Ce monstri naste umilirea lui Traian Basescu (Opinii)

Traian Basescu e recunoscut pentru lejeritatea cu care "scapa" vorbe deocheate in public - sa le spunem asa din politete - si mai ales pentru placerea cu care isi ataca constant adversarii politice, de cele mai multe ori folosindu-se de expresii suburbane.

"Clasa politica - zoaie pe geam", "Ponta - maimuta care linge presu", "hai la mine in birou sa o facem", "tiganca imputita", "gaozar" si cate alte astfel de "tatisme" de-ale presedintelui, de care e plin netul la o prima simpla cautare. Stiind cu cine si despre cine vorbim, cu atat mai incredibila ramane ultima sa tema preferata - "umilinta" in functia de presedinte.

Strategia e vizibila si pentru cei cu ochii inchisi si tradeaza cel putin unul dintre planurile lui Traian Basescu pentru campania electorala ce tocmai a inaugurat-o: declansarea compasiunii sau chiar milei in randul romanilor.

Procesul marcheaza "impacarea" cu poporul si trecerea de la atitudinea critica si cinica - sunt de neuitat admonestarile administrate "grasilor" si "slabilor", romanilor "ineficienti", "lenesi" si invatati sa fie "asistati social".

Acum, in prag de alegeri, Traian Basescu isi iubeste din nou poporul, se intoarce inca o data cu fata cu la el pentru a-i lua voturile si construieste iarasi "statul social" care are ca prima preocupare "reintregirea" veniturilor amaratilor care au fost taiati in mai 2010.

Toate astea sunt lucruri care s-au spus. Iar daca poporul va socoti, pana la urma, ca e spre binele lui sa voteze "satelitii" presedintelui si ai PDL, sunt convins ca totul este in regula. Inseamna ca strategia cu umilinta care provoaca mila poate functiona in psihologia poporului, indiferent ca ea este interpretata de autorul (moral cel putin) al celor mai crunte taieri bugetare din Europa.

Nici aici nu este nicio problema. Daca un presedinte care se afla in functie de opt ani si de aproape patru detine puterea cvasi-totala, inca mai este credibil cand isi asuma rolul de politician in Opozitie, atunci subiectul poate fi inchis aici si nu merita facut niciun alt comentariu pe marginea lui.

Cum referirile lui Traian Basescu se inmultesc aproape cu fiecare interviu acordat vreunei televiziuni, o anume declaratie facuta la B1 Tv a trecut oarecum nebagata in seama. Pentru ca toata presa s-a repezit asupra subiectului cu propunerea de prim - ministru al Guvernului facuta lui Victor Ponta, explicarea in detaliu a "celei mai mari umilinte din viata de presedinte" nu a mai apucat sa tina titlul niciunei stiri, daramite dezbateri publice.

Si, macar de dragul informarii si deschiderii unor noi orizonturi asupra trecutului si prezentului, sa vedem asadar de unde a pornit totul pentru Traian Basescu.

Intrebat de Ion Cristoiu de ce functia de presedinte a reprezentat pentru el "cea mai mare umilinta a vietii" (nici mai mult, nici mai putin, sic!), Traian Basescu dezvolta: "Sunt gesturi care te jignesc fundamental si pe care nu le uiti... eu nu sunt un tip razbunator, dar nu pot sa le uit. Nu inseamna ca nu ai sentimentul de umilinta, de neputinta ca functia nu-si permite sa reactionezi asa cum ai vrea. ...dar sunt lucruri pe care nu le uiti...

Cele 30 de zile dupa ce am fost suspendat, cand m-am mutat intr-un cartier in sediu de campanie, au fost extrem de umilitoare. Ganditi-va cum au fost cele 30 de zile in care am fost suspendat. De cine? De un om pe care eu l-am pus prim-ministru, in conditiile in care puteam sa uit numele lui..."

De Calin Popescu Tariceanu, spune Traian Basescu, care a dat mana cu PSD si l-au suspendat in Parlament, dupa ce el il facuse primul ministru al Guvernului. Presedintele isi descrie aici practic sentimentele si, mai ales, resentimentele care l-au ghidat de acel moment in intreaga activitate politica. Iar aceasta deconspirare neasteptata explica aproape toate scandalurile, razbunarile, saradele si conflictele deschise, aparent fara motiv, de catre Traian Basescu.

Nesfarsitele certuri pe care le-a avut dupa 2007 cu liderul de atunci al liberalilor au condus, de altfel, la un blocaj semi-permanent intre cele doua institutii - puteri fundamentale ale statului. Ca presedintele nu a uitat e sigur, dar dupa tot comportamentul sau e tot mai clar ca nici nu a iertat pe nimeni pentru umilinta indurata in cele 30 de zile. Nici liberalii, nici Parlamentul in sine, nici Calin Popescu Tariceanu si nici persoanele implicate direct in procesul parlamentar al suspendarii.

Toate astea tradeaza faptul elementar ca Traian Basescu nu s-a putut nicio clipa disocia de latura personala si nu s-a privit niciodata ca o institutie, ci si-a pus intotdeauna ego-u personal inaintea interesului oricarei stabilitati institutionale. Primind si privind suspendarea ca pe un afront personal, drama noastra e ca Traian Basescu nu a avut capacitatea sa inteleaga ca procesul suspendarii face parte din democratie si trebuie inteles tocmai ca o sanctiune institutionala a persoanei care isi depaseste prerogativele constitutionale din cauza extinderii personalitatii peste limitele functiei.

Daca asa au stat lucrurile, drama cea mai mare si umilinta cea mai profunda este tot a noastra. Pentru ca noi am fost cei care am suportat "reforma" statului in functie de umorile prezidentiale. Scaderea numarului de parlamentari si Parlament unicameral, modificarea prerogativelor Curtii Constitutionale si a Legii referendumului - toate pot fi considerate acum simple consecinte ale resentimentelor unui presedinte umilit.

O astfel de concluzie e infricosatoare. Pentru ca te poti gandi (si intreba), mai ales urmarindu-i atent jocul declaratiilor si faptelor din ultimii ani, daca nu cumva intreaga politica a lui Traian Basescu nu este decat rodul unui major resentiment, fiind in sine o simpla actiune de razbunare a unor umilinte indurate de-a-lungul timpului.

Mai mult de jumătate dintre români votează la europarlamentare cu candidatul preferat la primărie. Ce procente ar putea obține partidele SONDAJ

PSD este creditat cu 28,4% din intenţiile de vot la alegerile pentru consiliile locale, PNL cu 26,7%, AUR cu 14,4%, conform unui sondaj realizat de INSCOP la comanda News.ro, în luna aprilie,...

Respect, d-le Cîrstoiu: "un medic nu abandonează niciodată"! Câți antreprenori gândesc la fel?

Nu l-am cunoscut niciodata pe medicul Cirstoiu, nu am avut nicio legatura ce el. In schimb, ca si voi, am avut ocazia sa-l vad la lucru pe scena politica damboviteana. Dupa parerea mea, responsabil...