Sapte luni pana la sfarsitul lumii

Autor: Iulian Fota - conferentiar universitar
Luni, 20 Iunie 2016, ora 12:00
41992 citiri

In 2009, la o reuniune a Statului Major General, vrand sa avansez o explicatie simpla, pentru a caracteriza vremurile de dupa razboiul Rusiei impotriva Georgiei, din vara lui 2008, am pus in circulatie sintagma "sfarsitul vacantei".

Voiam sa atrag atentia atat asupra deteriorarii stabilitatii sistemului international si inrautatirii conditiilor internationale, cat mai ales asupra implicatiilor pe care aceste evolutii negative le-ar fi putut avea asupra Romaniei.

Razboiul Rusiei impotriva Georgiei si criza economica marcau sfarsitul anilor buni, caracterizati in special de pace si dezvoltare economica, de progres democratic si de stabilitate strategica (1990-2008). Acestia urmau sa fie inlocuiti de ani mult mai agitati, marcati de multiple crize internationale, de reinarmare si de intensificare a competitiei intre marile puteri pentru a controla sau macar influenta o globalizare aflata in proces de dezoccidentalizare.

Prin ascensiunea statelor BRICS, care se modernizau rapid aplicand in maniere nationale solutii vestice, si prin "Restul care contrabalansa Vestul" globalizarea isi pierdea treptat caracterul sau de proces eminamente oocidental. Modernitatea, initiata si amplificata in spatiul euro-atlantic devenise un proces universal, performantele sale din Pacific nefiind cu nimic mai prejos de cele din Atlantic.

De altfel, 2008 marca "sfarsitul vacantei" nu numai pentru Romania, dar si pentru Occident in ansamblul sau. In toamna lui 2008, G20 se reuneste la Washington, la nivel de sefi de stat si de guvern, ca for international de cooperare si decizie, reuniune pe care lideri precum Nicolas Sarkozy sau Gordon Brown au denumit-o "al doilea Bretton Woods". Numai ca, in antiteza cu reuniunea din 1944, pentru prima data de la al doilea Razboi Mondial, Occidentul accepta, de nevoie, un for international de decizie unde nu este majoritar.

Criza economica si financiara nu mai putea fi gestionata doar prin efortul Vestului. G 7 nu mai avea suficienta vlaga. Occidentul pierduse controlul asupra globalizarii. Pentru a evita prabusirea sistemului financiar global era nevoie de un efort mult mai amplu, era nevoie ca "restul" sa fie adus la aceeasi masa cu Vestul. Ideea de guvernare globala era inutila fara China, India, Brazilia, Rusia, Mexic, Africa de Sud sau Arabia Saudita.

Tot ce a urmat lui 2008 a confirmat ca teza "sfarsitului vacantei" a fost corecta.

In 2010, incepand cu revolta din Tunisia am asistat la prabusirea accelerata a Orientului Mijlociu. Rand pe rand, Siria, Libia, Yemen, Egipt, Bahrein au fost cuprinse de vartejul revoltelor interne si al razboaielor civile. In intreaga regiune doar cateva state mai stau pe picioarele lor, in primul rand, fapt foarte interesant, Turcia, Arabia Saudita si Iran, singurele state din regiune care nu au fost niciodata colonii occidentale.

An de an lista potentialelor catastrofe geopolitice a crescut, in final Europa urmand a-si fi ocupat si ea locul sau prin criza euro, prin anexarea ilegala a Crimeii de catre Rusia si razboiul rusilor impotriva Ucrainei, prin criza refugiatilor sau ofensiva radicalismului islamic impotriva UE.

De aceea, din pacate, din cauza modului mult mai rapid si mai complex in care a evoluat in rau sistemul international sunt nevoit astazi sa avansez o noua ipoteza, si mai proasta, si sa anunt cititorii mei ca este posibil ca in acest an sa ne confruntam cu "sfaristul lumii", cu sfarsitul lumii internationale asa cum ne-a obisnuit noi cu ea, trans-atlantica, dominata de NATO si UE, in limitele unei ordini internationale liberale.

Si daca profetia mea negativa se implineste, va trebui, ca tara, sa traversam o perioada foarte complicata si periculoasa, cu o tara deloc pregatita pentru asa ceva, cu o populatie deprimata si confuza, din cauza spalarii continue pe creier de catre o mass-media in mare parte lipsita de deontologie profesionala, la fel de lacoma si incompetenta ca si clasa politica pe care o critica, uneori justificat, incontinuu.

Ce inseamna "sfarsitul lumii"?

In nici un caz nu am in vedere o semnificatie de tip escatologic, sfarsitul fizic si biologic al lumii, ceva de genul Apocalipsei biblice sau al teoriilor maya, care preziceau anul 2012 ca final al planetei Pamant.

In acest articol doresc sa analizez posibilitatea ca lumea internationala, asa cum am invatat-o noi dupa 1990 si asa cum ne-am obisnuit cu ea, sa se transforme atat de mult incat sa devina de nerecunoscut, sa ne fie dintr-odata straina si ostila. Asa cum s-a mai intamplat o data, intre 1938-1940. Lumea internationala dominata de Anglia si Franta, cea cu care eram familiarizati, cea cu care eram aliati, cu care construiseram Unirea Principatelor, Independenta si Unirea cea mare, cea de care depindea ordinea europeana edificata prin tratatul de la Versailles s-a prabusit in cativa ani, prin presiunile si intrigile Germaniei naziste si URSS-ului revansard.

Se poate repeta scenariul de "sfarsit de lume" din anii '30? Din pacate, da, este posibil sa ne confruntam cu o astfel de situatie, atat in Europa, prin Brexit si revansismul Rusiei, dar si in SUA, prin posibila victorie a lui Donald Trump si indepartarea SUA de UE. Si asta pe fondul deja palpabil, vizibil, de necontestat al transformarii inevitabile a sistemului international, din unul dominat cinci sute de ani de Vest intr-unul in care Occidentul trebuie sa imparta arena cu "Restul", realitate deja explicata de mai multi experti in relatii internationale, occidentali, precum profesorul Niall Ferguson, sau din Orient precum singaporezul Kishore Mahbubani.

Le analizam pe rand.

Dupa 1990, (cand apropo, o alta lume s-a sfarsit, cea comunista si din fericire, in bine) ne-am obisnuit sa ne organizam si sa ne exprimam international intr-o lume dominata de Occident, de NATO si UE, de alte organizatii create de Vest, precum FMI sau Banca Mondiala. Ordinea internationala era liberala, bazata pe reguli, pe transparenta, pe multilateralism.

"Sfarsitul istoriei", celebra sintagma a lui Fukuyama, simboliza nu numai sfarsitul contestarii ideologice a Vestului, dar si suprematia dreptului international asupra fortei militare, rezultat al recentei eliberari a Kuweitului de catre o coalitie internationala condusa de SUA, dar sprijinita diplomatic si de URSS-ul lui Mihail Gorbaciov.

Dublul proces de aderare, la NATO si UE, ne-a disciplinat intr-o anumita masura si ne-a formatat intr-un anumit model, proces facilitat si de fondul nostru latin si caracterul occidental al culturii romanesti. Chiar daca unii, in incultura lor istorica, neaga aceasta realitate continuam sa fim "urmasii Romei" in orientul continentului european. Plusul de ordine si de eficacitate guvernamentala si statala din ultimii ani ne-a venit din interactiunea cu Occidentul, cu SUA, in special in zona de securitate nationala, cu NATO si UE.

Nu este o intamplare ca actiunea Romaniei, ca tara, a fost mai ordonata si mai eficienta in perioada de aderare la cele doua institutii decat este astazi. Pana in 2004, pe linia NATO si 2007, pe linia UE, am beneficiat de tutoriatul statelor membre si asta ne-a dat directie si o anumita ritmicitate. Nu este o intamplare ca astazi, domeniul in care Romania merge cel mai bine este justitia si combaterea coruptiei, pentru ca prin MCV, tutoriatul UE se prelungeste. Pe de alta parte dupa aderare, capatand statutul de membri plini, tutoriatele, cu exceptia notabila a MCV, au incetat, avand deplinul control, dar si responsabilitate asupra actiunilor noastre (de aici si plusul de confuzie cu care ne confruntam incepand cu 2012).

"Sfarsitul lumii" poate avea loc in acest an ca rezulat al unor decizii ce urmeaza sa fie luate in Marea Britanie, SUA si Rusia.

Inseamna in primul rand, transformarea, poate chiar destructurarea lumii occidentale, cu care suntem atat de obisnuiti si de care suntem atat de dependenti, prin Brexit si prin posibila alegere a lui Donald Trump ca presedinte al SUA.

In 23 iunie 2016, in Marea Britanie va avea loc referendumul pentru parasirea UE. Daca actuala strategie a unor politicieni demagogi si iresponsabili de instrumentare a fricii de viitor a electoratului englez va da rezultate si Marea Britanie paraseste UE, lovitura poate fi ucigatoare atat pentru propria tara, cat si pentru UE si relatia trans-atlantica. Marea Britanie se va reduce la "mica Anglie", scotienii reluand referendumul si reafirmandu-si dorinta pentru independenta,dar si pentru ramanerea in UE.

Insa pentru o tara ca Romania cel mai grav va fi ca Brexitul va afecta grav functionarea UE si a NATO. Cei mai pesimisti vorbesc chiar de paralizarea celor doua organizatii. In plus, victoria gandirii radicale, distructive din Marea Britanie poate deveni contagioasa, incurajand gandirea radicala pe continentul european si in SUA.

In mod sigur victoria taberei "leave" din Marea Britanie va crea un val de suport popular pentru Donald Trump in SUA. Cel care a afirmat de mai multe ori ca NATO este o organizatie "invechita". Si chiar daca Donald Trump ar pierde alegerile, prin iesirea britanicilor din UE, interesul SUA pentru UE s-ar reduce semnificativ, lucru subliniat des de presedintele actual Barack Obama. In definitiv istoria NATO incepe cu semnarea de catre americani si britanici a Cartei Atlanticului, in 14 august 1941.

Pe fondul acestor posibile evolutii occidentale, Brexitul si castigarea alegerilor de catre Donald Trump, anul acesta ne asteptam si la o mare decizie din partea presedintelui Vladimir Putin. Actuala situatie economica a Rusiei o cere. Este clar ca modernizarea Rusiei, dezvoltarea ei economica nu se poate produce atunci cand Rusia este in confruntare cu Vestul. Asa au pierdut Razboiul Rece, din cauza paranoiei lui Brejnev si a confruntarii cu Occidentul, fiind in imposibilitatea de a face saltul calitativ al anilor '80, al trecerii la societatea informationala.

Moscova poate sa-si doreasca si confruntarea cu Vestul si modernizare, dar cele doua sunt ireconciliabile. Ce va alege presedintele Putin, cooperare cu Occidentul, pentru a putea spera la cresterea nivelului de trai al rusului obisnuit, sau confruntarea? O eventuala destramare a Vestului, in urma Brexitului si venirea la putere a unui pragmatic precum Donald Trump, declarat ca adept al targurilor (deal) i-ar usura mult situatia presedintelui Putin.

Cum ar fi sa ne inchipuim o America lucrand la o relatie speciala cu Rusia, peste capul UE, doar de dragul eventualelor beneficii economice?

Asa cum, in continuarea scenariilor negative, ne putem gandi la o Europa fata de care americanii sunt tot mai indiferenti, din care englezii sunt exclusi (nu li se va ierta Brexitul) si in care rusii fac regulile. Si cu aceste noi situatii, mult diferite de ce am avut in trecut, s-ar putea sa ne confruntam in doar sapte luni.

Sapte luni pana la "sfarsitul lumii". Ne rugam sau invatam sa respiram sub apa?

P.S. Numirea unui nou ambasador rus la Bucuresti, unul care-i numea pe romani fascisti, sau recenta dezamagire venita dinspre Sofia sunt tot semne ale "sfarsitului lumii"!

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.



Grindeanu, la inaugurarea noului terminal al Aeroportului Timișoara: ”Două zile ne mai despart de aderarea la Schengen”
Grindeanu, la inaugurarea noului terminal al Aeroportului Timișoara: ”Două zile ne mai despart de aderarea la Schengen”
Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a afirmat că deschiderea noului terminal al Aeroportului Internaţional Timişoara este dovada că România ştie să materializeze proiecte concrete...
Tehnica averii deținute pe firmă. Cîrstoiu are apartamente, un penthouse și bolizi de lux, pe lângă bunurile declarate
Tehnica averii deținute pe firmă. Cîrstoiu are apartamente, un penthouse și bolizi de lux, pe lângă bunurile declarate
Medicul Cătălin Cîrstoiu, candidatul susținut de PNL și PSD în lupta pentru Primăria Capitalei, deține mai multe bunuri decât cele care apar în declarația de avere, însă acestea sunt...
#Iulian Fota sfarsitul lumii, #Brexit Romania, #Rusia Europa , #Romania