Ioan Missir, ultimul primar necomunist al Botosanilor. "Nici o floare. Nimeni din partea oficialitatilor!"

   

Pe 30 noiembrie se implinesc 70 de ani de la moartea ultimului primar necomunist al Botosanilor, raportat la intreg secolul XX! Ioan Missir este scriitorul aproape necunoscut, care a lasat posteritatii una dintre cele mai tulburatoare carti din memorialistica de razboi, un roman al vietii adevarate, necosmetizate, fara arome politice sau false si propagandistice lozinci. "Fata Moarta" este cartea eroilor fara patima, a umanului nesfidator, a tristetilor apasatoare, a luptei pentru viata, fara victorie si fara invinsi.
Avocat, scriitor, om politic. Ioan Missir a trait doar 55 de ani, concentrand in destinul sau nu una, ci zeci de vieti!

Povestea familiei Missir curge pe un fir al istoriei care poate fi, in orice moment l-am opri, parte din istoria Botosanilor si a oamenilor sai. Pomeniti inca de prin anii 1470 in Polonia, au coborat spre Cernauti, apoi in zona Sucevei (un Missir - Gabriel - apare in cercetarile lui A.M. Daschievici, "Precizari genealogice pentru o istorie a familiei Missir", fiind atestat in 1787, in Bucovina). Gabriel Missir se casatoreste cu Dolcuta Baron Kapri, unul dintre fiii lor fiind Ovanes (Ioan) Missir, bunicul viitorului scriitor (Ovanes s-a nascut la 20 aprilie 1798, in Suceava).

Armeanul Ovanes (Ioan) Missir este primul care poposeste in zona Botosanilor, in anii 1840. Aici, dupa ce se implica in zidirea bisericii din satul Teisoara (comuna Nicseni), se alege cu rangul boieresc de caminar (acordat de Grigore Ghica in anul 1851). Ovanes Missir are 13 copii, printre care Basile (pentru o vreme coleg cu Mihai Eminescu, la Cernauti), Simeon si Bogdan (nascut in 1847).

Ferma din New Jersey si "toloaca" Botosanilor!

Bogdan se casatoreste cu Cecile Marchand, o institutoare franceza originara din Elvetia. In anii 80, la sfarsitul secolului XIX, Bogdan si Cecile Missir parasesc Romania pentru a se stabili in SUA, unde pun pe picioare o ferma in New Jersey, Hudson. "Bunicul si bunica, tineri casatoriti, au emigrat in 1885, in America. Au avut patru copii si au incercat sa faca acolo o ferma de vaci, insa au dat faliment", marturisea in urma cu aproape 10 ani Ioana Vlad-Missir, fiica scriitorului Ioan Missir. Dupa alte surse, sotii Bogdan si Cecile Missir au avut 6 copii, doi sfarsind din viata prematur. Al doilea copil, Ioan, s-a nascut pe 17 februarie 1890, in West Hoboken.

La cativa ani de la nasterea lui Ioan, familia Missir face drumul indarat, spre Botosanii care le ramasesera in suflet. Amintirile Ioanei Missir sunt edificatoare nu doar pentru istoria familiei, cat mai ales pentru vederea de ansamblu asupra targului Botosani. "Am crescut intr-o livada de 10 hectare, acum Cartierul Primaverii, dar eram adesea la joaca, pe toloaca Botosanilor, cu alti copii de varsta mea. Am mostenit si noi acea livada, care dupa 1965 s-a transformat in Cartierul Primaverii", povestea Ioana Vlad-Missir.

Ioan Missir, cel care avea sa devina autorul cartii "Fata Moarta", a urmat la Botosani scoala primara si cursul secundar (Liceul "A.T.Laurian"). Dupa bacalaureatul din 1909, beneficiaza, prin Comunitatea Armeana din Botosani, de o bursa si se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, absolvind in 1913.

Dupa licenta este mobilizat (in campania din Bulgaria), decorat in 1913, iar pana in 1916, la izbucnirea conflagratiei mondiale, este concentrat de mai multe ori. Intra in Primul Razboi Mondial ca tanar sublocotenent in Regimentul 8 Vanatori Botosani si urca treptele ierarhice militare pana la gradul de capitan. Revine de pe front in 1918 si activeaza ca avocat in Baroul Botosani. Simpatizeaza cu aspiratiile politice ale lui Nicolae Iorga, fapt care ii inlesneste si drumul in politica. Este mai intai ajutor de primar (1919-1920), apoi de doua ori primar (1931-1932 si 1941-1944). Anul 1940 il gaseste in postul de comandant al Garii Cernauti (in perioada ultimatumului sovietic, unde organizeaza trenurile pentru refugiati). In 1944, la Botosani, in calitate de primar, se preocupa cu mare grija ca locuitorii targului sa paraseasca in siguranta orasul. Pleaca ultimul in refugiu si ramane in istoria locala drept "ultimul primar necomunist al Botosanilor".

Ecaterina Missir, sora scriitorului Petru Manoliu, nepoata lui Grigore Antipa!

In anul 1920, Ioan Missir se casatoreste cu Ecaterina Lucia Manoliu, sora scriitorului Petru Manoliu si nepoata a lui Grigore Antipa. Petru Manoliu, inca un nume necunoscut si ignorat astazi, s-a nascut pe 28 iunie 1903, la Mihaileni, Botosani, si s-a savarsit din viata pe 29 ianuarie 1976, in Bucuresti. Un apreciat om de cultura, fauritor de revista, scriitor (bun prieten cu Emil Cioran, cu care a purtat o corespondenta indelungata). Ca multi dintre scriitorii vremii, si Petru Manoliu a fost prigonit de comunisti (in 1945 i se retrage dreptul de semnatura, este arestat, condamnat la domiciliu obligatoriu).

"Mama mea nu era armeanca, era jumatate romanca, jumatate grecoaica, dar traiam intr-o comunitate de armeni, intr-o perioada in care orasele din Moldova erau multiculturale. Strabunica bunicii mele era sora cu mama lui Grigore Antipa, pe linia greceasca. La mine a prevalat aceasta gena armeneasca si asta m-a facut, poate, sa fiu mai perseverenta, traind intr-o familie cu specific intelectual, dar fara sa fiu pedanta...", gasim in marturisirile de mai tarziu ale fiicei lui Ioan Missir, Ioana Anca Miranda, singura fiica, ce se nastea la 22 de ani de la casatoria lui Ioan cu Ecaterina.

Tatal ei, Ioan Missir, nu apuca sa se bucure de fetita abia venita pe lume. Pe 30 noiembrie 1945, in urma unei embolii, scriitorul moare, lasand in urma o carte exceptionala si cateva manuscrise, care din pacate par sa se fi pierdut in vreme.

Ramasa fara tata, Ioana Missir a purtat, alaturi de mama sa, un alt razboi, pe care l-a dus insa cu demnitate. "Copilaria mea s-a petrecut in anii culminanti ai luptei de clasa, cand toata lumea tremura de frica securitatii".

Ioana Anca Missir-Vlad, un destin purtat peste decenii!

Demna descendenta a familiei Missir, Ioana Anca Miranda a fost, la randul sau, un nume caruia cronicile Botosanilor nu ii acorda interesul meritat. S-a savarsit din viata la varsta de 70 de ani, la 18 Ianuarie 2012, la Houston, Texas, departe de tara, dar alaturi de fiul sau, Ioan (Nic) Vlad. Slujba de inmormantare are loc la Cimitirul armenesc din Iasi. O viata marcata de restrictii, de prigoane de tot soiul, de un regim care demola orice stralucire a spiritului. Ioanei Missir i s-a retras inclusiv pensia de urmas dupa tatal sau, familia ramanand si fara jumatate din casa, care ii este confiscata! Cu toate acestea, a fost sefa de promotie la Liceul "Mihai Eminescu", din Botosani (in 1961). Este sefa de promotie si la Politehnica ieseana (1966), la Facultatea de Constructii, ramanand in mediul universitar pana la pensie, in 1981 obtinand si doctoratul in specialitatea "inginerie civila" la Universitatea Tehnica din Cluj Napoca.

S-a apropiat de mediul artistic, pictand ocazional si expunand si mai rar. In 1976 se casatoreste cu prof.univ. Vladimir Nicolae Vlad, cadru didactic la aceeasi facultate. Au impreuna un fiu, Ioan Vlad, care a absolvit Facultatea de Geofizica a Universitatii Bucuresti si masterul la Universitatea Stanford. Astazi, Ioan Vlad, nepotul scriitorului Ioan Missir, este cercetator la o companie din Houston, Texas, U.S.A.

"Fata Moarta", readusa la viata de urmasii familiei Missir!

In anul 2004, cartea "Fata moarta" a fost transpusa in format electronic, cu sprijinul acordat de prof.univ. Gabriela Proca, prof. univ. Ioana Missir-Vlad (dactilografie), IoanVlad (corectura), dupa textul editiei a V-a (septembrie 1945, Editura Cartea Romaneasca). Formatul cuprinde pasajele prezente in editia I (1937), dar cenzurate in editia a V-a (publicata in timpul prezentei trupelor sovietice in tara), acestea fiind adaugate ulterior de Victor Durnea, care a efectuat si o corectura finala de specialitate a intregului text (2005).

In anul 2006 apare si varianta tiparita a romanului (editia a VIII-a, prima necenzurata, dupa 1945), publicata la Editura Ararat, cu sprijinul Uniunii Armenilor din Romania. Editia este ingrijita si prefatata de Victor Durnea.

Povestea singurei carti ramase de la avocatul Ioan Missir este, prin ea insasi, o parte a istoriei de decenii a comunismului timpuriu si, apoi, a celui de sfarsit de secol.

Scrisa la mai bine de 20 de ani de la Primul Razboi Mondial, cartea apare, in prima editie, in anul 1937, dupa un lung periplu prin edituri, care ii refuzau publicarea. Petru Manoliu, cumnatul lui Ioan Missir, lasa marturie despre viata dinainte de tipar a cartii, dar si despre autorul acesteia, care "nu vrea sa fie scriitor". Ioan Missir asternuse pe hartie ganduri culese din amintirile sale de razboi, fara intentia de a le publica, spune Petru Manoliu. "Omul acesta nu vrea sa straluceasca. Nu vrea sa scrie, nu vrea sa fie scriitor. A scris cartea asa cum pliveste un butuc de vie. A scris asa cum priveste, asa cum aude, asa cum respire, terminandu-si cartea si batand-o singur la masina, era gata sa-si incuie manuscrisul, nu jenat ca a scris o carte, el, barbatul si omul cu simt real al vietii, ci convins ca de lucrurile tale intime nu este bine, nu este frumos si nu se cade sa vorbesti" (cf. Victor Durnea, in prefata editiei 2006 a cartii "Fata Moarta")

Odiseea aparitiei acestui roman incepe din ziua in care scriitorul Petru Manoliu preia manuscrisul, in incercarea de a convinge un editor sa il publice. Zadarnice si crunte deziluzii! Pentru ca "Fata Moarta" nu era o carte despre razboi, ci un discurs despre inutilitatea acestuia. "Fata Moarta" este despre adevar si asumare, despre oamenii siliti sa isi construiasca eroismele pe cadavrele semenilor, indiferent ca acestia sunt camarazi sau inamici. Adevarul despre "Fata Moarta" transpare din atitudinea unui editor care accepta sa publice romanul, punand insa o conditie clara: cartea sa beneficieze de o prefata scrisa de un general care sa "gireze ca asa cum Ioan Missir a descris razboiul nu este o inchipuire denigratoare, ci o realitate" (Petru Manoliu). Cartea apare, in 1937, nu cu o prefata a vreunui general, ci cu o intampinare semnata de Nicolae Iorga. In fapt, cartea lui Ioan Missir chiar asta demonstreaza: ca razboiul nu este un act de eroism, ci o monstruozitate devoratoare de vieti!

Romanul beneficiaza de o critica entuziasta dupa aparitie, "Fata Moarta" primind Premiul "I. Heliade Radulescu" al Academiei Romane, precum si Premiul "I. Al. Bratescu Voinesti" al Societatii Scriitorilor Romani. Este reluata in alte patru editii, in 1945 fiind publicata editia a V-a, cenzurata! Sunt eliminate din text cuvinte, propozitii, fraze si chiar un intreg capitol, pe motiv ca acestea cuprindeau referiri negative la bolsevism, la comportamentul armatelor rusesti si cel al soldatilor rusi. Urmatoarele editii (1967 sau 1977) sunt reeditari ale editiei cenzurate din 1945, atent controlate si verificate, mai ales ca functiona cu succes Fondul "S" (Fondul "Special" de control al cartilor, infiintat in anii 50, conform dispozitiilor sovietice).

Prima editie completa, necenzurata, dupa 1945, apare in anul 2006!

Prima editie necenzurata, dupa 1945, editia a VIII-a, este publicata la Editura Ararat, cu sprijinul Uniunii Armenilor din Romania, si este ingrijita si prefatata de Victor Durnea.

Romanul "Fata Moarta" impresioneaza nu doar prin excelentul talent literar de care dispune autorul, nici prin faptele descrise, specifice unui memorial de razboi. Ioan Missir se dovedeste a fi un atent observator al vietii, sub toate aspectele ei. Caracterul autobiografic, dublat de cel memorialistic, este cel care da o valoare inestimabila acestei carti, romanul cuprinzand aspecte importante din desfasurarea Primului Razboi Mondial.

"Fata Moarta" este o carte extrem de actuala, in contextul geo-politic in care Romania se afla astazi. Pentru ca, privit cu luciditate, razboiul nu are, in sine, nimic demn. Este o forma de profunda si inutila degradare umana!

Cu aplecare spre insusirile umane mai degraba decat spre vitejiile formale, declarative, cu sensibilitate aparte pentru ostasul simplu, expus unei lumi pe care nu o intelege, avocatul devenit capitan al Armatei Romane nu dezerteaza din fata pericolului si nici nu incurajeaza pasul inapoi daca acesta stirbeste demnitatea si principiile sanatoase. Cu toate acestea, isi asuma actiuni care sunt urmate de altele ce aveau sa schimbe, de multe ori, soarta razboiului cel mare! Nu isi ascunde dezamagirea, nu ezita sa critice sau sa refuze un ordin, daca "ascultarea" scrijeleste in sufletele ostasilor sai sau, mai rau, daca le-ar pune in pericol inutil vietile atat de fragile.

Valoarea documentara a acestei carti este data si de desele referiri la Regimentul 8 Vanatori (garnizoana de la Botosani), Ioan Missir descriind cutremurator intoarcerea trupelor de pe front, in 1918, intr-un Botosani pustiu, inchis, indiferent la sacrificiul ostasilor. Emotia intoarcerii acasa este franta la intrarea in oras:

"De-a lungul bulevardului - nimeni! (...) Nici o scoala. Nici o floare. Nimeni din partea oficialitatilor! Cand cotim strada si ajungem in dreptul primariei, unde, in balcon, apare "premarele", intoarcem capul in alta parte si din randurile noastre pleaca un cuvant ce se aude raspicat:

-Sa-ti fie rusine!"

In 2015, la 125 de ani de la nasterea autorului "Fetei Moarte" si la 70 de ani de la trecerea in vesnicie a "ultimului primar necomunist al Botosanilor", undeva spre periferia targului coboara Aleea Ioan Missir, o poteca impietrita in uitare ce curge tacuta spre Iazul Luizoaia. In rest, tacere, aceeasi tacere care a domnit peste Botosani, Romania, vreme de aproape un secol. Pentru ca am fost invatati sa aplaudam nemeritat, pentru ca astazi ni se scurg lacrimile la vederea tortelor statute si la uniforme scrobite de soldat nepurtat printre arme.

Acolo, ascunsi in istorie, sunt ostasii pe care i-am uitat, despre care nu mai citim, pe care nu ii mai cautam, nu ii mai amintim. Si astazi, ca si atunci: "Nici o floare. Nimeni din partea oficialitatilor".

(Florentina Tonita)

Credit foto: astra.iasi.roedu.net, araratonline.com
Duminica, 29 Noiembrie 2015, ora 23:59
Sursa: Stiri Botosani

Articol citit de 184 ori


Stiri Botosani
Cele mai citite stiri
Restaurant de 1 milion de euro la Botosani
Un restaurant de la Botosani a reusit sa treaca granita unui milion de euro cifra de afaceri intr-un ...
Smenuri cu jocuri de noroc
Politistii Serviciului de Investigatii Criminale din Inspectoratul Judetean de Politie, sub ...
Primarita din "comuna bogata" a anuntat ca paraseste Zona Metropolitana Botosani, Flutur: Si eu sunt suparat!
Dupa cinci ani de zile de cand nu s-a intamplat mare lucru, in sensul obiectivelor noi de investitii ...
Platforma pentru solutionarea online a litigiilor