Cine-a spus ca e greu sa mergi pe sarma n-a cunoscut potentialul politicianului roman. O categorie cu vointa, care reuseste sa-si nazare talentul si-l munceste pana devine aptitudine.
Doar ca finalitatea e nebuloasa. Daca erectia comportamentala ar fi pe masura vorbelor, Romania n-ar mai fi cand taramul prostilor, cand al alegerilor proaste sau al neputintei pur si simplu.
Doar ca avem la startul campaniei prezidentiale niste iepuri. Daca studiem declaratiile ultimelor trei luni, gasim putine mostre de curaj. Din ala adevarat, nu mimat. Toata lumea se delimiteaza, nimeni nu-si asuma nimic.
Tango cu figuri
Traian Basescu nu este campionul delimitarii, dar e cel mai insemnat. Nu a facut anuntul candidaturii, pentru ca nu stie cum o sa iasa faza cu gestionarea crizei. Si de cate ori are ocazia, pune pusca la ochi si trage in politica guvernului.
A conceput un copil care l-a facut fericit si l-a intristat deopotriva, dar nu-si asuma paternitatea. E prea riscant. Insa-l va recunoaste in lumina reflectoarelor, daca scoate tara din gard.
Mircea Geoana, care nu are unde sta, dar miroase a colonie de sute de coco, are in vine aceeasi matrice. E mama copilului, s-a lasat in voia seductiei. Doar ca de cate ori observa ca pruncul sparge cate-un geam, cheama politia, sa-l duca la casa de corectie.
Lasa impresia ca nu i-a dat copilului sa suga, prin urmare legaturile cu faptura cu imunitate scazuta sunt minime. Si reuseste sa explice, ca tutore, in fata organelor legii, ca pe copil l-a invatat tac-su sa sparga geamuri, i-a facut singur educatie, prin urmare e proasta.
Crin Antonescu e tot un fel de copil, dar cu sange albastru. Asa scrie in autobiografie. Delimitarea e o arta stapanita la perfectie, dar se produce raportat la frati. Nu are nici o legatura cu guvernarea trecuta, in care s-a votat, de pilda, majorarea lefurilor dascalilor cu 50 la suta si el era lider de grup la Camera Deputatilor.
El sparge geamurile cu limba ascutita. Cel putin asa lasa impresia. Iar aici, intrebarea nu este pe ce loc se va clasa, ci pana unde este dispus sa mearga cu delimitarea de Cabinetul Tariceanu pentru a iesi al treilea.
Nici Radu Duda nu straluceste de curaj. Aici, delimitarea e totala si de doua feluri. In primul rand vine contradictia dintre statutul de membru al casei regale si cel de candidat la prezidentiale. Apoi, s-a pozitionat in afara clasei politice si a manierei de-a folosi instrumentarul democratiei timp de 20 de ani, si asumarea unui alt tip de comportament ar putea insemna o dovada de destoinicie.
Doar ca atitudinile incriminate sunt rezultatul vointei poporului, deci e curios cum va reusi sa le ceara votul celor carora le spune ca au avut orbul gainilor.
Made in Romania
Cand nu-ti asumi consecintele faptelor tale, sau pozitia in societate, se cheama ca iti este frica. Iar sentimentul are mai multe izvoare. In Romania, insa, exista un caz particular.
Intr-o batalie cinstita, lucrurile sunt simple: am pierdut, ma duc in opozitie, unde ma gandesc unde am gresit si ce trebuie sa evit data viitoare, pentru a convinge ca merit increderea.
E frumoasa lupta cavalereasca, dar nu suntem in aceasta situatie. La noi este vorba despre lupta epidermica. Pielea mea, sau pielea ta. Cine castiga alegerile are o singura dilema: ii dam pe aia la rechini, sau nu-i dam?
Nu este vorba despre vointa politica de-a-ti sacrifica sansele la viitoarele alegeri recurgand la masuri nepopulare. Ci despre a le castiga pentru a controla termopane, pentru ca altfel, te controleaza ei pe tine. Totul se invarte intre a pierde si a ajunge la DNA si a castiga si a-i trimite pe ceilalti la DNA.
Si cand stii ca daca nu castigi, inseamna ca pierzi (aici am fost foarte inteligent!), nu-ti mai arde de asumare. Ce-i drept, pedelistii, spre deosebire de pesedisti, au printre ei si curajosi: Monica Iacob-Ridzi a semnat tot ce i s-a pus pe masa, spre deosebire de Miron Mitrea, la care veneau flacaii cu bagabonteli de genul detergent la pret de cocaina si punea rezolutie: "a se rezolva conform legii".
... Mai ramane ceva. Sa ne convinga si pe noi ca nu au nici o legatura cu stirile de la televizor. Caz in care delimitarea va reusi, si noi vom relua discutia peste 5 ani. Un pic mai obositi, dar la fel de dispusi sa-i credem. Suntem niste cacaciosi.