Romania, o tara fara presedinte (Opinii)

Sunt convins ca o natiune este cu atat mai puternica pe cat reuseste sa se dezvolte fara a privi spre un "tatic". Toate marile civilizatii s-au nascut in jurul unei idei, unei credinte, nu privind spre o anumita persoana.

Au existat dictatori care si-au tarat poporul pe culmile dezastrului sau spre o dezvoltare oarecare. Au fost si lideri ai unor natiuni care si-au scos poporul din barbarie si l-au pus in circuitul marilor puteri mondiale.

Insa tarile care au reusit sa se impuna cu adevarat in istorie s-au creat plecand de la un avant colosal al masei indivizilor care le formau. Este poate nevoie de un simbol care sa ramana in constiinta poporului ca un punct de reper, ajuta poate un lider cu adevarat iesit din comun sa concentreze forta de dezvoltare, sa cristalizeze si sa impuna idealuri unei tari. Poate ca fiecare mare natiune a fost formata prin impulsul dat de un mare vizionar.

Motorul care impinge insa o natiune inainte este vointa si forta tuturor membrilor sai. Exista, fireste, si combinatii atat de nefericite intre aceste modele, incat produsul lor socheaza si blocheaza mintea oricarui istoric. Tari al caror popor a fost invatat sa priveasca si sa astepte totul de la un lider provindential. Mai ales in spatiul mediteranean si cu precadere in randul popoarelor preponderent ortodoxe, toate sufletele se deschid doar spre "taticul" lor, fara de care ele se simt pierdute.

Daca un asemenea tip de popor are si nesansa istorica de a-si instala in fruntea sa doar oameni nepotriviti, atunci esecul nu se lasa asteptat prea mult. Daca sunteti curiosi ce poate rezulta in urma ciocnirii unor astfel de erori ale istoriei, e suficient sa priviti istoria ultimilor 21 de ani din Romania.

Adevarul e ca aceasta tara nu a avut niciun lider real, valoros, autentic dupa Revolutie. Cum nici romanii nu sunt cine stie ce cautatori ai dezvoltarii, neavand niciun proiect, niciun ideal si nicio credinta adanc infipta in constiinta, rezultatul e ca am orbecait chiauni din lac in put si din rau in mai rau.

Acum suntem pe buza prabusirii totale, fara ca macar sa ne fi dat seama ce ni s-a intamplat. Cu un ghinion urias ne-am ales tot ce am avut mai prost, mai sters si mai fals. Nu este adevarat ca nu am avut de unde sa alegem, pentru ca ne-a placut sa ne promovam doar nulitatile, mai exact - pe cei de-o seama cu poporul, din popor, cu nimic mai buni decat majoritatea mediocra.

Iar ei au avut grija sa speculeze cele mai banale dorinte ale multimii, sa smulga patosul popular si sa vrajeasca poporul cu doua promisiuni si trei prostii. Fara lideri, fara presedinti, ne-am trezit condusi de un comunist - Ion Iliescu - a carui singura grija a fost sa nu se rupa de trecut prea mult. Acest om nu ar fi putut sa ofere mai mult nici daca ar fi incercat.

Apoi am crezut ca daca schimbam culoarea partidului si-i inlocuim pe "astia" cu "ceilalti" vom face un pas in fata. Ne-am pus din nou toate sperantele doar intr-un om si asa ne-am trezit cu neputinciosul Constantinescu. Nicio clipa nu ne-am gandit sa abandonam mai bine orice asteptare din partea lor.

De aici pana la Traian Basescu nu a mai fost decat un intermezzo semi mafiot sub indrumarea arogantului Adrian Nastase. Ne-am pus atunci, iarasi, toate sperantele de vindecare si curatare in cel mai mare populist. Ne-am incredintat dorinta de a trai bine in mainile celui care nu a lasat in intreaga sa cariera nicio realizare concreta si vizibila. Am crezut ca dandu-i puterea celui mai dur si mai vocal critic al Opozitiei lui Nastase vom fi si rezolvat problema.

Ne-am multumit din nou sa asteptam apoi sa ne vina salvarea si vindecarea din ceruri sau de pe dealul Cotroceniului. Traian Basescu s-a dovedit ca nu poate sa iasa din Opozitie nici macar atunci cand detine intreaga putere. Si asa ne-am trezit cu un presedinte care nu a facut decat sa mimeze puterea si actiunea, in timp ce isi interpreta rolul de Gica-contra chiar de pe scaunul de presedinte. Nu a stiut nici macar sa respecte statutul functiei si si-a imaginat ca, daca vorbeste de pe ulita, din fata crasmei, daca danseaza, canta si petrece exact ca poporul sau, va reusi astfel sa modernizeze Romania.

Nu a reusit decat sa coboare si mai mult standardele, sa ameteasca si mai mult o natiune si asa bezmetica si fara niciun program. Traian Basescu, vorbind despre Statele Unite ale Europei de pe ulita, in Sulina, este imaginea perfecta a esecului tuturor mandatelor sale, oricate vor fi si oricata placere sau nefericire ii vor fi adus ele. Poate doar constanta sa zazanie si eternele sale invrajbiri, poate doar natura sa conflictuala sa mai trezeasca constiintele.

Printr-un efect pervers, poate doar prabusirea iminenta a intregului esafod sa aduca schimbarea. Sau cel putin o schimbare. De acum nu mai conteaza sa-i schimbam pe ei. In primul rand, ar trebui sa ne schimbam noi. Toti ori cel putin majoritatea. Abia apoi, dupa ani si ani, cand vom fi stiut ce vrem sa fim, unde vrem sa ajungem si ce dorim sa construim, poate ca vom avea si norocul unui lider care sa nu ne incurce si sa ne tina in loc. Ori, mai rau, sa ne trimita inapoi in timp.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...