Lectia de solidaritate pe care am ratat-o

Primul si cel mai important lucru pe care ar trebui sa-l fi lasat in urma ziua de 1 mai, Sarbatoarea Muncii, ar fi trebuit sa fie solidaritatea.

Intre muncitori in primul rand, dar nu numai. Clasa muncitoare din Romania a fost dezbinata in ultimii ani de masurile de austeritate, dar asta s-a intamplat si pentru ca existau, dinainte, premisele ca criza economica sa afecteze intreaga societate.

Taierea salariilor si incercarea de a hacui si pensiile, masura care s-a transformat in impozitarea lor, in timpul guvernarii Boc-Basescu, un lucru de o duritate fara precedent in Europa, s-a petrecut in cea mai mare liniste.

Nici cei afectati direct nu au protestat, ce sa mai vorbim de "slabii" din sectorul privat carora li s-a spus ca-i tin in spate pe "grasii" de la stat, dar nici elita si societatea civila in ansamblu nu a gasit prea multe resurse pentru a se empatiza macar in declaratii cu taiatii. Asadar, ce rost mai are sa vorbim macar de o miscare reala de solidarizare, in strada, printr-un protest sau macar o mini-greva la locul de munca?

Un fapt si mai inedit decat taierea salariilor din sectorul bugetar cu 25%, dar care in unele cazuri a insemnat diminuarea veniturilor cu pana la 40%, a fost puterea celor loviti de a indura umilintele, mai cu seama din momentul in care autorii masurilor au incercat sa isi motiveze gestul prin cinisme fara margini, unele capatand chiar accente extremiste de inspiratie fascista.

Exercitiul solidaritatii lipsind, austeritatea a fost acceptata cu o docilitate care i-a uimit si speriat si pe unii lideri politici europeni. La fel au disparut si multe dintre drepturile celor din sectorul privat.

Dincolo de doctrine si ideologie, atat de rarefiate oricum in spatiul romanesc, dincolo de stanga si dreapta, ideea care ar fi trebuit sa fie invocata astazi mai mult decat ieri si care sa ramana in constiinta si dupa ziua de 1 mai este importanta solidaritatii celor care muncesc pentru sanatatea si dezvoltarea unei societati.

Solidaritate pentru drepturile castigate de miile si miile de muncitori care au murit in trecut, zbatandu-se in mizerie si in conditii inumane de munca si de viata.

Din mesajul lor, in Romania, a ramas doar fumul gratarelor care au prajit milioane de mici, in mijlocul unor petreceri ce au incercat sa stearga stresul si angoasa existentei de zi cu zi, oboseala cronica de la munca si spaima provocata de ratele la casa, masina si ce-o mai fi ramas in picioare din scurta perioada a boomului economic de sorginte imobiliara din anii 2004 - 2008.

Exista multe tipuri de solidaritate si nu toate s-au dovedit in istorie la fel de necesare si benefice pentru societati. Unele au fost distructive, altele s-au stins si au disparut de la sine.

Solidaritatea exagerata in jurul unui ideal national a avut de mult prea multe ori un sfarsit tragic. Insa solidaritatea celor care muncesc in jurul drepturilor pe care le-au dobandit atat de greu si care, dupa cum am vazut, pot sa dispara peste noapte din pixul unui singur om, aceasta grija a solidaritatii celor care muncesc ar trebui sa devina astazi un imperativ categoric.

Vizita președintele României, Klaus Iohannis, în Coreea de Sud. Vor fi semnate colaborări pe apărare și energie nucleară

Preşedintele Klaus Iohannis va efectua, săptămâna viitoare, de luni până miercuri, o vizită oficială în Republica Coreea, la invitaţia omologului său, Yoon Suk Yeol, informează...

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...