Istoria parbrizului este la fel de veche, precum istoria automobilului insusi, cu singura observatie ca primele parbrize erau un pericol public grav: la spargere, puteau mutila soferul.
Un atentat care putea fi fatal
Adevaratul parbriz, capabil sa ne protejeze, a fost brevetat de un... pictor. Este vorba de francezul Edouard Benedictus, care in anul 1909 - acum un secol - a reusit sa obtina si sa breveteze geamul "triplex", un produs tip "sandwich" obtinut prin interpunerea si lipirea unei foi subtiri de celuloid intre doua placi de sticla.
Noul produs avea calitatea ca, urmare a spargerii, cioburile nu se raspandeau in jur si nu raneau pe nimeni, ramanand lipite pe foaia de celuloid.
Odata inventat si brevetat, parbrizul a inceput sa fie aplicat in fabricile de automobile. Relatarile vremii amintesc de incercarea de asasinat din anul 1919 cand un glont tras asupra premieruui francez Georges Clemenceau nu si-a nimerit tinta, intrucat glontul, desi a spart parbrizul, a ricosat.
In cazul cand parbrizul ar fi fost fabricat dintr-un geam obisnuit, chiar daca glontul nu si-ar fi nimerit tinta, cioburile ar fi desavarsit sigur scopul cu care a fost trimis glontul.
Gheata de pe parbriz: incomoda si sacaitoare
Ulterior, parbrizul a fost perfectionat prin sistemul "securit", o sticla detensionata prin calire, astfel incat la spargere sa rezulte fragmente mici, incapabile sa produca rani mari, asa cum produc de obicei cioburile de proportii.
In prezent, ambele tehnologii sunt folosite de diferiti fabricanti, dar geamul pentru automobile a fost mereu perfectionat. Astfel, pentru geamul din spate, azi este generalizat dezaburitorul - cunoscuta retea de fire orizontale, care, prin incalzire, dezaburesc acest geam.
In mod similar, instalatia de incalzire orienteaza un jet de aer rece sau cald asupra parbrizului, producand o dezaburire rapida.
Singurul lucru nerezolvat pana in prezent - si foarte incomod pentru automobilisti - este formarea stratului de gheata pe geamul din fata sau din spate. Pentru curatarea acesteia, se foloseste o paleta de mana, pe cat de incomoda, pe atat de greoaie.
O solutie moderna, dar pretentioasa
Recent, un grup de ingineri din cadrul societatii Volkswagen, impreuna cu cei de la insititutul Fraunhofer, au testat posibilitatea acoperirii sticlei cu un strat special de oxid de iridiu si oxid de staniu, menit sa impiedice atingerea punctului de condensare si ca urmare de formare a ghetei.
Tratamentul poarta numele "strat de emisivitate termala redusa" si este aplicat pe partea exterioara a geamului, cea pe care se formeaza condensul inghetabil.
Mai sunt probleme tehnice
Specialistii sunt convinsi ca acesta va deveni parbrizul viitorului, dupa ce tot ei vor rezolva unele probleme tehnice, dar si de ordin general:
* Costurile sunt ridicate. Procedeul va putea fi accesibil numai in cazul cand generalizarea lui va justifica investitiile.
* Stratul aplicat ecraneaza zona parbrizului, reducand posibilitatea comunicarii radio, dar si a telefoanelor mobile.
* Pentru punerea in practica, va fi necesar acordul organelor de stat privind siguranta circulatiei rutiere.
Exista sperante, pentru cine are rabdare
Intrebati asupra perspectivei intrarii in productie de serie a noului geam, cercetatorii au evitat sa faca o estimare in timp. Raspunsul depinde de rezolvarea celor de mai sus si, eventual, a altor probleme care vor mai aparea.
Pe de alta parte, comentatorii apreciaza ca, daca in urmatorii cinci ani problemele tehnice vor fi puse la punct, primele masini echipate cu geamuri anti-inghet vor putea aparea inainte de 2020.
As adauga ca, pana atunci, poate, tocmai bine, iesim si din criza.