Neincrederea lui Mugur Isarescu (Opinii)

Singurul premier sau, macar, unul dintre putinii care ar fi putut salva Romania din spasmele pe care le traverseaza a refuzat functia pentru ca nu are incredere in clasa politica.

Aceasta este trista explicatie data, printre randuri, dar destul de explicit, de Mugur Isarescu, intrebat fiind in cadrul unui recent interviu acordat TVR, de ce a refuzat oferta lui Traian Basescu de a prelua sefia guvernului.

Mugur Isarescu nu a negat primirea propunerii. Ar fi fost si greu dupa ce a dezvaluit-o chiar presedintele. Dupa o prima explicatie palida referitoare la varsta, vigoare si alte asemenea care nu i se potrivesc catusi de putin guvernatorului, aflat in plina putere si cu un aspect infloritor, Mugur Isarescu a pus degetul pe rana: un premier are nevoie de o echipa, de un partid, de o sustinere, nu poate face nimic de unul singur: "nu vreau sa dezamagesc pe nimeni. Nici nu sunt de acord cu parerea ca numai un prim-ministru poate sa schimbe totul". Adica are nevoie de ceea ce guvernatorul stia ca nu ar fi primit cu adevarat.

Cu alte cuvinte, Mugur Isarescu nu a fost nici comod, cum au crezut unii, nici egoist, ci pur si simplu realist. Un realism venit din primul mandat cand, povesteste tot domnia sa, a fost huiduit in Parlament de chiar coalitia aflata la putere atunci cand s-a opus unei reglementari populiste si nesustenabile. Si inca pe atunci verocitatea oamenilor politici nu-si atinsese apogeul, iar clientelismul politic nu ajunsese inca o adevarata politica de stat.

Acum insa, Mugur Isarescu, cu tot prestigiul sau, cu toata forta sa intelectuala, cu toata autoritatea sa incontestabila, singura aproape nestirbita, ar fi avut de facut o alegere grea, oricum perdanta pentru domnia sa si dezamagitoare pentru popor: sa faca pact cu diavolul politic, pentru a-si asigura linistea mandatului, dar cu pretul tradarii tuturor principiilor in care crede, sau sa refuze aceste practici pentru a fi linsat temenic de intreaga clasa poltica, de la putere la opozitie, lezata in interesele sale cele mai profunde, transpartinice.

Priviti discursul guvernatorului! Mugur Isarescu vorbeste constant despre aritmetica bugetara, despre adaptarea promisiunilor politice la putintele economiei, despre renuntarea la minciuna si demagogie, despre decenta si ajustare obligatorie.

In ce s-ar traduce practic un asemenea discurs? In refuzul oricaror majorari nesustenabile de venituri, oricat de importante ar fi ele din punct de vedere electoral. In refuzul contractelor clientelare. In masuri de ajustare fara exceptie, care sa depaseasca nivelul hartiei. In crieterii stricte de performanta si eficienta.

Credeti ca Mugur Isarescu ar fi acceptat contracte pentru stadioane in sate locuite doar de varstnici, sali de sport prin mai stiu eu ce catun, restructurarea doar a posturilor neocupate, pensie minima garantata, 200 de ajutoare sociale, agricultura nefiscalizata, pensii dupa dorinte, nu dupa numarul contirbuabililor, tain din rezerva speciala a guvernului pentru cumpararea sustinerii parlamentarilor? Credeti ca premierul Isarescu ar fi acceptat, de exemplu, sa dea niste bani deputatilor PSD pentru a trece Legea Pensiilor?

Dar credeti ca cineva, fie el si Mugur Isarescu ar fi reusit sa potoleasca varanii flamanzi ai politicii romanesti fara sa fie mancat de viu? Guvernatorul a invatat prea bine lectia primului mandat la Palatul Victoria pentru a intra in capcana de a crede ca un premer poate sa schimbe totul, indiferent cat e de bine intentionat si de profesionist.

Probabil ca daca ar fi avut sansa sa-si faca o echipa fara udrese, ridzese, berceni, videni si alte asemenea specimene toxice, daca ar fi avut certitudinea unui sprijin politic neconditionat pentru reforme profunde si autentice sau macar certitudinea ca Traian Basescu mai stapaneste cu mana forte PD-L, probabil ca daca ar fi vazut macar vreo idee sau gest constructiv, profesionist sau macar logic din partea opozitiei, Mugur Isarescu ar fi acceptat sau macar ar fi luat in calcul sa accepte un nou mandat. Si asta ar fi fost norocul nostru.

Dar Mugur Isarescu n-a avut incredere, asa cum n-au nici investitorii straini, asa cum nu au nici tarile Schengen, cum nu au nici bancile implorate degeaba sa reia creditarea, cum nu au nici romanii certati de Emil Boc ca economisesc in loc sa consume. Daca Mugur Isarescu ar fi avut incredere, probabil ca si ceilalti ar fi capatat-o.

Neincrederea lui Mugur Isarescu este o palma usturatoare data intregii clase politice romanesti, prea nesimtita insa pentru a o simti cu adevarat. Macar de ar percepe-o la electoratul.

BEC vine în sprijinul PSD și PNL. Decizia surpriză care le permite să aibă candidați separați la Primăria Capitalei

Biroul Electoral Central (BEC) a adoptat miercuri, 24 aprilie, o hotărâre prin care permite desființarea unei alianțe electorale până la data de 26 aprilie,astfel că PSD și PNL vor putea...

Prima ședință de Guvern care se desfășoară la Timișoara. Ce proiecte vor fi discutate în întâlnirea de astăzi

Guvernul se reuneşte joi, la Timişoara, într-o şedinţă specială, în cadrul căreia urmează să fie aprobate o serie de proiecte de infrastructură cu impact regional, precum şi plata în...