Dezlantuirea finala a animalelor politice

Din acest moment, din punct de vedere electoral, destramarea coalitiei de guvernare nu mai conteaza. Loviturile finale au fost date, impresiiile au fost create, victoriile sau infrangerile, dupa caz, au fost deja inregistrate in ochii electoratului. Singurul lucru care a mai ramas de facut de acum incolo pentru cele doua partide ale Coalitiei este cum sa fure cat mai multe voturi pentru candidatii lor.

Iesirea PSD de la guvernare se traduce, in viitor, printr-o foame tot mai mare de bani, prin frustrari imense care se vor acumula in randurile membrilor social-democrati din teritoriu impotriva lui Geoana si printr-un major handicap in fata masinariei electorale a PD-L care se va porni la comanda ferma a lui Blaga.

In contrapartida, PSD nu are nimic. A ramas si fara bani si fara putere si fara functii si fara posibilitatea de a organiza alegerile. Singurul castig este libertatea de a spune, mai raspicat decat au facut-o pana acum, ca Traian Basescu este raul cel mai mare al tarii, dusmanul poporului, cancerul oricarei guvernari, Diavolul pe pamant....

Ambele partide stiu ca decontul crizei va veni oricum, cu adevarat, abia dupa alegerile prezidentiale, asa ca acum singura lor preocupare va fi cum sa faca sa isi anihileze electoral adversarul si cum sa fure cat mai multe dintre voturilor sale.

PSD nu mai poate arunca prea mult in carca PD-L eventualele proaste rezulate ale guvernarii. Ar fi si ridicol sa o faca, deoarece ei au fost totusi la guvernare, alaturi de PD-L, noua luni. In timpul ramas pana la alegeri nu se mai poate schimba atat de mult situatia economica a tarii, incat social-democratii sa iasa la atac pe aceasta tema.

Si Traian Basescu?

Ramane de vazut daca hora pe care presedintele a jucat-o imediat dupa semnarea ordinului de revocare va putea fi intoarsa vreodata de acesta in favoarea sa.

Altfel, imaginile de la Cluj cu Basescu jucand in hora pe cadavrul Coalitiei ii vor atarna presedintelui ca ghiulea de gat. Nici nu mai conteaza pentru popor ca si fostii ministri PSD zambeau cu totii pe sub mustata in fata camerelor de luat vederi, semn ca si calculele lor nu coincideau deloc cu interesele nationale de stabilitate politica, sociala si economica.

Recenta solidaritate a tuturor membrilor PSD, mai puternica ca niciodata, in jurul ideii de a-l da jos pe Basescu este un moment unic in istoria partidului. Este pentru prima oara cand absolut toti liderii PSD canta aceeasi nota in jurul lui Geoana, Vanghelie & co.

PSD a iesit de sub zgarda lui Basescu injurand si scuipand mana care pana i-a facut sa para un partid secundar in raport cu PD-L. Cel mai negreu cosmar al social-democratilor este ca Geoana sa piarda alegerile. Ramasi fara putere, deja in Opozitie, in cazul infrangerii lui Mircea Geoana, PSD risca sa se rupa si sa ramana in Opozitie inca patru ani de zile.

Fiindca ne aflam totusi in Romania nu este imposibil ca aceasta criza pur si simplu sa nu se termine niciodata. Este perfect posibil ca cele doua partide sa isi continue mariajul dupa alegerile din 22 noiembrie, indiferent de rezultatul acestora, caci procentele pe care PSD si PD-L le au deja in Parlament nu vor putea fi modificate semnificativ nici dupa alte alegeri anticipate organizate in 2010.

Dincolo de jocurile de imagine de la varful politicii, o treapta mai jos, nervii si incordarea au atins paroxismul. Pumnii si palmele impartite in Consiliul General al Capitalei de catre Codrin Stefanescu si Marius Marinescu, huiduielile sindicalistilor din fata partidelor politice tradeaza o stare de spirit ajunsa la limita suportabilitatii. Abia aceasta este adevarata temperatura a clasei politice romanesti: multa disperare, ura, o foame imensa de bani, nerabdarea de a pune din nou mana pe putere si dorinta tot mai puternica de a se razbuna.

Proximitatea alegerilor prezidentiale nu face decat sa adune si mai multa tensiune. Suprapunerea crizei politice peste criza economica nu face decat sa arunce si mai multa isterie in societate. Tot ceea ce se intampla in prezent nu lasa decat sentimentul ca aceasta tara nu mai este condusa, nu mai este pazita, nu mai este administrata si impresia ca haosul este singurul element prezent tot mai mult in societate.