Campania lui Traian Basescu

Sant absolut sigur ca presedintele Traian Basescu are o viziune structurala asupre situaliei actuale a Romaniei !

El este suficient de detasat si descurajant de sincer in ceia ce spune si nu isi face si nici cea mai mica iluzie si nici o concesie siesi, cum nu face nici altcuiva ! Este categoric cea mai autorizata voce a Romaniei contemporane din punct de vedere politic si diplomatic concurat probabil numai de Dinu Patriciu, care are din pacate o imagine mai mult prea sifonata pentru a gandi logic la o posibila candidatura pentru cea mai inalta functie in stat ! Bine inteles ca masinariea opozitiei va porni ca de fiecare data cu toate motoarele turate la un atac masiv si bine concertat, dar care va esua cum se intampla invariabil si va semana ca si pana acum cu efortul unei basici rsasuflate de a face cat de cat ecva zgomot inainte de asi da definitiv duhul !

Si daca ....

,,,si daca Traian Basescu nu mai candideaza si se retrage , care e problema !?
O fie o mare veselie si o sa bea astia sampanie pe datorie o saptamana !
Nu asta se doreste ? Eliminarea , suspendarea , cum vreti sa se numeasca , numai sa nu ne deranjeze !
Ei bine , poate veti ramane "nederanjati" !
Si daca va disparea PD-L la fel ca si PNT-cd , care ar fi problema !?
Ar ramane astia si s-ar roti o data la 4 -5 ani , cu o mare fratie in idei si apucaturi .
Iar populatia va manca fasole cu carnati de Craciun si de Pasti si mici si bere la alegeri .
Oprescu va ramane primar pana la 80 de ani si va povesti la nepoti cum o sa faca el odata autostrada aia suspendata ...

Bucurati-va !

E in plina glorie.

Cine-l face sa planga?

Cand cantarea si cantatul (Romaniei) devin slagar

Liru-Liru cu Lia-Lia sau variatiuni pe-o te(a)ma data: "Mi-e frica, mi-e frica sa dorm singurica". Didintr-un i-lai-la in altul vom deveni, intr-un tarziu, niste virtuosi ai muzichiei si ai muzicutzei cu un "Iata un nou drum / Iata o noua cale / O my darling Clementine" in repertoriu pe care-l vom canta cu totii pe tampoanele trenului, cu papornitele pe acoperis ca-n westernurile de la... Bollyhood, dusi la bagheta intre... Indushi si... Cange, ca la Canal! Se spune cu oftat despre oportunitati ca Dumnezeu iti da dar in traista nu-ti pune... Nu numai ca trebuie sa ne puna in traista, trebuie sa ne coase si-n pulpana paltonului bani de-ntors, sa-si puie mainile-n solduri, sa ne mai dea si vreo doua papornite peste cap. Ce-atata Dumnezeu ! La cal ni-e nadesjdea, ca el stie drumul inapoi. Nu am motive Lia Stoenescu sa ma indoiesc ca n-ati pus buna-credinta in comentariu. Invinovatzesc doar... inertia: In mai '90 s-a pornit atelajul de-a-n-proasta cu 87 la suta. Pana sa se lamureasca perechea asta de boi buni pe care si-a inhamat-o Iliescu la coviltir ce-i aia democratie originala, deja o luasem la vale prin spini si hartoape si nu ne-am oprit pana nu ne-a blocat rotile smarcul. Au trecut douazeci de ani de tavaleala prin namol si pe burta si pe spate in care ne-am vindecat de reumatisme si romantime si am inteles in sfarsit ca ar fi fost bine cu liberalii, insa la o vreme cand liberalii zambeau deja, si ei, pentru linistea noastra. Suntem intodeauna in urma cu vreo doua razboaie. Intelegem oportunitatile istorice DUPA, si asta cu zeci de ani. Acum e de vina Basescu de toate lasitatile, nesimtirea si comportamentul nostru de maimute care dam pe o banana, pe-un ciob de sticla, pe-o colivie vazduhul, copacul, pestera, valea. Am devenit niste paria ai Occidentului, plecam azi in corupuri expeditionare la cinci sute de ani distanta de la marile descoperiri geografice, la noi marile migratii geografice abia cu Iliescu au inceput, ne taraim cu.rul ceaunului prin praful drumului agatat de toarta la inima carutei ca acum niste sute de ani, persecutati, intangibilii, atinganos, tzganii, rromii. Umblam cu braul taraindu-l prin praf sa nu ne haleasca lupii la ora noptii, convinsi ca pacalim soarta. Daca nu ne-am distrus ca pe irigatii si ca pe tot ce s-a construit bun si viabil in aceasta tzara in secole de suferinta, nu ne-am distrus si casele "ceausiste", este fiindca era iarna, fiindca nu daduse firul ierbii, ne erau antenele pe blocuri avide atunci de Campioantul Mondial de Fotbal. Nu stiu natiune care sa-si fi distrus mai voluntar reperele, mormintele stramosilor, trecutul, cultura, ca sa o ia cu freamat si cantec in pribegie, razna. Rand pe rand, generatiilor noastre le inchide ochii, murmurand, aceeasi mana, aceeasi imprecatie, aceeasi consolare, acelasi blestem: "Mori batrane misel, e prea tarziu!". Mare tragedie aceasta incapacitate de a urla SUNTEM stiind si cine, mare dezastru aceasta inadecvare, inapropriere a inecatului cu mana generos intinsa...

Doamna Lia,

Primul tau comentariu mi-a placut, dar cu al doilea nu sunt de acord. Niciun om nu are limite cand este vorba de putere. Domnul Iliescu a avut? A recurs la un tertip legslativ sa mai castige fraudulos o jumatate de mandat. Putini au vocatie de mucenici. Printre acestia, au fost fauritorii Romaniei Mari: Ferdinand si Carol I. Restul au nevoie de frane, in cazul monarhiei, Constitutia, iar in cazul presedintelui, limitarea mandatelor, asa ca nu aveti de ce va teme.

Impresia mea vis à vis de personajul Basescu nu e aceea de om al conflictelor, ci de om obisnuit sa comande si a fie ascultat, pana isi atinge scopul. Imaginea de om al conflictelor a fost construita de opozantii sai si mass-media. Sunt destule momente cand nu-i bagat in seama, nu apare in public si nu se intampla nimic. Uitati-va la opozantii lui, zilnic il critica: pe bloguri, la interviuri si pe unde-si mai fac campanile electorala. Ati observat ca el nu-si prea critica contracandidatii, critica actiuni si sisteme?

Basescu are bubele lui, ca orice politician, dar are vointa de a reforma societatea si noi de reforme avem acum nevoie. Peste 5 ani, in mod sigur nu-l voi mai alege, dar pana atunci va parasi scena politica “ori pe scut, ori sub scut" cum a spus un analist politic acum 5 ani, cand a preluat puterea. Niciunul din contracandidatii lui nu au forta de a reforma societatea romaneasca, chiar daca ar dori sa o faca. De exemplu, Radu Duda. Cunoaste prea putin sistemul si ar esua, precum Constantinescu. Poate peste 5 ani, preluand o Romanie reformata deja, o va putea duce mai departe. El, sau altul ca el. Ti-am dat doar un exemplu.
Aceasta e parerea mea, nu trebuie sa fii de acord cu mine. Vom trai si vom vedea, in rest numai bine!

Mai portocala mecanica

Ti-as pune in traista toata simbolistica decorurilor lui Kubrick din filmul care "te cheama pe nume". Ti-as aminti despre spalare de creier, depre terapia prin vid despre "vindecarea" propriei persolanitati de initiativa si unicitate ca forma de conditionare sociala pe care acest Kubrick imens a trait-o pana la izolarea de sine si mizantropie inteleasa asa cum un George Calinescu o putea intelege cand spunea ca mizantopul este un altruist dezmagit, sau ca Nietzche care punea in gura unui ermit al codrilor declaratia: "Din prea multa dragoste pentru oameni traiesc cu fiarele", sau mai de vara, din serialul H cu Jamel Debouze (mare comic): "De ce vad cainii, de ce iubesc oamenii fara caini", formula mult mai elevata decat abtzibildul reductionist lipit de parbrizul spate a propriei masini de catre unii mari iubitori de animale. Stiti, analiza tranzactionala a lui Erick Berne cere ca inainte de a da lectura a ceea ce scrie pe spatele tricoului cuiva, sa citim ce scrie pe fata tricoului. Ori pe fata nu e nimic, e doar vantul. Pot discuta elaborat cu dumneavoastra despre nevoia de parjol adanc inscrisa in roman, despre acea forma de sublimare a esecului, a ratarii prin apoteoze cataclismice, incununarea prin sfarsit a operei de-constructiviste. Cred ca avem aceste trasaturi ale lui Ilie Resteu din "In ceata" de Marin Preda care intr-un moment de disperare spune taranilor din jurul sau intro furie distructiva: "Iau batoza si o dau cu cracile in sus" si sfarseste aporape in plans, in rugaciune: "Habar de grija la voi pentru Ilies Resteu" Prbabil ca acest demon (daimon???), Nefartat (Nosferatu pe la Klaus Kinski mai recent) are la noi radacini foarte adanci. Datul foc la casa, era practicat si pe la slavii din stepa, simtul acela de disturgere de sine prin rezistenta in care vitoria e à la Pirrus a practicat-o Stalin nu doar in apararea Stalingradului ci cu mult mai extins, in ineptia aceea de raaboi al intregului popor, pana la 20.000.000 de vitime numai in randurile soldatilor sai. Sigur, putem vorbi de cetatea Massada pe care au aparat-o pana la sfarsit locuitorii impotriva armatei Romane si au ales in locul capitularii prin a se ucide reciproc iar ultimii zece s-au sinucis. exeple sunt nenumarate. un mare exepmlu este desigur si alexis Zorba al lui Kazantzakis care pierde toata averea tanarului sau prieten si scriitor intr-o intreprindere nesabuita cu lemen avand ca asociata manastirea, si in fata unui dezstru absolut in care calugarii fug din fata trunchiurilor de copaci ce se pravalesc din deal, acesta striga miraculat, fercit : "Stapane, ai mai vazut asa dezastru???". In ecranizarea "Zorba Grecul" cu Anthonny Quinn, Mikis Teodorakis a inventat un dans pentru euforia de la sfarsit a lui zorba pe plaja, ceea ce ma lasa sa gandesc ca fictiunea acestei atitudini avea nevoie de un cuvan, de o muzica sa o inaripeze, sa-i dea zvac si viata. Ei imi amintesc aici un film destul de recent despre un francez, care vine pana in Romania sa cunoasca (urmeaza)

Portocalei cu ghivent (urmare)

... lumea tziganilor si muzica ei ce i-au vrajit defunctul tata. Ei bine, acolo am vazut, cum la mormantul fiului, Bulibasa din durerea sa imensa de parinte indoliat, incepe sa danseze pe mormantul lejer al fiului defunct. PAsii aceia mici si apasati, ia-m mai intalnit undeva: cred ca-i facea Ilarion Ciobanu intr-un film despre daci in fata unui ucenic ce invatase ttul din meseria armelor, incluziv ura, mai putin, sfidarea morii, ei si-ul. in ambele vezi durerea rotita ducand la transe de dervish turner, cu diferenta ca nu se face comuniunea cu transcendentul ci cu ce-o fi o fi, cu de-o fi una de-o fi alta, cu ce-i mai aproape, cu ce-i la indemana, cu ce-i si cu cei aproape, a lui Gelu cu calul, ma intelegi? Iti amintesti ca dintre traci suntem cei ce cantam la moarte si dansam la viata. Iata ce insemna la noi unproiect de viata: "Daca te-ai nascut, indura!" ; Rabda inima si taci, ca pamantul care-l calci, / Tu le faci, tu sa le tragi! " Ati remarcat, Portocala mecanica, ca in cantecul amintit, sunt doua ritumuri? Unu plans, o disperare de sa-ti sara mintile, un strigat razbit, urmat de un dans cu pas usurel care incepe abia banuit, cotinua crescendo si sfarseste intr-un ritm, de uitare, de eliberare, de dezlegare, de fie ce-o fi? "Ciuleandra" la fel, un dans usurel, cu miscari abia perceptibile creste, creste, se transforma intr-o rotire solara? Asa vad eu sarpele acela care-si manaca coada a lui Eliade... asa vad eu desenele acelea parca copilaresti din volumele lui Nichita Stanescu in care autorul deseneanza lupi muscandu-si, in cerc, cozile... Iata o simbolistica, un mod de organizare a lumii si emotiilor ei, la noi, din care nici bascalia nu ne scapa. Iata cimilitura din "Hora popeasca": "Strangeti hora, nu fiti hoti, sa o luam la c.r cu toti" Daca ce-ti scriu nuti se pare argumentat, cauta exepmle la stirile de la ora 5 si ai sa vezi tragedii iscate din aceasta lipsa de finalitate in proiecte si care duce la vointa autodistrugerii: A intrat la bufet pentru un sprit si acolo s-au facut doua si astfel "a intrat in banii vacii ? Ii bea pe toti. O corecta lectura a lui Danila Prepeleac nu e comica, ea e tragedia unui neam. Uita-te dumneata la Romania ultimilor 20 de ani cand de cand a scapat de vinovatul tutror relelor din noi: am vandut o pereche de boi buni, o economie nationala la fier vechi ca sa ne ramana terenurile de dedesubt. am dilapidat banii pe sosele si ne-am cumparat masini sport scumpe pt care n-avem sosele. Am distrus irigatiile sa ne facem drum fara glod de la coser pana la gaini,si de-aia nu mai avem porumb. rolmanul de rand si-a vandut apartamentul, casa, ca sa plece in strainatoaturi sa faca bani si acolo a ajuns sa faca orice pentru supravietuire si cateodata pe nimic fiinca n-are unde se-ntoarce. Isi propune omul sa-si construiasca ferma ca-n Texas, imprumuta bani, isi cumpara pompe de muls si ca sa plateasca datoria, vinde vacile... Gandeste enorm si vedemonturos,imprumuta bani cu camata pt proiecte grandioase (urmeaza)

Fetei din Dafin (urmare)

si duscutand el la un sprit mic cu prietenii cum va face el manastire-ntr-un picior, bea banii si sfarsete fugar de frica zbirilor camatrului. Povestea e foarte veche in folclorul natiunilor cu oul si cu closca pe care ou inmultindu-l ajunge din socoteli avicola si avere, chiar in momentul in care isi scapa oul de care i se leaga iluziile, si-l sparge. La noi probleam este ca astfel de stangacii s-au produs nepedepsit cu chiar avutia nationala, sau ma rog, cu partea pe care alesii nu si-au carat-o acasa. sa nu-mi spuneti ca nu toti stiu sa faca afaceri. Alesii nostri au exeprsat cu banii si cu bunurile natiunii ca la monopoly. Se fac afaceri cu statul si numai, iar cand legile nu pemrit anumite miscari, schimbam legile. Staul nu lmai are nimic in visterie? Imprumutam. Gata cu exemplele! Mai vreau doar sa spun ca trebuie sa terminam definitv cu dispretul pentru tzigani, trebuie sa sfarsim cu iluziile despre noi insine. Trebuie sa iesim din lozinci gen ca romanul nu-i niciunul, sau ropanu e ospitalier si omenos si baljins si, si... Suntem un conglomerat de popoare, natii, triburi, cartiere, mahalale, blocuri, si case, inghesuiti in autobuze si calatorim clandestin in toaleta unui tren de a cauri destinatie nu suntem siguri ca-s geamurile fumurii, adica o ardem in dorul lelii, dar ne mai luam cu un sprit si mai uitam. Ca vrem ca nu vrem, tziganii ne-au insotit istoria in momnetel eei esentiale si ne-au modelat comportamentul adaptandu-se noua. Cantecul pe care vroiam sa-l auzim dupa ora betiei noastre, dupa nunta, ingropaciune, botez e dovada unui talent si a unei arte de a trai pe care noi nici n-am banuit-o. Barbu Lautaru si cei ca el sunt pastratorii culturii noastre si nimeni nu ne-a exploatat mai rentabil partile rele si bune. Avem multi diriginti din romania post revolutionara care sunt cu origini tzigane (ca foarte multi dintre noi) si cred ca daca au o putere si o carisma care da vartj multimii este fiindca noi nici azi nu am inteles constient desi o exersam de secole si singuri si impreuna cu ei, ca intr-o relatie dominant dominant, cel care decide este cel dominat. Iata o arta a vietii pe care unii dintre noi, cei mai adaptabili, au dus-o la un rafinament care se cere scris in marea carte a viului, a geneticii, in chiar "Originea speciilor". In incheiere, Portocala Mecanica, un poem de Mircea Dinescu:
Revelatia evadatului

Tara mea tunsa chilug
sora mea de detentie si singuratate
trage octombrie la cantar
si hainele mele par
miristile tale vargate.

Cu varul stins al fetei chinuite
spora magaziile Golanii
din craniul tau fac zaruri masluite.
Ce-am de pierdut? Doar anii, numai anii...

O sfasiat de sud
Mancat de nord
si digerat pana-n strabuini d epusta
o sa dispar ridicol ca un lard
sub fustele tigancilor, sub fusta...

Erou, ba cabotin ba mohorat
ma voi salva prin ras sau prin minciuna
si chiar de voi muri demoarte buna
tot se va spune ca m-au omorat
ca m-am nascut cu funia de gat
trasa vartos de-o nevazuta mana

Lui Nea Nelu fara ghivent,

Ce scriu eu nu-i literatura, baciule! e sociologie. Cat despre politica pe care pretinzi ca o slujesti adecvat, probabil ca se afla in statisticile, masuratorile si sondajele neghioabe cu care se intoxica simplul de spirit. Forteaza-ti mintea, apoi fortaza-le mintea si adunatura devine, societate, popor, natiune. Ca se vezi ce aproape e literatura de politica, ca sa pricepi ca e cu mult mai aproape de ea decat pretinzi ca te afli, iti spun doar ca pe Mark Twain il chema "Marcheaza Doua" fiindca matelotul din prova vasuli de pasageri lua adancimea apei pe Mssissippi la sonda si striga "Mark Twain" ceea ce insemna ca fluviul in imediat e navigabil. Ca sa vezi ca si mecanica are de-a face cu politica, iti mai spun ca vasul respectiv era cu zbaturi, fiindca acestora, spre deosebire de elice, nu li se cufundau decat putin palele in apa, atat cat era necesar avansarii navei. Sa-ti mai spun ca Mark Twain a fost un publicist politic la fel de mare ca Eminescu nostru? Nu umbla aiurea si nici nu bate campii cu insulte, Deschide "Viata pe Mississipi" si mai vezi si singur. Daca ti se pare greu, nu-i nicio rusine, incepe cu Tom Sayer, cu Becky si Huck. Bata viata care ti-a ramas pana ti-o da ghiozdanul inapoi, cum zicea gheroghe Azap, poetul miner de pe fasia cu Yugoslavii, de colo dela Oravitza. nu-i nevoie sa fugi in zig-zag. Instruieste-te. Cat despre opiniile tale, desprind niste arhaisme, cred ca de colo ai urat tu literatura, de pe la cronicari. Mare pacat ca ti-au ramas din ei doar vreo doua ironii cam ingemanate cu hahaitul vulgar pe seama cadelnitei si-a popii, puse-n doua cu povesti por.coase. Nu am nici ce sa aflu de la tine, si sa nu-mi spui ca ma pierdut multe nestiind ca existi si nici sub cate nume. Ca sa-ti demosntrez ca puteam si fara sa te bag in seama, uite, te uit, neigrijorat de ce urmeaza. Ja

Va multumesc pentru atentie si voi incerca sa va raspund tuturor, pe rand

Mi se pare corect sa va raspund; atata timp cat apelam la aceasta modalitate de exprimare a opiniilor, inseamna ca acceptam implicit dialogul, dezbaterea de fond si nu de forma (desi…cam multi convivi neinspirati, necizelati si neinvitati la modesta noastra masa forumistica zilnica…ma rog, bucatele ajung pentru toti, dar aceia s-ar cuveni sa invete a manca fara sa plescaie, sa ragaie…si sa-si mai bage si degetele in nas, pe deasupra…spectacol absolut dezolant…)

Voi incerca sa va raspund in ordinea postarilor si nu a recunostintei pentru modul cum intelegeti, fiecare dintre dvs., sa tineti cutitul si furculita, fara a-i stropi pe cei din jur.

PITESTIUL DE AZI – Sper ca nu-si imagineaza cineva ca vampirismul energetic de care am facut vorbire are vreo legatura cu contele Dracula…
Materia contine energie (pozitiva sau negativa), asadar orice obiect are o oscilatie energetica proprie. Corpul uman nu face exceptie, producand ceea ce se cheama bioenergie. Exista persoane care, avand campul bioenergetic preponderent negativ, devin, nu neaparat constient, absorbanti de energie pozitiva. Adica ceea ce se cheama vampiri energetici.
In cazul presedintelui Basescu, i-am urmarit cu atentie evolutia in timp. Ceea ce mi s-a parut la inceputuri a fi o nedisimulata jovialitate - careia memoria colectiva a acestui neam tare a ajuns sa ii mai duca dorul, motiv pentru care se si manifesta plin de credulitate), in timp s-a dovedit a fi preponderent ceea ce spuneam in precedentele mele comentarii. Sursa pe scara larga de stres, suparare, frustrare, nemultumire, intoleranta, incrancenare si alte atitudini negative care schimba raportul de forte dintre pozitiv si negativ, si-asa greu incercat in ininterminabila noastra tranzitie. Cu repercusiuni asupra noastra, ca natie.

Continuare

Ghe – nu, nu sunt antiBasescu, dar nu sunt nici proBasescu. Ma aflu in perioada in care se produc niste decantari. De altminteri, nu inteleg nici aceasta reminiscenta comunista: “cine nu e cu noi e impotriva noastra". Nu o iau pe ocolite, spun in felul meu ceea ce simt si gandesc tot in felul meu. Si manipularea face parte din memoria noastra colectiva, unora le este chiar o a doua natura. Dar aceia au tehnici mult mai sofisticate decat ne putem noi imagina.

T.basilic – Apreciez eruditia, uneori fac mari eforturi sa decodific umorul, ceea ce nu de putine ori mi-a chiar creat probleme. Diferitele manifestari ale umorului cotidian ma fac, vorba dvs., sa ma refugiez uneori langa “Ozana cea frumos curgatoare si limpede ca cristalul" si, dupa o balaceala zdravana pana la brau, sa trag o priza sanatoasa din narcotizantul umor humulescian. Dupa care trag si o fuga pana la tei, scot, inca ametita de drogul aflat la negru pe vremuri de restriste, pupaza motata si o preschimb, cat ma tin curelele, in privighetoare – daca e ceas de seara, sau in ciocarlie – cat o noua dimineata ma amageste cu un alt inceput. Dar narcoticul isi trece efectul si nu vreau sa-mi preschimb orgiile, puse la index de morocanoasa tranzitie, in obisnuinta. Nici romantismul in reumatism. Am nevoie de minte limpede in trup sanatos.
Astfel incat cuget adanc si zic: Basescu nu e de vina, nici mai mult, nici mai putin, decat exact pentru cat este de vina.
Intre virtute si virtuozitate nu este decat o prapastie semantica. Intotdeauna mai greu de explorat decat prapastia care adaposteste trecerea de pe un taram pe altul. Uneori ma intreb si eu daca ma aflu pe cel real sau pe cel imaginar, populat cu uriesestile forte ale raului. Dar, ma rog…este dilema mea.

Continuare la continuare

Porthocala mecanica – Inteleg ca nu v-ati adresat mie, dar…apreciez mesajul (subliminal?) privind importanta posibilitatii optiunii. La un roman valoros, o ecranizare de exceptie. Desi Burgess si-a regretat celebritatea ca romancier in detrimentul muzicii: "Muzica e o arta mai pura pentru ca nu se leaga direct de peripetiile oamenilor". Ramane sa ne raspunda viitorul daca este mai mult decat o pura fictiune. Granitele dintre bine si rau sunt intr-adevar neverosimil de fragile.

Ambigua – Asa este. Cand este vorba de putere, limitele devin perisabile.
Nu am afirmat ca Traian Basescu este un om al conflictelor. Doar ca este vizibil si fara microscop ca puterea este pentru domnia sa un scop in sine. Raul incepe de-acolo de unde, pe fondul unei personalitati extraordinar de puternice si al unei minti deloc nemobilate – cum am vazut ca se insinueaza in mod grosolan in juru-ne – inlatura din juru-i tot ce inseamna busola. Un marinar incercat ca domnia sa ar trebui sa realizeze ca si cel mai experimentat navigator are nevoie de acest instrument indispensabil pe ocean. Nu este singur pe corabie si nici nu are alaturi sprijinul divin dat lui Noe. Personal, nu stiu sa inot. Si nu sunt singura. Uitati-va in jur: instinctul de conservare a inceput sa isi spuna cuvantul.

Imi permiteti sa ma retrag din interesanta conversatie dintre T.basilic si Nea Nelu fara ghivent care si-a facut in cele din urma ghiventul si caruia ii apreciez simtul pragmatic adecvat perioadei de criza pe care o traversam.

Va multumesc, inca o data, tuturor, pentru atentia acordata si va doresc noapte buna si la o altfel de revedere!

Dnei Lia Stoenescu

Mai scriu cateva randuri, nu fiindca tin sa am ultimul cuvant (nu e cuvenit). Voiam sa va multumesc de raspuns si sa va spun ca apreciez preocuparile dvoastra... sa le numesc deloc pejorativ alchimice. Incercarea de a face din plumb aur a reusit in ciclotron (costa enorm e drept, dar tehnic vorbind intuitia unor alchimisti ca Abulafia se verifica peste secole. nici practic nu s-au inselat prea tare, de moment ce un german Hahnemann a reusit daca nu sa faca aur, cel putin sa obtina regelui portelan de aceeasi calitate precum kaolinul chinezesc, ceea ce pentru visteria statului era de-a dreptul aur din plumb. Mai mult, de numele sau e legat si acel pricipio-opozitorum sau "cui pe cui se scoate" ce a pus bazele homeopatiei. fiindca telegarim la unu din noapte prin astfel de tarmuri, mai spun doar ca, tot alchimia spune si geometria fractala verifica, faptul ca la filodendron spargerea simetrie este semn de transformare, de transfigurare, iar ca oamenii "insemnati" cum zice... retinut romanul, alchima spune ca-s aducatori de schimbare in bine. chiar zilele acestea citema despre "teoria corzilor" a lui Stphen Hawkings care spune ca materia e vibratie de energie. Amintesc aici pe Simone Veil (eleva filozofului Alain iar nu politicianul contemporan francez) femeia care a scris deopotriva "Conditia muncitorului" lucrand la linei la Reanault anume pentru a intelege lucrurile nemijlocit, dar si "Cunoasterea supranaturala". ei bine ea spunea altfel: "Aceasta masa (un obiect adica) pt mine nu exista. Ea nu exista acum niste ani, si peste niste ani nu va mai fi. Deci nu exista. se referea astfel la spiritualitate si vensicie. Nu se insela, ii spune ai Hawkings in felul sau. Dacamai vizitam si pe Rupert Sheldrak despre memoria naturii, ne vor opri doar zorile ca pe Sherezada. aici convin cu ce spunea aici un interlocutor al meu cam incomod aseara, ca trebuie sa ne oprim la judecati i subiecte simple potabile (o repet in felul meu). Vedeti ingrijorarea cum se isca? Vorbind despre energii negative si pozitive imi fac o placere sa ne intretinem intr-o converstie, doar ca expresia "vampirism energetic" vedeti, creaza o vacuitate in urma si impinge aerul in fata din pestera din care iese roi precum iliecii, sau, mai la indemana, precum meroul aerul in tunel. Nu-i nimic amenintator in vantul vampirilor acestia, iar vuietul si vibratia nu-i de cutremur, e doar metroul care soseste in statie. semidivinitatea noastra, suflet si tzarna, conditie de titani: Pasim prin colb iar in gene ne sclipeste pudra de stele. Noapte buna, Lia Stoenescu !

Daca gasesti macar un singur politician...

...curat, fara prihana, ce mai, un sfant, iti ridic "statuie", adica am sa-ti dau vesnic plusuri de cate ori apari pe forum.
Multe din cele enumerate de tine nu sunt dovedite, n-au trecut prin ciurul si darmonul justitiei. Iar din chestiunea colaborarii cu securitatea, paradoxal, Basescu si-a facut atuu, cand a condamnat comunismul. A fost, cum s-ar zice, o lepadare de "satana", ceea ce n-a fost cazul cu domnul Iliescu care si acum mai elogiaza comunismul, ori de cate ori are ocazia...Iliescu, Nastase, Geoana s.a. n-au "dosare de cadre beton" cum te exprimi in postare?