Britanicii au votat iesirea din UE, marcand o premiera pentru blocul comunitar. Cum nu exista precedent, trebuie identificata acum in legislatie procedura care va fi aplicata.
New York Times arata care sunt pasii de urmat.
Retragerea unui stat membru este prevazuta in articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene.
Primul pas este notificarea Consiliului European (din care fac parte liderii - presedintele/premierul sau cancelarul - celor 28 de state membre).
Apoi, Marea Britanie si UE trebuie sa negocieze conditiile separarii. In timpul negocierilor, tara este considerata in continuare parte a Uniunii si se supune reglementarilor europene, dar reprezentantii britanici in Consiliul European nu au dreptul sa dezbata si sa voteze privind retragerea.
Dupa ce cele doua parti ajung la un acord, acesta trebuie supus votului Parlamentului European si Consiliului Uniunii Europene, cele doua foruri legislative ale UE.
Parlamentul trebuie sa ratifice acordul cu majoritatea voturilor membrilor sai, iar in Consiliu este nevoie de voturile a 20 dintre cei 27 de membri (fiind exclus reprezentantul Marii Britanii). Nu este insa clar daca parlamentarii europeni din Marea Britanie vor avea dreptul sa voteze.
In Tratatul UE nu se spune nimic despre ratificarea acordului de catre tara care se retrage, dar un document al Camerei comunelor din Parlamentul britanic arata ca autoritatea legislativa trebuie sa aprobe documentul.
Termenul pentru retragere este de doi ani de la notificarea Consiliului European.
La implinirea acestui termen, Marea Britanie nu va mai fi membru al Uniunii Europene, chiar daca cele doua parti nu au reusit sa negocieze sau sa ratifice acordul privind retragerea.
Din patria mama,... Vezi tot