale delegatiilor barosane - si se petrecea la sediul SRI. Impreuna cu un grup de jurnalisti, am tintit poarta principala. Nu era bine, trebuia sa patrundem pe intrarea din dos. Adica pe unde? - am intrebat un politist care freca menta sprijinit de un perete. Ne-a raspuns dand din umeri - pesemne era din aia chemati din provincie. In schimb, o babuta cu auz fin, care plimba un patrocle (era lung cat un troleu) a venit si ne-a indrumat cu precizie. Acolo, surpriza!

Desi aveam acreditare de summit, ...

Alte articole despre: summit, jurnalisti, palatul parlamentului, SRI

Categorie: Opinii 1162 vizite [ Ziare.com ]

Poporul din Luna

In drumul de la metrou la slujba, de la taxi la birou, de la troleu la piata, ingaduiti-va ragazul de a privi obrajii vinetii, brazdati cu riduri pamantii, ai oamenilor deveniti umbre pe pamant. Pasesc lin, parca se scurg. Ocolesc cuminte gauri din trotuar, privesc in fata din cand in cand, pe sub cusma, strangandu-si punga din pumnul tinut in buzunar, in timp ce cealalta mana sta pregatita sa inlature un eventual obstacol uman care s-ar intinde sa le smulga sacosa jerpelita.

M-am preumblat cateva ore printre oameni, neavand bani sa comand un sondaj de opinie ale carui rezultate sa le vad eu cu ochii mei, inainte sa fie operate de cei care le-au comandat. Am dorit sa stiu daca din mintile oamenilor simt spre propria-mi frunte un fluviu de ganduri ce se indreapta spre concluzii de genul "il suspenda", "demisioneaza", "i-a eliberat", "anticipate", "integrare".

E deprimant sa-i asculti pe oameni cum ofteaza calculand la coada la gaz sau in piata, cantarind o rosie si o varza mica. Dar e, totodata, ca o oaza. E bine, e real. Oricat de mare ar fi deznadejdea. E viu!

Intr-un magazin de paine in care am intrat ca sa ma ma incalzesc mi-a venit sa mor. Un barbat de circa 65 de ani mai trebuia sa dea o mie de lei, ca sa primeasca rest rotund. Vanzatoarea l-a rugat sa caute. Pensionarul s-a scobit ce s-a scobit si nu a gasit, dar a scos din buzunar o nuca. A asezat-o pe gratarul acela pe care vanzatoarele taie franzele. Femeia i-a zambit. A luat nuca si nu l-a certat. Poate sunt ...

Categorie: Opinii 1222 vizite [ Ziare.com ]

Lamentatia ca sport national

Nu poti sa intinzi rufe in balcon, sa fii o secunda curios in troleu, sa stai la coada la bilete la meci sau la curent fara sa auzi cum din toate cotloanele tasnesc istorii din paradigma tragismului. Si daca fondul e acelasi "n-am noroc", difera forma.

In functie de nivelul de educatie, de categoria si pozitia sociala, lamentatia are un grad mai mare sau mai mic de fatalitate. Uneori imbraca accente grave si se numeste semnal de alarma.

Dau exemplu descoperirea lui Traian Basescu din sedinta CSAT pe tema energiei: Romania a vandut un pachet gras de actiuni Petrom spre OMV fara sa cunoasca structura actionariatului companiei austriece. Si asta in conditiile in care actiunile OMV sunt listate pe bursa in proportie de 51 la suta, iar Gazprom are o politica de a prelua cat mai multe din ele.

De cealalta parte e categoria lamentatiilor din seria "generatie de sacrificiu". Si aici, terenul e atat de vast incat pare ca dimineata, romanii se trezesc ascultand la casti "Recviemul" lui Mozart si dupa ce ajung la "Lacrimosa" o tin numa-ntr-o stare de paralizie, acesta fiind latura pozitiva: de la tonuri grave, care coboara in adancul pamantului, la explozii de melancolie aruncata in cer, al caror rezultat este o durere care-ti face sufletul tandari si-ti deschide gura: Sunt nefericit!

Ideea ca facem parte dintr-o generatie de sacrificiu are efectul cel mai nociv cu putinta: ne predispune la a ni se face picioarele blege si a ne lasa sa dam cu fundul de pamant atat de tare incat ...

Categorie: Opinii 1240 vizite [ Ziare.com ]