Tot ce stim despre economia Chinei trebuie uitat

In opinia celor mai multi oameni, China reuseste sa treaca neatinsa prin criza financiara internationala datorita cresterii economice din ultimii 30 de ani si a mainii de fier cu care Partidul Comunist gestioneaza problemele tarii.

Solutia chinezilor a atras atentia inca de acum 10 ani cand a reusit sa se protejeze de criza financiara din tarile asiatice cu ajutorul rezervelor uriase prin care si-au asigurat stabilitatea.

Totusi, criza actuala este diferita decat orice s-a intamplat in ultimele generatii, iar pierderile sunt mult mai mari. Chiar daca economia ei a continuat sa creasca, suferind doar o usoara incetinire, la final nici China nu va mai fi la fel, sunt de parere jurnalistii de la Newsweek.

Situatia economica internationala forteaza limitele modelului gasit de chinezi si a impus schimbari in punctele cheie ale sistemului. Vizate sunt suprematia partidului unic, cresterea economica bazata pe export, clasa consumatoare emergenta, avantul sectorului privat, impactul cresterii economice asupra mediului si dorinta de a construi companii la un nivel mondial.

Partidul Comunist nu mai este unit

Puterea si unitatea Partidului Comunist sunt un mit in actualul context. Criza financiara ii dezbina pe comunisti si ii ridica pe populistii din zonele rurale impotriva celor de la orase care nu se gandesc decat la dezvoltarea economica.

Printre populisti se afla si primii doi oameni din partid: presedintele Hu Jintao si premierul Wen Jiabao. Ei isi doresc o crestere economica mai controlata si distribuita echitabil in teritoriu, in special in zonele sarace din vest. De asemenea, ei ar acorda mai multa atentie problemelor de mediu si ar fi mai putin devotati pietei libere.

Opozitia lor consta in elitele urbane de pe coasta de est a Chinei, in frunte cu cei din orasul Shanghai. Ei isi doresc o dezvoltare foarte rapida, mai multa libertate pe piata si mai mult suport pentru antreprenori si sectorul privat.

Este prea devreme ca cineva sa poata spune care dintre cele doua tabere va castiga puterea, dar este aproape sigur ca viitorii lideri vor duce China intr-o directie neasteptata. Analistii care sudiaza indeaproape situatia ei spun ca, desi toata lumea vede numai schimbarile de ordin economic, adevaratele reforme care au loc in China sunt cele politice.

Autostrazi in zone fara masini, de dragul dezvoltarii

Un alt mit se refera la capacitatea comunistilor chinezi de a gestiona problemele economice. La prima vedere, strategiile financiare ii fac sa para niste manageri straluciti.

In ziua in care Lehman Brothers s-a prabusit, China a pus bazele unui plan de stimulare financiara in valoare de 600 de miliarde de dolari, care s-a dovedit a fi cel mai mare, cel mai rapid si, in opinia unor, cel mai eficient.

Desi au pastrat o rata mare a cresterii economice si au rezolvat anumite probleme pe termen scurt, cum ar fi somajul care le putea aduce conflicte politice, exista temeri in legatura cu efectele pe termen lung. Multi spun ca economia chineza se bazeaza in totalitate pe ajutoarele de la stat, care au reprezentat 88% din Produsul Intern Brut in prima jumatate a anului 2009.

Tabara "capitalista" din Partidul Comunist se teme ca liberalizarea pietelor financiare si privatizarea sectoarelor strategice, precum cel bancar, al telecomunicatiilor si al constructiilor, sunt uitate in favoarea unor proiecte fara prea mari beneficii.

Chiar si oficiali guvernamentali recunosc ca 60% din banii folositi pentru stimularea economiei in criza au ajuns la bursa si in piata imobiliara, alimentand probabil zonele de risc. In unele zone de pe coasta, pretul proprietatilor este de trei ori mai mare decat anul trecut, iar Bursa din Shanghai a crescut cu 60%.

Infrastructura este un domeniu care a inghitit cea mai mare parte a fondurilor de la guvern si pare un lucru normal intr-o tara in care 40% din populatia rurala nu are drumuri pavate. Totusi, cei care finanteaza aceste lucrari ar trebui sa se intrebe cat vor castiga din autostrazile facute in zone in care putini oameni au masini.

Varianta chineza a capitalismului da inapoi

Alta legenda printre analisti este expansiunea capitalismului in China. Acest lucru a fost partial adevarat, dar numai pana in acest an.

Numarul de firme private s-a dublat de la 20 de milioane la 40 de milioane incepand cu anul 1990, insa pana la sfarsitul acvestui an vor ramane 38 de milioane.

Aproximativ 95% din stimulii financiari au fost oferiti companiilor de stat, dar acestea nu sunt singurele avantaje ale firmelor de stat in fata celor private.

Dobanda pentru un credit luat de o companie de stat este de numai 3%, in timp ce una privata trebuie sa plateasca o dobanda formata din doua cifre. Din 1992, cifrele arata ca o companie privata are in medie un profit de 10%, fata de una de stat care castiga intre 20 si 50%. De asemenea, statisticile arata ca o firma privata de succes nu are mai mult de 30 de angajati.

Ming Huang, profesor la Cheung Kong Business School din Beijing si la Cornell University spune ca s-a ajuns intr-un punct in care mai continuarea reformelor ar atinge domenii cheie in care guvernul are interese, cum ar fi finantele, telecomunicatiile sau energia.

In prezent, statul detine doua treimi din telecomunicatii, centrale de producere a energiei electrice si imobiliare, iar companiile controlate de stat detin 70% din Bursa. Totusi, companiile private controleaza mai mult de jumatate din economia Chinei, lucru care ar urma sa se schimbe odata cu terminarea crizei, sunt de parere economistii chinezi.

O alta dovada ca a existat un avant capitalist, dar el a luat sfarsit este si listarea la bursa din Hong Kong a trei dintre cele mai mari banci chineze. Decizia regimului de la Beijing a fost descrisa atunci ca un efort de a le face mai comerciale si mai putin politice. Totusi, dupa ce a izbucnit criza, Beijingul a transmis directorilor acestor banci instructiuni stricte privind creditele pe care pot sa le ofere.

Made in China inseamna doar asamblat in China

Despre economia Chinei s-a mai spus mereu si ca se bazeaza pe exporturi, dar anul 2009 a demonstrat ca este doar un mit. In acest an, exporturile au scazut cu 20%, dar cresterea economica a ramas la nivelul de 8%.

Fang Xinghai, directorul Biroului pentru Servicii Financiare Shanghai, a afirmat ca exporturile sunt importante pentru ei asa cum sunt si pentru Japonia sau Germania, dar nu e singurul lucru pe care il fac.

Datele arata ca exporturile asigura 40% din economia Chinei, dar se pare ca nu sunt tocmai corecte, iar stampila Made in China este supraestimata. In realitate, cele mai multe produse sunt asamblate in China, dar componentele provin din Coreea de Sud, Taiwan si alte tari bogate din Asia.

Newsweek da exemplul unui iPod pe care scrie ca e fabricat in China si care costa 150 de dolari. Contributia Chinei, o parte din componente si mana de lucru, este de fapt de doar 5%, adica 7,5 dolari. Aceasta este valoarea neta de export si cea care este luata in calcul in economia tarii.

Valoarea neta de export schimba total datele si arata ca doar 7% din Produsul Intern Brut al Chinei depinde de exporturi. Asa se explica de ce recesiunea din tarile in care sunt trimise aceste produse nu a afectat prea rau economia chineza.

Chinezii nu vor conduce lumea pentru ca nu sunt creativi

Multe companii chineze s-au dezvoltat suficient de mult incat i-au facut pe multi sa vorbeasca despre ambitiile globale ale Chinei. Acestea sunt insa companii de stat petroliere sau miniere care cauta resurse in tarile in curs de dezvoltare.

Oricat de mari ar fi aceste companii de stat, expertii spun ca au potential foarte redus sa devina branduri globale. Michael Pettis, profesor la Universitatea din Beijing, sustine ca exista foarte putina putere de inovatie reala sau de creare a unei marci in randul companiilor chineze.

Motivele pentru care chinezii nu ar reusi sa fie buni inovatori sunt protectia slaba a proprietatii intelectuale si a contractelor si un sistem de invatamant care pune accentul pe invatarea pe dinafara si nicidecum pe creativitate.

De asemenea, atmosfera de nesiguranta in randul antreprenorilor descurajeaza orice incercare si idee de a construi o afacere globala si de o si dezvolta la nivel global.

Ne dau lectii de lupta impotriva poluarii

O alta imagine gresita despre China este aceea a unei tari interesate doar de propriul castig si pentru care mediul inconjurator nu este suficient de important nici pentru a fi considerat un obstacol.

Foarte multi ani, oficialii de la Beijing au rezistat presiunilor de reducere a emisiilor de carbon spunand ca trebuie sa se dezvolte inainte sa isi permita asa ceva si ca oricum polueaza mai putin decat Occidentul. Acum , cand efectele schimbarilor climatice au inceput sa ii afecteze populatia, China s-a mobilizat asa cum probabil numai ea poate.

Oficialii de la Beijing au declarat tehnologia ecologica prioritate nationala si au alocat suma record de 218 miliarde de dolari pentru a finanta zeci de companii din sectorul energiei regenerabile.

Ajutate de subventiile uriase de la guvern, companiile chineze se afla in topul producatorilor de tehnologie pentru energia solara si avanseaza rapid si in alte sectoare.

Daca guvernul va reusi sa isi respecte tintele de reducere a emisiilor de carbon, China va prelua conducerea luptei impotriva schimbarilor climatice pana in 2020, mai ales pentru ca deja foloseste mai multa energie regenerabila decat oricare alta tara din lume.

Nici una dintre aceste schimbari nu poate fi considerata o surpriza deoarece China a dovedit intotdeauna ca are capacitatea de a se adapta. Agitatia provocata de Revolutia Culturala a condus si la deschiderea catre pietele globale, iar dupa criza asiatica din deceniul trecut, ea s-a alaturat Organizatiei Mondiale a Comertului.

China pare acum sa se miste intr-o alta directie si sa se intoarca la statutul de economie insulara, condusa de stat si deschisa prea putin investitiilor straine. Exista insa si conditii pentru o imensa surpriza, dar numai daca tabara comunistilor de la putere va fi invinsa de cealalta fractiune.