Falimentul autoguvernarii romanesti (Opinii)

Traian Basescu a pronuntat luni seara la TVR falimentul clasei politice romanesti si al autoguvernarii romanesti. Noutatea nu tine atat de ceea ce a spus presedintele, caci sunt lucruri pe care le vedem cu ochiul liber si despre care citim zilnic in presa. Noutatea este confirmarea acestor adevaruri dramatice de catre prima voce din stat, ceea ce le face, practic, oficiale.

In esenta, Traian Basescu a confirmat ca suntem dependenti de FMI pentru a tine corabia pe linia de plutire. In urma cu fix un an, aceasta corabie era in pragul scufundarii, iar redresarea este datorata reformelor impuse de FMI si pe care niciun guvern nu le-ar fi pus in aplicare de buna voie.

Da, derapajul a fost oprit, dar a fost oprit sub presiune externa, de frica pierderii banilor vitali de la FMI si CE. Acum, Fondul Monetar are o noua misiune - restructurarea managementului regiilor autonome, un adevarat cancer al economiei romanesti.

"La regii este o clientela transpartinica, care a fost tot timpul subiect de negociere intre partide. Azi e director general, se schimba guvernarea, e director general adjunct, dar e tot pe acolo. Responsabilitatea lor nu a mai fost fata de avutia publica, ci fata de partidul care i-a pus. De aceea, regiile au fost incluse in programul cu FMI", a declarat Traian Basescu, la TVR.

Presedintele a marturisit ca a incercat sa rezolve problema regiilor si cu guvernul Tariceanu si cu guvernul Boc, dar a esuat. Domnia sa a dat chiar exmplul unui manager schimbat de Adriean Videanu, la insistentele sale, dar pe care l-a regasit dupa doua saptamani in pozitia de adjunct, in aceeasi societate de stat.

Solutia e simpla: managementul privat. Simpla si inaplicabila, pentru ca niciun partid nu-si ucide cu buna stiinta clientela. Asa ca Traian Basescu a apelat la FMI. Fondul Monetar international trebuie sa anihileze clientela care jupoaie Romania. Iar Jeffrey Franks pare sa se fi pus temeinic pe treaba: o firma internationala de recrutare va alege managerii, care pot fi romani, europeni, aficani sau asiatici, dar competenti si eficienti.

Asadar, nu numai punerea in practica va fi din afara, ci si materia prima ar putea fi de import. Nu va fi o misiune usoara, caci rezistenta transpartinica va fi feroce. Un intreg sistem se va lupta feroce pentru propria supravietuire si ma tem ca, inclusiv in guvern, FMI va avea numai adversari. Singurul aliat i-ar putea fi un premier independent, solutie pe care presedintele incearca sa o impuna cu sanse minime de reusita.

Asadar, una peste alta, FMI face reforme, FMI trebuie sa curete regiile. Ce ar mai trebui sa faca? Sa colecteze taxele, caci, ne spune Traian Basescu, ANAF este una dintre cele mai ineficiente institutii. Si nu pentru ca inspectorii n-ar sti cine face evaziune, ci pentru ca stiu prea bine de cine nu au voie sa se atinga.

Seful patronatului carnii, Sorin Minea, spunea recent ca numai in acest domeniu zona evazionista valoreaza exact cat zona fiscalizata, iar firmele care eludeaza taxele sunt foarte bine cunoscute. In industria de panificatie evaziunea ajunge la 90% si este la fel de "secreta".

Si totusi, Sorin Blejnar este intangibil. A ramas de neatins si dupa imensul scandal de coruptie din vami. Intangibilitatea sa nu are insa nicio legatura cu eficienta institutiei, ci cu faptul ca este sustinut de unul dintre cei mai puternici baroni ai PD-L, Gheorghe Falca.

Si atunci oare nu urmatoarea misiune a FMI, statuata printr-un alt acord, nu ar trebui sa fie chiar reformarea clasei politice romanesti? Presedintele pare a crede ca da, cat timp a scos pe gura vorbe fara precedent si de neimaginat pentru un sef de stat: "Am invatat sa nu mai cred in politicieni". Adica cel dintai politican roman nu mai are incredere in clasa politica romaneasca, aceea din care face parte, aceea pentru care ar trebui sa fie reprezentativ.

Presedintele a confirmat in fapt criza grava a democratiei pe care o traverseaza Romania, criza cuantificata de sondajele de opinie si de prezentele oficiale la vot.

Este esecul fiecarui politician roman, de la ultimul lider de filiala, la presedintele statului. Ne-am intors cumva in urma cu 145 de ani, dar suntem intr-o situatie cu mult mai rea decat in 1866. Caci atunci aveam o clasa politica puternica, plina de minti luminate, si aveam nevoie doar de un principe strain care sa coaguleze toate aceste energii.

Acum avem nevoie de o intreaga clasa politica de import, eventual una de origine germana, care sa schimbe din temelii principiile politicii romanesti, sa restabileasca increderea in autoritatile statului, in alegeri, in democratia insasi.

Din pacate nu e posibil si tocmai de aceea vorbele presedintelui suna ca o condamanre fara drept de apel. Sa ne fereasca Dumnezeu sa fie, in ultima instanta, o condamnare la dictatura, caci, am mai spus-o, acesta este marele pericol care ne paste.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...