Responsabilitatea presedintelui jucator

Traian Basescu a devenit extrem de activ. S-a implicat in negocierile cu FMI, a incasat de buna voie glontul anuntarii masurilor de austeritate, s-a dus la Parlament pentru a negocia majoritatea necesara adoptarii acestor masuri, discuta cu sindicatele, patronatele si partidele politice, emite populisme gretoase.

Este clar ca presedintele incearca sa transmita un mesaj incurajator de dinamism si control, pe care Guvernul nu are cum sa-l transmita.

Este o atitudine fireasca pentru un presedinte jucator, daca nu ar veni ingrozitor de tarziu, dupa ce, din punct de vedere economic, Romania a ajuns nu la marginea prapastiei, ci cu un picior deja in aer, si daca nu ar ascunde aceeasi demolatoare lipsa de viziune.

In 2004, Traian Basescu a fortat limitele Constitutiei pentru a instala guvernul in timp util introducerii cotei unice din 2005. A fost o masura curajos de dreapta, cu efecte benefice solide asupra veniturilor bugetare si asupra mediului de afaceri. Din pacate, a fost singura astfel de masura pe care Romania a vazut-o de 5 ani si jumatate incoace.

Guvernul DA a pierdut timpul cu tensiuni subterane, iar dupa plecarea PD de la guvernare, PNL a guvernat exclusiv sub santajul PSD, cu masuri populiste si nesustenabile de stanga. Pe atunci, Traian Basescu reprezenta opozitia care acuza furibund risipa banilor publici, clientelismul politic liberal, coruptia liberalilor. Presedintele dorea, dar, nu-i asa, nu putea, se gandea electoratul de dreapta.

Si au venit alegerile din 2008, care au adus la putere PD-L, dar nu singur, ci impreuna cu PSD. In loc sa inceteze, dezmatul a continuat. Presedintele nu a avut prea multe vorbe critice, asistand mai degraba pasiv la umflarea in continuare a aparatului bugetar, la politizarea fara masura, la feudalizarea Romaniei.

S-a multumit cu cateva intepaturi. Presedintele nu voia sa destabilizeze politic tara in criza, nu-i asa, a gandit resemnat electoratul de dreapta, din ce in ce mai sceptic insa. De vina pentru toate relele era antireformistul PSD, desi n-am vazut din partea democrat liberalilor vreo mare pornire in acest sens, reprimata de dusmanul de stanga.

Dar a trecut si asta. A plecat dusmanul din guvern, PD-L a ramas forta dominanta a Executivului, gata sa puna in aplicare proiectele reformiste indelung amanate. Presedintele jucator a capatat a uriasa putere, cel putin teoretic, avand pentru prima data o majoritate parlamentara cu adevarat favorabila si un guvern total subordonat. Si ce s-a intamplat? Nimic bun.

Aparatul de stat nu a fost restructurat, politizarea a ajuns la cote demente, cu cate trei titulari pe un post din deconcentrate, din bugetul tot mai sleit au fost, in continuare, drenate sume imense pentru clientela poltica a PD-L, platita regeste pentru tot felul de nastrusnicii de la repararea bisericilor la construirea de patinoare la preturi de complex olimpic.

Intre timp, sub inteleapta conducere a unui guvern si presedinte, nu-i asa, de dreapta, mediul privat se chircea tot mai rau. Nu numai ca acest Guvern si acest presedinte jucator de dreapta n-au fost in stare de stimuleze economia, ci au sufocat-o cu datorii uriase.

Din decembrie, nu se intampla nimic altceva decat o salbatica impartire a tarii, tratata ca o prada. Ce a facut presedintele jucator in acest timp? A tacut, parca lovit de autism. A pierdut partidul de sub control? Puterea lui nu e chiar atat de mare pe cat pare pentru ca greii PD-L nu-l mai asculta? Victoria chinuita din decembrie i-a stirbit autoritatea in fata lor? Este posibil, dar din punctul de vedere al poporului nu conteaza. Este strict problema domniei sale.

Traian Basescu a cerut votul romanilor ca presedinte jucator, a girat toate guvernele Boc, a renuntat de buna voie la desemnarea lui Liviu Negoita si nu l-a redesemnat pe Lucian Croitoru. Sub mandatul sau si sub guvernarea partidului sau, Romania a ajuns intr-o situatie critica generata de lipsa de reforma si clientelismul politic. Pana si acum, masurile de austeritate sunt carpite pe genunchi si neechitabile, sub masca unui fals egalitarism.

In ceasul al 13-lea, Traian Basescu a ajuns sa reproseze PD-L si clientelismul, si risipa, si lipsa de reactie. Ar fi trebuit s-o faca de mult timp, de pe vremea cand veghea parinteste de la Cotroceni pasivitatea corupta si iresponsabilitatea acestui Guvern, care in primul trimestru din 2010 a cheltuit, conform executiei bugetare, mai mult pe bunuri si servicii, achizitionate de la clientela politica, decat pe investitii.

Si, in pofida reprosurilor, nici acum Traian Basescu nu se arata dispus sa dea prioritate competentei, aparand cu dintii un guvern decredibilizat, incompetent si corupt. Mai bine si-ar pastra salariul, de care nu are nimeni nevoie cum nu are nevoie de exercitiul penibil de imagine al domniei sale, si ar oferi tarii o guvernare competenta.

PNL și PSD așteaptă "clarificări" de la Cătălin Cîrstoiu, "în această săptămână". Când va fi anunțată decizia în privința candidatului la Primăria Capitalei

Preşedintele PNL, Nicolae Ciucă, a afirmat, joi seară, că, în acest moment, Cătălin Cîrstoiu este candidatul alianţei PSD-PNL, dar acesta trebuie să clarifice public toate aspectele care...

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...