In loc de analize pe Brexit, UE mai bine s-ar uita in propria ograda

Intr-o UE sfasiata de multiple crize, votul din 23 iunie exprimat de majoritatea cetatenilor britanici este probabil cel mai semnificativ eveniment din ultimii 26 de ani scursi de la prabusirea dictaturilor comuniste si sfarsitul Razboiului Rece.

Implicatiile Brexit-ului sunt atat de profunde si ating atat de multe domenii ale vietii din Marea Britanie si din UE incat fluviul de analize si opinii care deja inunda spatiul public va continua, fara indoiala, multa vreme de acum.

In aceasta revarsare de opinii trebuie sa incercam sa discernem informatia de zgomot, iar un prim pas in acest sens cred ca este recunoasterea unui adevar: britanicii nu au votat neaparat despre UE, ci mai degraba despre ei insisi.

Voturile in favoarea Brexit-ului reprezinta un amalgam de voturi exprimate impotriva efectelor globalizarii, impotriva schimbarii prea rapide care distruge reperele inradacinate ale oamenilor obisnuiti.

Votul proBrexit a fost un vot impotriva inegalitatii crescande si a disparitiei rapide a clasei de mijloc, respectiv a pauperizarii acesteia si a trecerii in nefiinta a unui mod de viata care conferea siguranta si liniste pentru milioane de oameni.

Votul proBrexit a fost un vot al oamenilor care isi doreau sa creada, chiar si impotriva ratiunii si a bunului lor simt, argumentele mincinoase insiruite de Nigel Farage si de activistii proBrexit ai UKIP. Votul din 23 iunie a fost un vot emotional. De aceea, campania pentru ramanerea in UE a esuat incercand sa alinieze argumente rationale, economice si bugetare impotriva unor argumente emotionale si nostalgice, care, in cele din urma, au avut castig de cauza.

Mai important decat sa ne folosim energia in a analiza resorturile votului britanic, noi, europenii care credem in UE si in viitorul acesteia, trebuie sa intelegem semnalul pe care acest vot ni-l transmite. Acest semnal este clar: nevoia de reforma. Populisti si antieuropeni exista in toate statele membre.

Ei isi alimenteaza argumentele, la fel ca demagogii britanici, din acele disfunctionalitati ale UE care fara doar si poate exista, sunt reale si le putem resimti in fiecare zi.

Dupa criza financiara din 2008-2009 si crizele succesive care au urmat, folosind abil prevederile Tratatului de la Lisabona intrate in functiune in 2009, institutiile UE si-au extins actiunea birocratica si si-au accentuat tendintele, existente si inainte, de supra-reglementare si birocratizare.

UE astazi este supradimensionata in chestiuni marunte si, in acelasi timp, pare neputincioasa, in ceea ce priveste marile dileme care framanta cetatenii. UE produce mii de pagini saptamanal de reglementare si supra-reglementare birocratica, dar in acelasi timp nu poate sa dea raspunsuri acceptabile pentru toti in chestiunea migratiei, in problema securitatii de la granitele estice sau in ceea ce priveste viziunea asupra viitorului UE.

Avem deci nevoie de o noua UE, avem nevoie de solidaritatea celor 27 bazata pe o resetare a UE. Avem nevoie mai devreme sau mai tarziu de un nou tratat al UE. Dar cine sa aiba curajul de a deschide discutia in conditiile in care orice referendum in oricare dintre statele membre ale UE ar putea sa produca un rezultat de respingere? Avem nevoie de reforma. Acest lucru este sustinut de toti liderii europeni, dar fiecare vorbind despre reforma intelege altceva.

Saptamanile care urmeaza vor fi cruciale. Sper ca liderii europeni sa aiba intelepciunea de a intelege corect semnalul transmis de Brexit. In loc de preocuparea fata de abordarea politica a negocierii cu britanicii ar trebui sa punem in prim-plan preocuparea privind propriii nostri cetateni.

E nevoie de mai multa sinceritate si mai putina ipocrizie. Si asa cum le spun de multe ori colegilor mei in PE, e nevoie de mai multa franchete in abordarea problemelor noastre, in loc de aplicarea permanenta a filtrului corectitudinii politice care functioneaza, de la vreme, ca o adevarata cenzura in institutiile UE.

Brexit-ul reprezinta o sansa pentru Europa celor 27 de a trece de la vorbe la fapte. Referendumul din 23 iunie a avut un caracter consultativ, de aceea, multe lucruri se mai pot intampla, multe surprize pot sa apara inclusiv lovitura istorica pe care Regatul Unit ar putea sa o incaseze printr-o plecare a Scotiei, care prefera clar apartenenta la UE, poate chiar inaintea apartenentei la Marea Britanie.

Toate acestea insa au mai putina importanta pentru noi. Prioritatea noastra, a celor 27, trebuie sa fie reforma, dupa cum prioritatea Romaniei trebuie sa fie reafirmarea atasamentului nostru la valorile UE si descoperirea, in sfarsit, a unei voci mai coerente in corul european.

Dincolo de declaratia de atasament, diplomatia Romaniei, Guvernul si politicienii trebuie sa fie in stare sa faca pasul catre o mai buna reprezentare a intereselor cetatenilor Romaniei in UE, a celor 16 milioane care traiesc acasa, dar si a celor 4 care, temporar sper eu, au ales un alt loc pentru viata lor.

Iuliu Winkler este membru al Parlamentului European din partea UDMR, grupul parlamentar PPE, vicepresedinte al Comisiei pentru Comert International si membru supleant in Comisia pentru Dezvoltare Regionala din PE.

Autorii care semnează materialele din secțiunea Invitații – Ziare.Com își asumă în totalitate responsabilitatea pentru conținut.

CTP, după ce a văzut conferința lui Cătălin Cîrstoiu: ”I s-a mai rărit zâmbetul iliescoid...”

Candidatul PSD-PNL la Primăria Capitalei, medicul Cătălin Cîrstoiu a susținut vineri, 19 aprilie, o conferinţă de presă pentru a răspunde acuzaţiilor de incompatibilitate în condiţiile...

De ce Robert Negoiță nu poate fi candidatul coaliției la Primăria Capitalei. „Niciun primar de sector nu are mai multe șanse decât Piedone”

În contextul unei crize generate în alianța PSD-PNL, generată de zvonurile legate de o eventuală retragere a medicului Cătălin Cîrstoiu, primarul de la Sectorul 3, Robert Negoiță, s-a...