Mesajul prezidential de Anul Nou ne-a demonstrat a nu stiu cata oara improvizatia si bascalia in care se zbate politica romaneasca la varf.
Sefii de stat ori de guvern din toata lumea civilizata au tratat cu maximum de respect si seriozitate popoarele in fruntea carora se afla, urandu-le cele cuvenite si apreciindu-le eforturile spre progres si civilizatie.
Au facut-o prin ceremoniale consacrate de zeci de ani, incarcate de solemnitate si intelepciune, au vorbit de realizari si greutati, au dat dovada de empatie cu propriile natiuni.
In programul TVR 1 din 31 decembrie 2010, discursul presedintelui era planificat la 23.52. Milioane de romani din tara si strainatate, agentii de presa straine l-au asteptat degeaba. Au realizat ca Romania e o tara fara capatai, ca intre ceea ce spune reprezentantul statului si ceea ce face nu e vreo legatura, iar hotararile la varf conteaza cat o ceapa degerata. Nicaieri in lume nu se mai intampla asa ceva. Poate in vreme de catastrofa ori razboi, Doamne fereste!
Si-a amintit de datoria fata de natiune a doua zi cand, ca din "intamplare", a gasit camere de luat vederi si microfoane intinse spre a-si transmite in direct nu mesajul oficial, nici urari de prosperitate si sanatate poporenilor, ci pentru a stabili agenda publica a Noului An: concedierile vor continua, statul n-are ce oferi contribuabililor, cei ce au asteptat pomana de la stat au ramas cu masa goala...
Regrete eterne. Spuse pe nerasuflate, cu nelipsita-i jovialitate, contrastand cu a spectatorilor, ideile par a fi fost pregatite pentru un discurs "liber", in fata unor ipotetice multimi. Scuza ca nu l-a invitat niciun primar cand toata tara a capatat culoare portocalie nu tine... in fine, am inteles iar ca suntem puturosi si ne intretine statul.
Si-a amintit printre altele de modernizarea administratiei, de reforma educatiei pentru care se lupta de 6 ani, dar fara rezultate notabile. Nu ne intrebam insa de ce, fiindca de doi ani are de partea sa o majoritate parlamentara si un guvern propriu care nu-i ies din cuvant.
Nu se stie in ce calitate ni s-a adresat dl Basescu. Nu ne-a spus. Pe strada, la magazin, pe partie, la restaurant n-are ce cauta presedintele, fie si jucator, ci cetateanul Basescu, egal in drepturi cu oricare dintre noi.
Or mesajul presedintelui nu a fost de la tribuna oficiala, asa cum se obisnuieste in tarile democratice, inclusiv in Belarus, ci de pe o strada oarecare, extrem de securizata, dupa cum s-a putut vedea la TV, pe unde l-au purtat pasii dupa "noaptea dintre ani". Am avut in fata un cetatean atotputernic, atotstiutor care planifica viata unui intreg popor dupa ce ii trage o sapuneala parinteasca zdravana.
Modelul basescian
Modelul basescian a fost multiplicat cu succes de dl Boc, de dna Udrea si de alti domni ai puterii care au avut chef sa ne "fericeasca" la inceput de nou deceniu. Ca si dl Basescu, niciunul nu se desparte de calitatea oficiala, fisa postului fiindu-le cartea de vizita pretutindeni mereu.
S-au inspirat din regulamentul cazon, dupa care comandantul e comandant si cand ... doarme. Acum cititorii vor intelege de ce avem institutii nefunctionale: decizia e luata nu dupa indelungi chibzuieli, ci la botul calului, pe coltul mesei, dupa umorile sefului, iar competentele si expertiza vor fi fiind bune pentru altii. Seful stie cel mai bine ce e de facut. De asta nu se va vedea degraba capatul crizei.
Ne-a marturisit ca nu ii place sa vorbeasca cu drapelele si stema tarii in spate, ca Iliescu si ceilalti. Altadata compara clasa politica din care si Domnia Sa face parte cu o zoaie aruncata pe geam, ori se plangea ca sistemul politic e unul ticalosit, ca romanii s-au invatat sa stea cu mana intinsa la stat, ca scolile scot tampiti... N-avem spatiu sa mai vorbim de categorii profesionale vizate direct.
Probabil ca serviciile secrete ar trebui sa ne informeze daca nu cumva l-a obligat cineva pe dl Basescu sa candideze impotriva vointei sale pentru al doilea mandat.