Razboiul din vara. Care razboi? (Opinii)

Presa romaneasca si straina, o serie de analisti "pretiosi" si politicieni dornici de imagine si notorietate se opintesc din greu sa ne demonstreze ca asta vara a fost un "razboi feroce" intre "armatele useliste" conduse de "imberbul" Victor Ponta si "cavaleria" cotroceana bine strunita de Traian Basescu, alaturi de care au iesit din neutralitate CCR, CSM, SIE... ajutate de dl Barroso si dna Reding, inalti functionari de la "Inalta Poarta" bruxelleza.

La mai bine de trei luni de la evenimente, cand ranile s-au mai oblojit, tensiunile mutandu-se pe coclaurile campaniei electorale, incercarea de a pune ordine macar in termeni ar putea avea sorti de izbanda. Asadar a fost ori n-a fost razboi asta vara?

La razboi, ca la razboi?

Se stie ca un razboi presupune existenta unui numar impresionant de victime, inclusiv colaterale, doua sau mai multe armate, eventual grupari, adunaturi, stransuri dotate cu mijloace ucigatoare, plus nelipsitele strategii... Numai ca politistii, jandarmii, doctorii de medicina legala n-au inregistrat nicio victima. La randul lor, mediile vorbesc despre "inclestari intre doua armate", dar termenii sunt metaforici, insemnand politicieni, activisti, cel mult, "combatanti ideologici", adica "cu gura", nu cu mitraliera, nici cu bazuca.

Intrucat "armata" inseamna nu doar vociferari, ci trupe organizate pe baza de ierarhii si functiuni, specializate pe diverse arme si actiuni de atac, aparare, infiltrare in spatele frontului inamic..., nimeni nu poate sustine existenta razboiului. Unde sunt grupele, detasamentele de asalt, regimentele, ordinea si stratagemele specifice razboaielor de la feudali incoace?

Un razboi de vorbe

Atunci poate or fi fost osti de stransura, ceva asemeni ostirilor de tara incropite pe picior de voievozii nostri cu drag de neam si ocina strabuna cu care faceau fata deselor invazii turco-tatare? Nicidecum. Cand singura arma e organul vocal, iar in loc de gloante se folosesc vorbe mestesugite, acuzatii, ocari, amenintari, batjocura, injurii etc., se poate face cel mult galagie sau un... cor.

E adevarat ca se acuza de o parte si de alta infiltrari de "spioni", dar ce fel de spioni or fi fost aceia care au actionat la vedere, in presa, la televizor, in Parlamentul nostru ori in cel european? Sa se fi schimbat intre timp meseria de iscoada? E drept, ca spioni, au avut totusi doua caracteristici esentiale: si-au ascuns apartenenta si s-au dedat la manipulare, insa numai pana in punctul luarii deciziei - punctul culminant, urmat de un vaier generalizat.

Cum se simt victimele?

In concluzie: victime, in afara democratiei, nu s-au inregistrat, armate nu s-au vazut, armament si munitie, nici vorba, strategii nicidecum. Ceva strategi fara carte am fi avut, de aceea rezultatele activitatii lor au fost atat de discutabile. Da. Au fost si sunt multe fronturi, fortarete, asta daca socotim si studiourile TV. Dar inventarul de mai sus nu e specific nicidecum unui razboi, ci cel mult unei confruntari electorale. Care, din cauza reprizelor in prelungiri, ar putea fi numite "electoraliste".

Si daca nu a fost razboi, atunci ce-a fost? Radu Calin Cristea ii zice "realpolitik", dar, traducand mot a mot expresia nemteasca, numai politica real(ist)a n-a fost, nici de o parte, nici de alta. La inceput a fost realizarea unui cap de pod de catre dl presedinte, dupa cum a stabilit si CCR. Apoi au venit in sir alte sfortari ale partilor aflate in conflict spre a demonstra ca una dintre ele este in eroare.

Atunci, sa fi fost o confruntare sportiva? Nici vorba. Pe stadion se vorbeste de parteneri de joc, or razmerita de vorbe din vara nu a fost intre parteneri, ci intre nemultumitii "nostri" si sustinatorii "lor". Fairplay, mandria si maretia invingatorului, noblete spirituala si comportamentala? Nici macar intentia de a face reverente in fata tribunelor.

Arbitrii si masa verde

Deci n-a fost razboi, ci confruntare. Una arbitrata de o majoritate a cetatenilor romani care a declarat victoria cu scorul de 9-1 in favoarea acuzatorilor, aceeasi majoritate simtindu-se apoi frustrata fiindca victoria a fost atribuita la masa verde invinsului. De aceea, sustine sus si tare ca a fost o victorie cat o infrangere, iar presedintele s-a intors guvernator. Inca nu se socoteste victima.

Dar se socotesc victime colaterale frustratii, adica uselistii, politicieni si activisti, jurnalisti si formatori de opinie. Alegerile din 9 decembrie ne vor arata si cati din cele 8,5 milioane de participanti la referendum se considera victime ale "inclestarii" din vara.

PNL ar putea avea propriul candidat în cursa pentru Primăria Capitalei. Cum s-a ajuns la această concluzie

Eventualitatea retragerii lui Cătălin Cîrstoiu din cursa pentru Primăria Bucureşti ar complica lucrurile pentru cei din Alianța PSD-PNL. Nicolae Ciucă, preşedintele PNL, a afirmat, joi...

Primar bătăuș, susținut în continuare de PNL după ce a fost filmat cum agresa un cetățean. ”A fost sub imperiul unei mari emoții” VIDEO

Cazul primarului din comuna Spermezeu, cercetat penal după ce a agresat fizic un cetăţean, în luna februarie, va fi discutat în forurile de conducere ale PNL Bistriţa-Năsăud, a declarat...