Incepand cu prima condamnare in dosarul schimburilor de terenuri s-a declansat o isterie nationala legata de Gigi Becali.
Niciun fel de condamnare penala in istoria recenta nu a starnit atatea patimi in Romania, cu exceptia notabila a lui Adrian Nastase, care a tinut o tara intreaga (diaspora inclusa) cu sufletul la gura sa vada cum ajunge acesta la puscarie.
Am citit multe articole despre omul Gigi Becali, din surse mai cerebrale sau mai populare, insa niciun fel de articol nu a putut descifra misterul fascinatiei pe care o prezinta acesta.
Probabil ca subiectul e numai bun de discutat de catre o echipa de psihologi si sociologi. Insa tot o sa incerc sa dau o opinie care sa explice popularitatea omului Gigi Becali.
Pentru inceput, pare imposibil pentru cineva sa aiba o opinie neutra despre el. Oamenii fie se identifica cu el sau pur si simplu il detesta. Nu prea exista gri in combinatia respectiva si asta explica numai partial popularitatea caracterului.
Au mai incercat si alti oameni de afaceri sa faca ce a facut Becali. Printre exemplele care vin in minte sunt Irinel Columbeanu si intr-o anumita proportie Sorin-Ovidiu Vintu. Au pompat actiune si multi bani in publicitate pentru ei. Insa nu s-au ridicat niciodata la nivelul lui Becali.
Si atunci care e misterul?
Prima cauza care vine in minte este faptul ca Gigi Becali a infaptuit in Romania echivalentul visului american.
Venit dintr-un mediu rural modest, fara o educatie universitara formala, Becali a devenit un idol pentru ca s-a imbogatit rapid (prin mijloace mai mult sau mai putin ortodoxe, nu mai are importanta).
Intr-un fel, Becali a devenit modelul romanului sarac si fara perspective care joaca saptamanal 6/49 astepand sa dea lovitura.
Model a devenit atat prin bogatia afisata, cat si prin atitudinile publice foarte compatibile cu opiniile si felul de a fi a unei largi paturi a populatiei romanesti post-comuniste care s-au putut identifica cu el.
A doua cauza care vine in minte sunt donatiile caritabile pe care le-a facut, fie catre biserici ori catre sinistrati sau saraci.
Din motivul acesta a devenit copilul favorit al bisericii si adoratul cetelor de asistati care s-au perindat pe la poarta palatului asteptand ca Becali sa iasa in poarta cu sacosa de bani si sa le dea tainul in mana.
Ultima cauza, si cred cea mai importanta, a fost ca Becali a ales sa fie el insusi. Nu a incercat niciun moment sa fie corect din punct de vedere politic si si-a afirmat convingerile in gura mare.
Desi a fost convocat si amendat in numeroase randuri de catre CNCD pentru afirmatii rasiste sau homofobe, Becali si-a vazut de treaba lui in continuare dupa principiul "cainii latra, ursul trece".
Prin atitudinea asta, Becali a dat impresia unui haiduc modern, caruia nu-i pasa de nimic si a atras ca un magnet vulgul in cautare de modele de urmat.
Comportamentul lui Becali a fost consistent si constant. Aici a gresit, de exemplu, Irinel Columbeanu, care avea o fata publica pentru presa si o fata privata foarte diferita de cea publica.
Tot atitudinea haiduceasca a determinat si caderea lui Becali. De la sechestrarea hotilor de masini incercand sa ia legea in propriile maini si pana la valiza cu bani oferita ca "premiere" unei adversare pentru a pune bete in roate unei alte adversare pretendente la titlu, toate au fost incalcari ale legii pentru care Gigi Becali s-a ales cu cateva condamnari penale si alte vreo cateva dosare in lucru.
Multa lume a spus ca Becali a fost o creatie a presei. Parerea mea este ca Gigi Becali este o creatie a lui insusi.
Probabil ca nimeni nu va mai urma modelul lui de succes in spatiul public, insa omul merita respect pentru consistenta opiniilor si comportamentelor, nemaicontand cat de corecte sau legale au fost ele.
Este de admirat faptul ca si-a acceptat soarta fara grotesc si cu demnitate, lucru rar in Romania de azi, cand politicienii se dau in spectacol si cu fundul de pamant numai la auzul zanganelilor de catuse.
In privinta asta, Becali e un tip de politician care o sa fie lipsit in spatiul mioritic.