De ce nu ar merge indexarea cursului de la data acordarii creditului in franci cu 20%

Asociatiile de clienti ai bancilor care au luat credite in franci elvetieni reclama acum faptul ca au ajuns acum sa plateasca rate de doua - trei ori mai mari fata de cele initiale.

Ei fac trimitere la o Directiva Europeana, nr. 17/2014, care prevede posiblitatea interventiei statului in conditiile in care cursul de schimb al monedei straine in care au luat creditul creste cu mai mult de 20% in raport cu moneda nationala.

Dincolo de calendarul prevazut expres pentru eventuala aplicare a unor masuri de catre statul in cauza si de eventualele problemele de constitutionalitate pe care le-ar ridica impunerea pe cale administrativa a unui curs fix pentru o anumita moneda straina (aici discutiile s-ar putea complica si cu discriminarea intre valute straine), mai exista un factor de care nu se tine cont in argumentatia publica.

Pur si simplu, leul din 2015 nu mai este acelasi cu leul din 2006, 2007 sau 2008, anii de boom economic in care, pe fondul cresterii semnificative a veniturilor si a optimismului privind avansul robust al economiei, s-a luat cea mai mare parte a creditelor in franci elvetieni.

Se poate observa ca nu toata suma mai mare aflata acum pe post de rata constituie, de fapt, o plata suplimentara. Calculul de actualizare a sumelor platite arata ca, de pilda, 1.000 lei din 2006 sunt totuna cu 1.455 lei in 2014 si se va apropia de 1.500 lei in 2015.

In toate cazurile prezentate (pentru anii 2006, 2007 si 2008), cam in trei ani de la luarea creditului, cei 1.000 lei calculati la noul curs de schimb al francului elvetian apreciat in raport cu leul nu mai aduc de fapt nici un castig real daca se tine cont de inflatie.

Dupa care, pe parcursul urmatorilor ani suma datorata ar fi deveni mai mica in termeni reali, iar castigul bancilor ar trebui sa vina numai din dobanda practicata.

Problema ratelor

Dar marea problema a ratelor, din perspectiva ponderii in cuantumul total, nici nu sunt sumele achitate in contul datoriei principale, ci dobanzile.

Acestea, la momentul acordarii creditelor erau cu mult mai mici la francul elvetian decat la leu (din considerente legate de dobanda de referinta mai mica si marja practicata mai redusa).

Este si motivul pentru care nu ar fi echitabil in raport cu cei care au luat credite in euro sau in lei sa se admita simultan plafonarea cursului de schimb si plata unor dobanzi aferente strict francului elvetian.

Citeste mai departe despre Calculul rece: De ce nu merge indexarea cursului de la data acordarii creditului in franci elvetieni cu 20% pe CursDeGuvernare.ro.

OnePlus Pad Go, tableta de buget cu specificații excelente. La ce preț este oferită

OnePlus a introdus pe piață o nouă tabletă, OnePlus Pad Go, o versiune mai accesibilă a modelului OnePlus Pad. Cu un preț de pornire de aproximativ 230 EUR în Europa, tableta promite să...

Microsoft vrea să introducă reclame în Windows 11. Cum pot fi dezactivate

Microsoft vrea să introducă reclame în meniul de Start al Windows 11, conform informațiilor oferit de utilizatorii beta din Statele Unite. Experimentul se aliniază practicii companiei de a...