Doua chestiuni au avut joi un rating nebun: orientarea sexuala a lui Mihai Traistariu si momentele cand Traian Basescu era asteptat la pupitru, ca sa zica ceva.
Si cum toata lumea croseteaza la aceasta ora guverne, iar pesedistii i-au mirosit pe liberali ca tradeaza, prin urmare au pornit campania prin sms-uri ("Daca iese iarasi DA, emigram in Africa"), de la presedinte a fost asteptat un semnal, cat de mic, o maslina, o atentie.
Si cum n-a venit (decat ascuns printre referirile la un parlament reprezentativ), Romania a oftat de ciuda si a butonat inapoi la Traistariu, unde dezbaterile au batut uninominalul de l-au ascultat cu urechea.
In ciuda ratingului mic pe care-l aduce politica la ora asta, am ales-o pe ea. Despre angoasele lui Traistariu nu am nici o opinie, insa am despre ale lui Traian Basescu.
Si pot sa spun ca presedintele a ratat sansa de a-i scoate pe romani la vot in numar mai mare decat anticipeaza institutele de sondare.
Luand de bun enuntul ca este presedintele tuturor romanilor, ca asa spune, si o afirma si democratia, inseamna ca putea vorbi in numele puterii. Pentru ca-i formata tot din romani.
Iar dupa ce s-a aratat ingrijorat de absenteismul de duminica, putea sa traga si o analiza scurta asupra motivelor care nu-i imboldesc pe oameni la urne, ci-i indeparteaza de ele cu mare avant.
Sa recunoasca faptul ca, in Romania, gestionarea intereselor cetatenilor, din ce in ce mai tristi si mai cocosati, a esuat.
Ca exercitarea puterii are un singur resort: al interesului de clan. Si ca lipsa de interes a alegatorilor pentru ceea ce ar fi putut insemna primul pas spre o reforma a clasei politice are o cauza: ipocrizia si nesimtirea.
Si in numele puterii, atacata de mucegai, cu creierul fonfait, care daca incearca sa le zambeasca cetatenilor arata ca fetita din Familia Adams ajunsa intr-o tabara unde trebuie sa se lase patrunsa de spiritul Zilei Recunostintei, sa-i roage pe romani sa ierte si sa ingaduie.
Sa afirme ca se simte responsabil pentru nefericire, ca-l urmaresc ochii oamenilor care nu stiu ce le aduce ziua de maine, ca are si el o contributie la starea de debusolare, ca patru ani de circ n-aveau cum sa le sadeasca romanilor speranta in inimi.
Iar enuntul "este prima oara cand politicul a raspuns aspiratiilor romanilor de a vota persoane si nu liste de partid" sa-l fi inlocuit cu "stiu ca sistemul uninominal pe care-l experimentam este o porcarie (v-am spus eu!), ca vor ajunge in Parlament oameni care n-au castigat colegiile lor, dar mai aveti incredere o data, poate vom reusi sa-l corectam".
Si poate ca in fata unui om care-si asuma falimentul (faza cu "am gresit", folosita de cateva ori, a prins, deoarece arata un om ca toti oamenii, supus erorii), oamenii ar fi cazut pe ganduri si nu l-ar mai fi cautat pe Mihai Traistariu.
Iar la indemnul de-a scoate in geam tricolorul, cetatenii s-ar fi executat cu trei zile inainte de 1 Decembrie. Cu gleznele obosite, dar calcaiele usor incinse, asa cum iti arde inima cand descoperi ca nu e totul pierdut.
Cristian Mihai Chis