In linii mari, cam aceasta va fi alegerea in fata careia vor fi pusi alegatorii romani, daca e sa uitam la previziunile unanime, inclusiv din sondaje, care dau ca sigura o finala intre Traian Basescu si Mircea Geoana.
Prezidentiabilul PSD ne indeamna sa alungam dihonia, sa rapunem balaurul si sa reinstauram linistea in tara.
Traian Basescu, dimpotriva, este in plin conflict cu partidele majoritare acum in Parlament si a lansat ofensiva cea mare impotriva acestora printr-un referendum al carui slogan, "de ce le este frica nu scapa", este o veritabila declaratie de razboi, daca mai era nevoie de asa ceva.
Ce ar fi de ales? La modul ideal, o medie intre cele doua.
Este o naivitate sa crezi ca sistemul ticalosit, care trage Romania de picioare, s-ar retrage vreodata de buna voie si in liniste din pozitiile cheie, politice si economice, pe care le detine. Orice confruntare cu raul, indiferent de ce natura este el, de la cancerul din organism, la cancerul din societate, este pe cat de zgomotoasa si dureroasa, pe atat de necesara.
Asadar, conflictul care a marcat mandatul lui Traian Basescu si care, probabil, va marca si un eventual viitor mandat, nu este, un lucru integral rau si reprezinta, partial, chiar dovada ca au fost atinse cele mai puturoase si periculoase zone ale societatii. Pana aici e in ordine.
Problema apare atunci cand atacul asupra raului, conflictul deci, nu are in spate nicio strategie terapeutica, fiind si sabotat de inconsecvente descumpanitoare.
Poporul a obosit de conflict pentru ca nu a constatat in 5 ani niciun efect al acestei batalii. Iar pentru cei care nu au rabdare sa studieze detaliile vietii politice, a fost doar o zarva fara rost.
De exemplu, Alianta DA a fost distrusa din cauza conflictului dintre Traian Basescu si Dinu Patriciu, insa meciul e deocamdata nul pentru ca nu exista nici dupa cinci ani o hotarare judecatoreasca de condamnare sau achitare a magnatului.
Efectele benefice ale conflictului nu au aparut pentru ca Traian Basescu nu a condus batalia dupa o strategie bine gandita, ci dupa impulsul de moment. Prea putin institutional si prea mult hormonal, prea multe fronturi concomitente. O strategie temeinica ar fi impus declansarea exclusiv a bataliilor necesare, serioase si bine pregatite astfel incat pagubele colaterale si efectele adverse sa fie minime.
Mai ales in primii patru ani ai mandatului, Traian Basescu a aprins focul si fara rost. De exemplu, este pagubos si derizoriu sa arunci acuzatii de tipul valizelor cu bani aduse la un minister sau altul fara a face nominalizari si fara a aduce probe.
Dupa cum este pagubos sa bagi, cu sau fara rost, batul prin gardul televiziunilor si sa-ti antagonizezi intreaga presa prin acuzatii in bloc. Si cum poti risca ruperea coalitiei intr-o situatie atat de delicata din punct de vedere economic, indiferent cat de ticalos consideri ca era un ministru, cat timp nu ai o varianta de rezerva certa?
Toate sunt metode sigure de a transforma totul intr-o cafteala generalizata din care greu mai discerni conflictul terapeutic necesar de bruiajul epuizant.
De partea cealalta, e adevarat, fara un dram de liniste nu-ti poti auzi nici gandurile si nu este posibila o actiune coerenta si inteleapta. Sigur ca nu putem ajunge niciunde fara a lasa macar din cand in cand armele in teaca si a incerca sa gasim in primul rand punctele comune pe care se poate construi ceva. Fara un dram de liniste nu poti avea nici dialog si nici intelepciune.
Dar va amintiti linistea lui Ion Iliescu, va amintiti linistea sinistra din timpul guvernarii Nastase? Cine vorbea era luat pe sus de pe strada si cel mai bun exemplu este chiar domnul Ciuvica (nu stiu sa mai fi patit ceva si in ultimii 5 ani, cand a fost si este chiar mai vocal decat pe vremea lui Adrian Nastase).
Va amintiti linistea in care coruptia inflorea si sistemul ticalosit prospera, linistea care ne-a costat ratarea primei incercari de a adera la NATO si care ne-a adus apoi stegulet rosu pe justitie si afaceri interne?
Era linistea marilor consensuri in spatele carora cresteau marii baroni de astazi, linistea jefurii fara teama a banului public, linistea in care au aparut pensiile de lux si au fost montate cele mai multe robinete la bugetul de stat.
Sistemul ticalosit atunci a fost creat si el este principalul vinovat inclusiv pentru vulnerabilitatea Romaniei in fata crizei. O astfel de liniste isi doresc din suflet alde Vanghelie si Hrebenciuc, iar Mircea Geoana este pe cale sa le-o ofere dupa modelul celui de la care a preluat stafeta ranzand in soare.
Romania are in acest moment nevoie de o batalie lucida si strategica impotriva raului care o tine legata de picioare, dar si de un armistitiu intre cei care pot si vor sa duca aceasta batalie. Dar, cum spuneam varianta ideala, media nu exista.
Avem de ales intre coflictul lui Traian Basescu si linistea lui Mircea Geoana cu tot ce presupun ele. Cum de alegerea aceasta depinde felul in care vom trai in urmatorii ani, cu mult mai multi decat cinci, asa ca ar fi bine sa o facem lucid si in cunostinta de cauza.