Theresa May a meritat infrangerea din Parlament, pentru care este singura vinovata. Brexit-ul a capatat o forta de distrugere enorma. Indiferent cum se termina drama britanica, pagubele vor ramane.
Theresa May a pierdut dureros votul din parlamentul britanic pe marginea acordului de Brexit incheiat cu UE. Dupa aceasta infrangere istorica, premierul britanic ar fi trebuit sa demisioneze imediat, dar nici nu a vrut sa auda de asa ceva: ea ar fi fost desemnata premier pentru a pune in aplicare Brexit-ul si va indeplini aceasta sarcina, si cu asta basta. Si va supravietui votului de neincredere initiat de Opozitie.
Pentru ca randurile conservatorilor se vor strange din nou, de indata ce este vorba despre ramanerea la putere. Pentru politica britanica, insa, incapatanarea doamnei May este o catastrofa.
May a meritat infrangerea din Parlament, ea este singura de vina pentru ea. Incapacitatea politica specifica a doamnei May este de vina in parte si pentru blocajul si divizarea experimentate de mai mult timp de guvernul ei, de Parlament si de intreaga scena politica a tarii in contextul Brexit.
Sefa Guvernului s-a gandit de la bun inceput doar la conservatorii ei, a vorbit cu radicalii din partid si a incercat sa tina formatiunea unita cu orice pret. In acest timp a esuat in construirea unor aliante, in incheierea de compromisuri, in apropierea de Opozitie.
Retorica ei dusmanoasa fata de cetatenii europeni care lucreaza in Regatul Unit si fata de Europa a adancit prapastia dintre tabere. Si nu si-a facut prieteni nici in randul colegilor ei europeni, de al caror sprijin are nevoie la iesirea din UE si in perioada imediat urmatoare.
Theresa May nu are statura unui om de stat. Nu actioneaza cu responsabilitate pentru viitor si pentru binele Marii Britanii. Ca politician, este prea mica, prea redusa, prea incapatanata si lipsita de fantezie in aceste vremuri grele venite peste Marea Britanie din cauza Brexit.
Britanicii ar fi avut nevoie de altcineva in fruntea Guvernului, dar seful Opozitiei, laburistul Jeremy Corbyn, nu este aceasta persoana, el nu are nici macar increderea partidului sau. Si nimeni nu pare capabil pe moment sa preia acest rol. Din politica britanica par sa fi disparut peste noapte ratiunea sanatoasa, capacitatea de compromis si viziunea istorica pentru rolul international al Regatului Unit si pentru posibilitatile sale.
Cosmarul adevarat insa este faptul ca intreaga durere generata de Brexit este, din pacate, abia la inceput. Institutiile politice britanice au dovedit ca nu sunt la inaltimea momentului. Guvernul este divizat si a esuat.
Iar Parlamentul poate decide doar asupra propunerilor primite, nu poate gasi singur solutia iesirii din criza.
In Camera Comunelor se gaseste, totusi, singura sansa de a pune capat acestui spectacol al groazei care este Brexit-ul. Deputatii trebuie sa depaseasca granitele propriilor partide si sa gaseasca o majoritate.
Ar putea fi aleasa solutia unui Brexit mai moale, de exemplu, cu ramanerea tarii pe piata comuna a UE. Sau ar putea fi un al doilea referendum, daca liderii Opozitiei laburiste renunta la iluziile lor socialiste.
Niciuna dintre aceste solutii nu este usor de obtinut si nici nu garanteaza un final fericit. Disputa taberelor de gandire diferite va continua, dusmania si amaraciunea vor otravi inca multi ani politica britanica. Asa se vede natura adevarata a Brexit-ului: acesta are o forta de distrugere de nebanuit si nu loveste primordial in UE, cum se asteptau unii, ci chiar in Marea Britanie, pe care o rupe in doua.
Brexit-ul este pentru Regatul Unit cel mai mare dezastru posibil.
Barbara Wesel