Saracii lumii ne invata cum sa gestionam banii

Cum poate cineva sa traiasca, in zilele noastre, doar cu echivalentul a 2 dolari pe zi? Intrebarea este cu atat mai acuta cu cat criza economica internationala face ravagii pe glob. Economistii incep sa investigheze daca nu cumva este o chestiune de chibzuinta mai mare a resurselor mici si minuscule.

Statistic vorbind, o cincime din populatia planetei, adica 1,4 miliarde de persoane, traiesc cu mai putin de 1,25 dolari pe zi. Si 2,6 miliarde traiesc cu mai putin de 2 dolari. Cifrele au fost calculate in functie de puterea de cumparare, scrie Foreign Policy - adica numarul de pesos sau yuan sau alte monede de care ai nevoie pentru a cumpara mancare, haine si medicamente.

Cum pot atat de multi oameni sa traiasca cu atat de putin, in conditiile in care pana si o ceasca de cafea te costa 4 dolari in unele colturi ale lumii?

Raspunsul la aceasta intrebare este fundamental pentru a afla cum guvernele, fundatiile si organizatiile caritabile pot reduce saracia. Insa vietile economice ale celor saraci, marcate de optiunile, constrangerile si alegerile zilnice, raman in general departe de ochii politicienilor si filantropilor.

Dupa un studiu aprofundat, de-a lungul unui an, in cartierele sarmane de la periferia marilor orase si prin sate, urmarind cheltuielile, imprumuturile si economisirile, echipa publicatiei suscitate demonstreaza ca saracii sunt, deseori, consumatori mai complicati decat se crede.

Mai mult, multe familii sarace sunt mult mai capabile sa-si gestioneze putinii bani decat consumatorul mediu occidental. Daca li s-ar oferi instrumentele necesare pentru ca economisirea si creditarea sa fie mai accesibile, atunci saracii s-ar ajuta singuri.

Cei care traiesc cu 1 dolar si 2 dolari pe zi sunt consumatori sofisticati - cateodata, nu castiga nimic, alteori castiga mai bine, ceea ce ii face sa-si chibzuiasca bine banii, in asa fel incat sa aiba ce pune pe masa chiar si atunci cand nu castiga nimic.

In aceasta situatie sunt multe familii, care depind de sezoanele agricole sau au slujbe supuse fluctuatiilor - cei care traiesc de pe urma unei ricse azi au clienti, maine nu. Provocarea este sa se asigure ca au ce le trebuie si in perioadele de "seceta".

Potrivit studiului, cei care traiesc din atat de putin nu doar se descurca, ci mai si economisesc. Printr-o varietate de masuri de economisire, de la contributii la un cont de microfinantare la a ruga un prieten sa le pastreze putinii banuti salvati, acesti oameni reusesc sa priveasca mai departe, spre viitor, avand o viziune financiara mai activa decat occidentalul mediu.

Aceste observatii contrazic complet ceea ce se credea pana acum despre cei mai saraci dintre noi - anume ca traiesc de pe o zi pe alta si ca efortul supravietuirii elimina din start orice incercare de a avea o atitudine activa in ceea ce priveste banii. In Bangladesh, India si Africa de Sud, familiile traiesc vieti financiare active nu in pofida saraciei, ci din cauza acesteia.

Culmea este ca economiile sunt consistente pentru veniturile celor saraci: Nomsa, o sud-africana de 77 de ani, isi creste, din subventiile de 120 de dolari de la stat, doi nepoti orfani de mama, si reuseste si sa puna deoparte, lunar, 40 de dolari.

In cazul ei, au functionat cluburile neoficiale de economisire: se contribuie cu o suma fixa lunar, in schimbul unei plati consistente la sfarsitul anului. Cei obisnuiti sa obtina dobanda la depozite considera, probabil, ciudat ca unii platesc pentru a economisi.

Insa avand in vedere cat de valoroasa este o sumusoara de "bani albi pentru zile negre" si cat de greu sunt de strans, pare logic sa fii dispus sa platesti pentru asta. Saracii isi inventeaza propriile mecanisme - in absenta angajatorului care vireaza automat in contul de pensii al angajatului.

In mod ironic, tocmai aceste gospodarii sarace - care se confrunta cu cele mai mari riscuri financiare - au cele mai putine modalitati sigure de economisire.

Aici intervine inventia premiata cu Nobel a lui Muhammad Yunus, banca Grameen, care ofera micro-credite celor saraci dar dispusi sa inceapa o mica afacere locala.

Pentru multi insa, nici micro-creditele lui Yunus nu sunt suficient de flexibile, intrucat jumatate din familiile care au imprumutat bani au folosit suma pentru altceva decat antreprenoriat: mancare, stocuri de cereale pentru iarna, medic, taxe scolare.

Institutiile care au abordat micro-creditele se gandesc acum sa introduca instrumente simple, precum conturi de economii si imprumuturi pentru urgente. Grameen Bank a introdus deja cateva astfel de produse, care s-au dovedit atat de cautate incat banca primeste acum mai multi bani pentru depozite decat imprumuta.

Desigur, niciun instrument nu-i va ajuta pe toti acesti oameni sa se imbogateasca - insa instrumentele financiare flexibile ajuta gospodariile sarace sa-si maximizeze ceea ce au si sa faca fata suisurilor si coborasurilor vietii.