Traian Basescu apasa la podea pedala temei crizei, care s-ar putea transforma, pana la urma, din principalul sau adversar, intr-un atu neasteptat.
Potrivit unui presupus document al ambasadei Austriei, Traian Basescu le-ar fi spus ambasadorilor UE ca nu va decide decat in septembrie daca va candida pentru un nou mandat, in functie de efectele crizei, iar daca atunci va ajunge la concluzia ca iese din lupta, candidatul de rezerva al PD-L ar fi Emil Boc.
Ceva mai tarziu, presedintele a precizat la Realitatea TV ca l-ar putea determina sa se retraga un derapaj economic major, tradus intr-un somaj de peste 10% si prabusire economica abrupta, care nu i-ar mai permite, moral, sa ceara increderea populatiei.
Presedintele si-ar asuma in acest fel esecul in fata crizei, adica scufundarea vaporului. A evitat sa confirme candidatura de rezerva a lui Emil Boc, dar a marit si mai mult miza: eventuala retragere nu va fi doar de la prezidentiale, ci definitiv, din viata politica.
Amanare strategica
Amanarea anuntarii candidaturii de catre actualul presedinte era previzibila, chiar probabila, din cel putin doua motive.
In primul rand, aceasta amanare ii permite ca pana atunci sa ramana in strategia actuala si sa-i culeaga la maximum roadele: presedintele preocupat exclusiv de criza, care nu are timp de aspecte electorale, cu alte cuvinte, eu lupt cu criza, ei lupta cu mine.
Traian Basescu are numai de castigat din aceasta imagine.
In al doilea rand, pana in septembrie, candidatii deja lansati in cursa au tot timpul sa-si erodeze mesajele si imaginea si nu sunt atat de inventivi incat sa se improspateze in permanenta. Nimeni nu face fata unei campanii de sase luni.
Astfel incat, in septembrie, Traian Basescu ii va prelua gata uzati si fezandati pentru o campanie de ultima turnanata, specialitatea sa prin excelenta.
Renuntarea la candidatura este insa foarte putin probabila.
Traian Basescu ar trebui sa fie nebun sa repete scenariul lui Emil Constantinescu. Retragerea fostului presedinte l-a asezat in istorie cu eticheta de "looser" si las pe frunte. Orgolios si jucator, Traian Basescu va prefera sa moara in picioare pe punte, decat sa se evapore penibil pe usa din dos.
Il vedeti retragandu-se ca sa se plimbe cu d-na Maria pe plaja, departe de lumea dezlantuita? In plus, prin abandonul sau, Emil Constantinescu a ingropat si PNTCD. De ce ar pregati Traian Basescu aceeasi soarta pentru PD-L, partid pe care l-a preluat pe la 15% si l-a dus peste 30%?
Retragerea ar fi strategica, pe modelul Putin-Medvedev, numai daca rezerva prezidentiabila ar fi una cu succes garantat sau, cel putin, foarte probabil. Emil Boc nu este nici pe departe un astfel de candidat.
Niciodata nu a fost el prea carismatic, insa guvernarea i-a amputat chiar si popularitatea de pana acum. Si atunci, sa intelegem ca presedintele s-ar gandi ca, fiind el insusi prea erodat de criza, sa arunce in locul sau, ca reprezentant al partidului sau, un personaj chiar mai erodat de criza, in speranta ca acesta va castiga si-l va pune pe el premier? Sa fim seriosi!
Dus de mana de Traian Basecu, Emil Boc isi poate inmulti spectaculos procentele, spun unele voci. Poate, in ipoteza ca am vorbi despre un Traian Basescu ajuns la finalul mandatelor constitutionale, nu mai are voie sa candideze si de la inaltimea popularitatii si credibilitatii adunate in 10 ani garanteaza pentru un succesor.
In schimb, un Traian Basescu care fuge de efectele crizei nu are ce popularitate sa-i mai transfere lui Emil Boc.
Si atunci de ce-si leaga presedintele Traian Basescu destinul politic de criza, asumandu-un risc enorm?
Aceste declaratii ale presedintelui sunt un prim semn credibil ca nu vom ajunge la un derapaj major, tocmai pentru ca Traian Basescu nu pare deloc preagatit pentru retragere, fiind, dimpotriva, la apogeul carierei politice. Un risc exista totusi, ca orice predictie in privinta crizei.
Dar riscul, destul de mare de altfel, are si un revers extrem de important: asumarea succesului, prin succes intelegand oprirea picajului si un inceput vizibil de redresare, pentru ca despre mai mult nu poate fi vorba. Daca vaporul ajunge in port, Traian Basescu va fi perceput ca acela care l-a scos la liman.
In plus, asumarea riscului suprem, asumarea frontala a realitatii are toate sansele sa capteze un electorat scarbit de minciuni si fuga de responsabilitate. Intr-o tara in care toti dau vina pe altii, o astfel de atitudine transanta prinde.
Asadar, intr-un an imposibil, Traian Basescu a ales varianta cea mai riscanta, dar si cea mai spectaculoasa si are toate sansele sa castige. Spuneam chiar saptamana trecuta ca presedintele joaca din nou totul pe o singura carte.
De fapt, prin punerea explicita sub semnul intrebarii a candidaturii si aruncarea in joc a intregii sale cariere Traian Basescu a intrat cu adevarat in campanie electorala. O miscare politica, sa recunoastem, de mare abilitate.
