Opinii: Inglorious bastards, cainii de paza ai basescocratiei

De la gaozarii raspanditi in puncte cheie, de unde sa improaste cu intrebari veninoase, si pana la pasaricile deghizate in fatuci incomode. De la tonomatele in euro ale mogulilor - oligarhi, ticalosi si manipulatori - pana la tigancile imputite, care mai de care mai dotate, cu toate telefoanele pironite cat mai la inaintare, doar, doar norocul o sa li se ciocneasca accidental cu pleasca sa le fie smuls macar un mobil.

De la A la Z, jurnalistii romani s-au inghesuit, s-au calcat in picioare, au pasit, senini, pe cadavrele celor cazuti in lupta, din care apoi s-au infruptat mai ceva ca ulii.

Au ratat singura sansa reala pe care o aveau sa-i dea Nasului prezidential o lectie de morala pentru modul in care au fost pusi pe labe in ultimii cinci ani tocmai de primul om in stat, mai exact pentru jignirile, injuraturile si mitocaniile pe care le-au suportat. Au transformat ziua in care Traian Basescu s-a inscris, oficial, in cursa pentru inca o tura la Cotroceni intr-un adevarat jihad al blitzurilor si al audientei in numele exclusivitatii.

Presa este, sau mai degraba ar trebui sa fie, puntea de legatura dintre informatie si cetateni, asadar in niciun caz nu ma refer la momentul in care actualul presedinte, prezent la sediul Biroului Electoral Central, a anuntat ca s-a inscris la prezidentiale, cate semnaturi a depus si toate detaliile despre strict actiunea asta. Era absolut normal ca mass media sa intermedieze relatia candidat-electori si sa le arate cu ce ganduri porneste Basescu in lupta pentru inca jumatate de deceniu in fruntea statului roman.

Alegere prezidentiala

Unde anume arde? Candidatul Basescu Traian trebuia sa aiba parte de un tratament similar cu cel aplicat si in cazul celorlalti prezidentiabili: unul echidistant. Eh, tocmai aici scartaie. Si scartatie rau pentru ca este singura transmisie live in care a fost redata integral oficializarea unei candidaturi la alegerile pentru Presedintie.

Care a mai fost rostul directului in momentul in care anuntul electoral s-a transformat, pe nesimtite, intr-un discurs rostit de la tribuna Administratiei Prezidentiale? Ce legatura au coalitia de la Grivco si enumerarea politicienilor si mogulilor carora nu apartine Romania cu alegerile?

Profanarea oricarei deontologii a avut loc in conditiile in care, desi nu s-a intamplat mai tarziu de anul trecut, derbedeii dracului s-au facut ca au uitat de la mana pana la gura ca presedintele Romaniei ar fi declarat vreodata razboi presei si s-ar fi dezlantuit impotriva acelorasi binecunoscuti moguli, Dan Voiculescu, Adrian Sarbu, Dinu Patriciu si Sorin Ovidiu Vantu.

Poate ca presa romana are, totusi, o memorie care functioneaza doar pe termen scurt. Dar iarasi nu e bine: acelasi Basescu ne-a dat asigurari, cu doar cateva zile inainte de fatidica miercuri, ca Romania este altfel decat o vedem in viata de zi cu zi, dar ca nu avem acces la "imaginea reala" pentru ca avem cioburi de Antene si de Realitatea in ochi.

Daca am renunta la cioburile nocive, nu mai mult de doua saptamani, seful statului mai ca dadea in scris, portocaliu pe verde, ca o sa ne trezim intr-o cu totul alta tara, cu aceleasi repere geografice si cu acelasi nume ca a noastra! O Romanie "asa cum este", opera la care Traian Basescu tot munceste de cinci ani...

Bombardament mediatic

Televiziunile au ignorat din nou ce rol au Cine, Ce, Cum, Cand, De ce, In ce fel? in ierarhia informatiei si ne pomenim, de vreo doua saptamani, cu presedintele-candidat in orice spatiu de emisie aterizam. Cu o pancarta imaginara pe care scrie "Mesajul pe care vreau sa il anunt este despre viitorul sef al Guvernului/despre al doilea sef al Guvernului/de ce apar eu pe panoul cu referendumul. Voi pierdeti audienta, nu eu" pe post de pretext, Basescu a inceput, fara nici cea mai mica jena, un tur de forta prin imparatiile mogulilor.

Pana acum Pro TV, Prima TV, Sport.ro si, desigur, B1 TV, unde este prezent mai ceva ca un patron, dar si la serviciul public, la TVR 1 si la Radio Romania Actualitati. Nu bag mana in foc ca Imparatia 3 a lui Voiculescu si Irealitatea lui Vantu - pe care in urma cu nici patru luni, dupa euroalegeri, le-a acuzat voalat ca au facut o intelegere murdara cu "politicieni" pentru plata cu bani neinregistrati a unor clipuri electorale difuzate cu titlu gratuit - nu il asteptau si ele cu bratele deschise, dar, cel mai probabil, nu au mai avut loc pe lista.

Care lista? Mai degraba, fituicile pe care Administratia Prezidentiala le-ar fi trimis publicatiilor, in care intreba daca il vor sustine sau nu pe sef in campania electorala! Continutul biletelelor datate 2009 ni-l va dezvalui chiar prezenta sau, dimpotriva, absenta, prezidentiabilului in curtea celor pe care nu demult i-a criticat.

Anti-Basescu e la moda

Cursa cronometru pentru puncte electorale si lacomia presei pentru rating sunt doua perpendiculare care nu se intersecteaza in functie de principii, ci doar de interese: distanta dintre gaozari si campania pentru prezidentiale este perfect egala cu cea dintre cei 60% din romani care l-ar fi votat in februarie si cei doar 35% din ultimele sondaje.

Presa? Care presa? Noi nu avem presa. Avem doar oameni care se apuca sa scrie doar daca exista un interes, doar daca i-a calcat Basescu pe coada si au gasit, cred ei, momentul potrivit sa-i vina de hac prin dezvaluiri vechi de zeci de ani, de nici nu stii cine e mai vinovat: acuzatul sau tainuitorul?

Cand Basescu si trusturile mogulilor nu se intalnesc, e clar ca momentul nu este unul in care interdependenta sa loveasca crunt, asadar in lunile nonelectorale este la moda ca toata presa, chiar si oficiosii, fie ei print sau online, sa fie anti-Basescu. Antibasescianismul a fost asumat in unanimitate dupa o lunga perioada in care tot seful de la Cotroceni a fost protagonistul celebrei, si slava providentei, rezolvatei dileme "Cu sau impotriva lui Traian Basescu?".

De ce impotriva sefului statului si totusi de acceasi parte a baricadei cu el? Evident, pentru ca da bine sa fii anti, indiferent de cauza, pentru ca cei care lupta impotriva sistemului devin eroii poporului - statut pe care l-a avut, odata, si Traian Basescu. Ironia sortii, l-a pierdut. Cea mai buna explicatie sunt tricourile cu dictatorul Che Guevara pe care le intalnim la tot pasul, oriunde in lume, nu numai in Romania, dar si nostalgia ceausista din ce in ce mai evidenta.

Antibasescianismul nu mai e demult doar o moda initiata de presa, ci de ceva vreme este politica de partid, indiferent care se presupune ca i-ar fi orientarea politica. Antibasescianismul a ajuns astazi un fascinant subiect de articole, un etern program al oricarui scrutin, o moda care se impune si se combate la fel de isteric.

In calitate de romanca, cu drept de vot, platitoare de taxe si impozite la stat, in pericol sa munceasca o viata intreaga si sa moara pana sa ajunga sa incaseze x% adunati din fondul de pensie, as fi vrut sa aud in ultimii cinci ani orice altceva in afara de "jos Basescu". Valabil si pentru liderii partidelor din Romania, cat si pentru presa, mult prea dezbinata ca sa o numesc "breasla".

Boala "Basescu"

"Basescu", indiferent daca esti pro sau contra, este o boala de care se pare ca nu ne mai vindecam: EBA a dominat euroalegerile, agricultura se face cu foarfeca pe mioare, cultura generala se masoara in functie de cine stie pe banii cui s-au dus Patapievici, Liiceanu si Cartarescu sa faca pluta gandindusu-se la conditia omului si la latura esoterica a francmasoneriei, criza economica se reduce la centura de castitate a FMI, iar politica externa la spritul dintre Basescu si Voronin pe cand tineri presedinti in plin mandat erau.

Ce s-ar face presa, ce s-ar face partidele, ce s-ar face romanii care fac politica de unica folosinta daca, prin reducere la absurd, intr-o buna zi, Traian Basescu ar spune gata? Silentio stampa pe post de modus vivendi! Lasand ironia la o parte, nu am sa inteleg niciodata de ce toata lumea se plange ca nu traieste bine, dar aceeasi lume care nu simte binele in viata de zi cu zi este constienta ca prin atacarea constanta a unui personaj ii tese o aura de victima mai rezistenta de o mie de ori ca panza homerica a Penelopei.

Explicatia ar fi ca, pe langa abilitatea innascuta sa ne acomodam la conditiile date, ba chiar sa o ducem la rang de arta, pe culmile posteritatii, ca magarul din banc, poporul roman ar trebui sa aiba deja o statuie pe care sa scrie ca este cel mai milos dintre cei mai cei. Mila in special fata de politicieni, in special pentru Basescu.

Cainii de paza, maidanezi la baza

Sa lingi unde ai scuipat, pentru putere, este o alta calitate rara a romanilor. Istoria abunda de exemple pe post de argumente care sa confirme firea duplicitara care s-a transmis, se pare, in ciuda vremurilor, mai ceva ca o traditie, de la generatie la generatie, in filmul prezentului.

Adevaratii ipocriti sunt asa-zisii profesionisti, care inca nu au dovedit, cel putin nu unei profane, cum sunt eu, de ce li s-a dat spatiu public de condei. Desi unora le-a expirat demult perioada de valabilitate, se pare ca muzicantii astia, care isi apuca instrumentul de unde pot cand aud zornaitul cartilor de credit, inca nu au scris tot ce li s-a dictat.

In naivitatea mea, credeam ca s-au saturat sa se prostitueze oricui pune banul jos si ca or sa iasa de bunavoie si natural de pe scena. Ca or sa aiba inspiratia sa se retraga cat sunt inca ticalosi fara glorie, dar niste ticalosi pe val, si ca or sa lase locul celor care, cel putin din punct de vedere al studiilor, practica profesia si nu meseria de jurnalisti.

Pasarea malai viseaza, caci "dinozaurii" sunt eterni, la fel si condeiul corupt care i-a consacrat. Pana sa avem caini de paza ai democratiei, al caror singur interes sa fie adevarul, trebuie sa-i inghitim in continuare pe formatorii de opinie ai lu' leu dosit, "anti-Basescu" in afara campaniei si colegi de platou cu acelasi Basescu in vreme de alegeri.

Nenumaratii gaozari, tiganci imputite, tonomate si pasarici vor primi o lectie din care iarasi nu vor invata nimic: laurii si gloria trag la... victime! Asa ca, dragi romani, cum ar spune domnul cu veleitati de "cel mai iubit fiu" al te miri cui, inainte, mars! Capul sus si privirea in fata. Armata-i luuunga!

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...