S-a lamurit si problema revizuirii Constitutiei, cum se prefigureaza si transarea celeilalte initiative prezidentiale - reorganizarea administrativ teritoriala a Romaniei - nu vor avea loc nici una, nici alta.
Curtea Constitutionala a Romaniei, acest monstru al interpretarilor contradictorii pe marginea Legii, care de fiecare data loveste altfel, este de parere acum ca propunerile de modificare a Constitutiei venite din partea lui Traian Basescu sunt neconstitutionale.
Mai exact, CCR sustine ca eliminarea imunitatii parlamentarilor, eliminarea prezumtiei ca averile sunt obtinute licit si eliminarea controlului judecatoresc nu sunt tocmai in conformitate cu spiritul si litera Constitutiei si incalca drepturile fundamentale ale celor in cauza. Ce-i drept, pe de alta parte, avizul Curtii Constitutionale este doar consultativ, iar presedintele isi poate vedea linistit de treaba, daca ar insista sa isi duca la bun sfarsit proiectul.
In lipsa unei pozitii oficiale de la Cotroceni, putem sa ne punem increderea in informatiile aparute pe surse, potrivit carora, totusi, presedintele nu isi va sustine mai departe punctele declarate neconstitutionale de catre CCR, desi aici este cel putin o bizarerie - din moment ce ele doresc sa revizuiasca Constitutia, este mai mult decat evident ca modifica si schimba unele drepturi existente acum. De unde este cat se poate de logic si normal ca ele sa fie in contradictie cu lucrurile pe care se presupune a le schimba.
A intra insa in detalii si subtilitati de interpretare a dreptului nu este cea mai buna cale de deslusire a jocurilor politice. Proiectul de revizuire a Constitutiei nu are nicio sansa sa devina realitate, pentru simplul si bunul motiv ca actuala putere nu are o treime din voturile parlamentarilor.
Asta ca sa nu mai vorbim si de faptul ca la referendumul care ar urma probabil nu s-ar prezenta nici 30% din totalul celor 9 milioane de alegatori inscrisi pe liste. Trebuie sa existe o vointa politica majoritara, un imbold si o necesitate nationala, plus o dorinta covarsitoare printre romani, pentru ca un proiect de revizuire a Constitutiei sa devina realitate. Iar Traian Basescu stia mai bine decat oricine ca exact asta nu exista.
Din aceste motive si din altele mult mai complicate si mai greu de sesizat, nici regionalizarea nu va putea avea loc, oricat va continua Emil Boc sa editeze fraze perfect lipsite de inteles in jurul nevoii urgente de a redesena teritorial Romania. Traian Basescu stie prea bine si acest lucru. Este insa infinit mai eficient sa provoci iluzii desarte poporului saturat de saracie, scandaluri si lipsa de speranta, si sa-i distragi astfel atentia de la viata mizera de zi cu zi, decat sa incerci sa schimbi ceva cu adevarat.
Alegerile din 2012 sunt tot mai aproape, iar temele deja lansate prin cele doua proiecte prezidentiale sunt subiecte perfecte pentru campania electorala, care se pare ca deja a si inceput. Daca autostrazi nu s-au construit, daca salariile nu cresc, iar preturile cresc incontinuu, daca pensiile scad, iar inflatia explodeaza, daca realizarea intr-adevar uimitoare a Pasajului Basarab a fost confiscat deja de Sorin Oprescu, singurul loc liber de actiune mai ramane doar campul fantasmelor si frustrarilor romanilor, unde vrajitorii pot actiona in voie.
Peste haosul si isteria provocate de cele doua proiecte de revizuire a Constitutiei si reorganizare teritoriala, vine, de exemplu, Anca Boagiu si spune poporului cate minuni a reusit sa faca in 9 luni la minister. Ca si cum ar fi reusit sa asfalteze toate gropile, ca si cum ar fi terminat toate autostrazile si ar fi finalizat toate priectele incepute, iar trenurile nu ar mai face o zi si o noapte de la Constanta la Suceava, Boagiu se prezinta ca o Samantha a blajinului popor roman.
Pe principiul - unul ii ameteste, iar celalalt ii vrajeste, astazi romanii sunt martorii unei adevarate campanii de manipulare. Nefericirea e ca ea vine din toate partile, inclusiv din partea partidelor din Opozitie. Ce va iesi din aceasta noua campanie de vrajeala a poporului, putem usor sa intuim daca privim la istoria ultimilor 21 de ani. Pentru ca de fiecare data a fost aproape la fel.