Romania, guvernata la televizor?

Criza ostatcilor din Egipt/Sudan este, se pare, pe cale de rezolvare, dupa ce autoritatile egiptene ar fi platit rascumpararea ceruta de rapitori pentru cei 11 occidentali, nemti, italieni si o romanca.

Cum adica s-a rezolvat fara ca presedintele sa fi stat baricadat in Palatul Cotroceni la butoanele unei celule de crize care, neaparat, sa dea presei raportul din ora in ora?

S-a rezolvat fara ca premierul sa intrerupa absolut orice alta activitate pentru a face conferinte de presa cel putin o data pe zi pentru a da si el explicatii complete despre mersul negocierilor? Adica problemele acestei tari pot fi rezolvate si la un nivel mai scazut decat cel mai inalt si altundeva decat la televizor? N-am fi crezut.

In urma cu o saptamana, imediat ce s-a aflat de rapire, televiziunile, mai ales cele de stiri, au intrat in fibrilatii. Normal, pana la un punct. Atat doar ca isteria lor s-a rasfrant asupra autoritatilor acuzate nu ca nu si-ar fi facut treaba, (reactia in sine n-a interesat pe nimeni), ci ca nu au dat presei raportul complet si rapid.

Diplomatii romani in Egipt, dar si functionarii de la Bucuresti ai Externelor au intrat sub teroarea presei ofuscata ca nu a fost informata din prima secunda si nu are acces la toate detaliile.

Nici nu ar fi trebuit sa aiba pentru ca situatia impunea mai degraba discretie decat tapaj. In astfel de situatii serviciile secrete trebuie sa se miste rapid, sa colaboreze si sa se coordoneze si cu cat publicul stie mai putine, cu atat mai bine pentru mersul opertiunii.

Ca serviciile din Romania lucrau deja in momentul cand stirea a ajuns la presa, a marturisit indirect chiar consulul roman in Egipt. Strans cu usa anchetei jurnaliste dezlantuite, el a dat cateva detalii despre romanca rapita, detalii care aratau clar o ancheta anterioara.

De ce nu s-au bulucit presedintele si premierul la microfoane si in fruntea celulelor de criza? Pentru ca nu era treaba lor. Este vorba despre un cetatean roman rezident de 10 ani in Germania, care nu anuntase ambasada Romaniei din Egipt in privinta vizitei in aceasta tara, un cetatean roman care fusese rapit din mijlocul desertului, intr-un act de piraterie, nu de terorism. Adica un fapt divers.

E absurd sa pretindem ca presedintele si premierul sa stie in fiecare moment unde se afla fiecare cetatean roman pe planeta si sa-i mai si poate de grija. Dupa cum este absurd sa cerem sa coordoneze personal astfel de operatiuni de recuperare.

De fapt, normal ar fi fost ca presa sa afle faptele care putea fi facute publice, sa le comunice, sa se asigure ca autortiatile lucreaza la caz si sa astepte deznodamantul. Punct.

Isteria de pe ecranele romanesti are insa cauze multiple si ea nu este imputabila doar jurnalistilor. Cea mai mare vina este chiar a autoritatilor.

In primul rand nu stiu sa comunice. Ziaristii s-au obisnuit sa smulga informatiile cu forcepsul sau sa le fure cu siretenie si nu au incredere ca pot primi in mod firesc si transparent toate informatiile care le pot fi furnizate. Iar ministerul de Externe este cel mai obturat cu, dar, mai ales, fara rost. S-a creat astfel legea nescrisa potrivit careia autoritatile ascund adevarul, iar ziaristii trebuie sa forteze aflarea lui, inclusiv intrand cu buldozerul in functionarii mai slabi de inger.

In al doilea rand, institutii esentiale ale statului sunt, de obicei, prinse pe picior gresit. Ori ca nu stiu, ori ca nu erau pregatite, ori ca nu s-au dezmeticit sau orice altceva din aceeasi gama. In aceste conditii cere un efort mare de incredere sa pleci de la premisa ca autoritatile romane competente au aflat rapid si s-au pus discret, dar eficient, pe treaba, chiar daca, poate, unoeri, chiar asa se si intampla.

Neincrederea in reactia rapida si eficienta functionarilor romani este profunda si deja cronica. Si legat de ea exista credinta ca nicio operatiune nu are nicio sansa daca nu beneficiaza de implicarea directa a presedintelui si a premierului, chiar daca este vorba despre un fapt divers exploatat emotional.

In al treilea rand, si ziaristii, si publicul s-au obisnuit ca Romania sa fie guvernata la televizor. Tot ce s-a intamplat cu adevarat important in ultimii ani, s-a intamplat pe micul ecran. Avea presedintele sa-i spuna ceva premierului, o facea la ora de maxima audienta la TV, la fel raspundea si premierul. Lua premierul vreo decizie? Toata lumea, inclusiv partenerii de guvernare, afla de la televizor. Avea presedintele un biletel compromitator? Pac cu el la televizor! Si dupa modelul lor, liderii de partide, ministrii, secretarii de stat sau sindicatele.

Treburile se fac si de defac in studiourile TV nu prin sali de consiliu, in mod profesionist. Si-atunci cum sa nu intelegem frustrarea jurnalistilor care in mod exceptional au fost o data eludati?

Relatia dintre presa si autoritati precum si rolul supradimensionat al televiziunilor in actul guvernarii sunt aberatii specific romanesti si probabil ca nu vom deveni o tara asezata pana cand si aceste raporturi nu vor fi aduse la normalul democratic. Pentru ca, iata, crizele se pot totusi rezolva si altfel decat la televizor.

Tot mai mulți români preferă relațiile fără angajamente. Care sunt principalele cauze pentru care și-au schimbat valorile

Căsătoria a devenit din ce în ce mai neatrăgătoare pentru foarte mulți români, care preferă să aibă relații romantice care nu presupun obligații. Potrivit unor date furnizate de...

Victoria Rusiei în Ucraina ar avea consecințe devastatoare pentru apărarea NATO. Polonia, Ungaria, Slovacia și România sunt amenințate

Actuala dezbatere americană privind acordarea de asistență militară suplimentară Ucrainei se bazează în parte pe presupunerea că războiul va rămâne în impas, indiferent de acțiunile...