Cui ii mai pasa de Traian Basescu?

Duminica, 22 Septembrie 2019, ora 17:13
32182 citiri
Cui ii mai pasa de Traian Basescu?
Foto: Alexandru Dobre/ Mediafax/ Hepta.ro

Presedintele care a condamnat oficial comunismul a colaborat cu fosta politie politica a dictaturii comuniste (verdict inca nedefinitv al instantei). O fraza paradoxala, rostita cu voluptate de unii, dar care expune perversitatea colosala pe care o manevreaza peste timp cea mai cumplita oroare care a tinut Romania in bezna constiintei, lasand in urma o generatie rusinata si nestiind cum sa faca fata vinovatiei, altfel decat mintind.

Ce i se intampla Romaniei astazi ar putea foarte bine sa faca parte din planul fostei Securitati, care s-a descurcat foarte bine sa isi controleze trecerea din dictatura in tranzitie, lasand semne, pe ici, pe colo, cat sa intelegem ca ochiul din inchisoarea panoptica a lui Bentham nu a disparut odata cu alegerile libere, castigate de Ion Iliescu. Sau ar putea, la fel de bine, sa fie proba imposturii in care institutiile se scalda.

Oricare ar fi ipoteza valida, insa, ea nu poate sa invalideze colaborarea lui Traian Basescu cu Securitatea, asa cum a decis o prima instanta. De fapt, hipercorectitudinea nu e necesara: Basescu insusi a admis notele, dar a incercat sa isi prezinte versiunea in stilul practicat de fosti colaboratori ai regimurilor totalitare: eu mi-am indeplinit sarcinile de serviciu, nu am decis raul nimanui. E vorba despre similitudinea raspunsurilor, nu despre altceva, orice alta tusa ar fi groasa.

(NB: Pentru ca tusa putea sa para prea groasa, am decis inlaturarea comparatiei raspunsurilor de dezvinovatire date de Eichamnn si Basescu. Comparatia viza strict similaritatea de raspuns).

Ce face fostul presedinte aici e mai grav decat minciuna si e ceea ce mentine ca posibilitate un regim politic potrivnic omului si libertatii: trivializarea raului.

Chiar daca politic, lustratia a fost parazitata si a esuat - nu doar in Romania, ci peste tot unde comunismul a compromis societatea, cu exceptia Germaniei de Est - nimeni nu neaga altcuiva posibilitatea recuperarii morale. Sirul raului poate fi insa intrerupt numai prin cainta, adica prin adevar, nicidecum din delasare sau pentru a obtine alte avantaje.

Sa admitem insa, avand deja in fata ochilor cei 10 ani de mandat, ca Traian Basescu este incapabil sa isi asume vina. In acest caz, suporta singur consecintele lasitatii de a fi fost partasul unui regim criminal si ale lasitatii de a nu-si da ca optiune adevarul si, prin el, cainta. Doar ca Traian Basescu nu e doar las. Spunand ca habar nu a avut ca, de fapt, el colabora cu Securitatea, Traian Basescu banalizeaza raul si preia retorica atat de paguboasa pentru Romania ultimilor 30 de ani, "cu totii am fost turnatori".

Ce spune Basescu: "Este vorba de contrainfomatiile militare, despre care la 21 de ani habar nu aveam ca este parte a Securitatii. Pana la Revolutie, nu a stiut nimeni ca contrainfomatiile militare sunt parte a Securitatii".

Nu e locul aici pentru o discutie despre nuante. Ramane de spus doar ca talerul si gradarea vinovatiilor sunt posibile abia dupa ce intelegem, ca principiu, ca orice colaborare cu Securitatea intretinea regimul criminal, un regim construit pe fricile celor turnati si pe spaimele celor care turnau, deopotriva.

Ii mai pasa cuiva, astazi, de Traian Basescu?

Unii au primit cu voluptate verdictul de colaborare dat fostului presedinte: "Da, iata, Basescu a fost turnator, am zis noi ca e necurat!". Altii au vazut in verdict o confirmare personala: "Nu l-am criticat degeaba!".

Sunt si cei care l-au lasat pe Basescu deoparte, fostul presedinte e deja intr-un registru minor si si-a deconspirat de unul singur gaunoseniile, pornind de la cautionarea pana in panzele albe a Elenei Udrea pana la retorica impartasita cu PSD - si s-au indreptat inspre tema pe care Horia Roman Patapievici, in ultima carte publicata la Humanitas, o pune la fundamentul urii care a macinat societatea romaneasca in ultimul deceniu: "intelectualii lui Basescu". Cum s-ar zice, masura ticalosiei lui Basescu o aveam, dar iata-i pe intelectualii care l-au sustinut.

Niciodata, in cei 10 ani de mandat al lui Traian Basescu, nu a existat un singur moment in care tema sa fi fost cautionarea unui presedinte colaborator al Securitatii. Din contra, a existat momentul esential in postcomunism, al denuntarii ororii totalitare si a condamnarii ei oficiale, dupa ce comisia condusa de Vladimir Tismaneanu a elaborat un raport amplu si lucid, care ar fi trebuit sa ramana la fundamentul reconstructiei Romaniei.

Oricate slabiciuni ar fi avut "intelectualii lui Basescu" - si sunt destule declaratii si momente de despartire de fostul presedinte - a le pune in carca vina de a fi fost in cardasie cu un "turnator" tine de acelasi registru resentimentar in care ne plasam discursul public si de care, asa este, vinovat este in egala masura tocmai Traian Basescu. Privirea ramane fragmentara si cu viciul de perspectiva care sa ofere satisfactia de a-i vedea pe Liiceanu, Plesu, Cartarescu, Patapievici caricaturizati in fotografia unui fost comandant de nava, colaborator al Securitatii.

Consecinte

Presedintele care a condamnat comunismul, ca regim criminal si opresiv, avand ca instrument politia politica, a colaborat cu Securitatea. Inseamna asta ca Vadim Tudor avea dreptate si ca dictatura comunista nu trebuie denuntata ca fiind rea?

Daca un ticalos gireaza binele, e binele compromis?

Virtutea partii consistente a presedintiei lui Traian Basescu - pana spre jumatatea celui de-al doilea mandat, cand presedintele nu si-a mai putut controla slabiciunile - a fost aceea ca a fost capabil sa reprezinte principii si politici corecte, de la vocatia transatlantica pana la intarirea anticoruptiei si condamnarea comunismului. La cum a aratat Romania pana la presedintia lui Basescu, cu mandatele lui Iliescu si mineriadele lor si mandatul lui Emil Constantinescu, invins de Securitate atunci, astazi insotitor al PSD-ului, un presedinte care sa afirme decomunizarea a fost cel mai bine dintre toate relele.

Traian Basescu nu va ramane insa astfel in istorie, s-a compromis in toate felurile posibile, inca inainte de a afla cu totii ca s-a lasat compromis si de Securitate. De altfel, una dintre problemele reale ale colaborarii cu Securitatea rezida chiar in ascunderea ei, pentru ca ramane intrebarea daca am avut un presedinte santajabil sau nu si ce consecinte a avut un eventual santaj. Asta ar inseamna insa ca tanara urmasa a Securitatii controleaza inca memoria si cheile catre ea.

Dar Traian Basescu este, astazi, europarlamentar. Parlamentul European nu a condamnat comunismul, e o discutie lunga aici, despre complicitatile Occidentului si seductia marxismului, dar a condamnat in repetate randuri totalitarismele secolului trecut. Moral, Basescu e obligat sa demisioneze, daca nu poate livra o alta poveste a delatiunilor pe care le-a dat.

Acasa, e ceva mai complicat pentru Theodor Paleologu, care candideaza la presedintie, cu o platforma respirabila, dar sprijinit tocmai de PMP, partidul lui Basescu. In declaratiile de candidatura, Paleologu a facut deseori apel la memoria detinutilor politici, or, e foarte greu de impacat promisiunea unei recuperari anticomuniste cu insotirea, fie si de la distanta legitimarii, cu un colaborator al Securitatii, care nu isi da siesi si tarii posibilitatea recunoasterii si, astfel, a adevarului.

Iar teza, probabil si ea valida, a oportunitatii dosarului Basescu, in preliminariile campaniei pentru Cotroceni, nu ii serveste lui Theodor Paleologu, pentru ca ea nu invalideaza problema de fond, chiar daca ar putea sa para macar ironic, daca nu suspect, ca decizia instantei a coincis cu ziua in care Paleologu si-a depus candidatura.

Vladimir Tismaneanu: "Nicio societate democratica nu poate fi cladita pe minciuni si mistificari. Rezultatul ocolirii, negarii, falsificarii adevarului istoric nu poate fi decat o stare generala de neincredere, un cinism care distruge tesutul moral.

Intreaga mea experienta, bazata nu doar pe studierea istoriei Romaniei in comunism si post-comunism, dar si pe analize comparative cu alte state din zona, imi spune ca doar confruntarea onesta cu trecutul traumatic ne poate scoate din ceea ce Vaclav Havel a numit cosmarul post-comunist.

Cata vreme nu cunoastem adevarul despre aceste faradelegi, nu vom putea face distinctia indispensabila dintre Bine si Rau..."

In urma cazului Basescu insa, ramane o tara rusinata, iar rusinea asta colectiva blocheaza orice alta constructie nationala.

O descrie bine Thierry Wolton, intr-un interviu pentru Ziare.com, tocmai despre urmasii Partidului si ai Securitatii: "Problema e ca Romania a avut tot timpul un sentiment profund de depresie nationala. Iar perversitatea comunismului e ca de indata ce cuprinde o societate, exploateaza la maximum partile slabe ale acesteia. Ca un cancer. Daca ai o parte mai slaba in organism, acolo va ataca cancerul, si apoi tot organismul va ceda. Asa si comunismul, identifica slabiciunile societatii sau ale statului, cum vreti sa-i spuneti, si le cangreneaza.

(...)Natiunea romana este una care se simte rau in propria piele".

Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Ciucă, la 20 de ani de la intrarea României în NATO: ”Aceste două decenii au fost cea mai bună perioadă din istoria noastră”
Preşedintele Senatului, Nicolae Ciucă, afirmă vineri, la 20 de ani de la admiterea României în NATO, că aceste două decenii au reprezentat cea mai bună perioadă din istoria noastră, pe...
Ciolacu: Apartenenţa României la NATO reprezintă o garanţie de securitate pentru ţara noastră. Vom continua să fim un actor influent şi constructiv FOTO/VIDEO
Ciolacu: Apartenenţa României la NATO reprezintă o garanţie de securitate pentru ţara noastră. Vom continua să fim un actor influent şi constructiv FOTO/VIDEO
Marcel Ciolacu, premierul României afirmă, la 20 de ani de la aderarea României la NATO, că apartenenţa României la Organizația Nord Atlantică reprezintă o garanţie de securitate pentru...
#Basescu Securitate comunism Plesu Liiceanu , #Securitate