+ T E O C T I S T
DIN MILOSTIVIREA LUI DUMNEZEU
ARHIEPISCOP AL BUCURESTILOR,
MITROPOLIT AL MUNTENIEI SI DOBROGEI,
LOCTIITOR AL CEZAREEI CAPADOCIEI
SI PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE
IUBITULUI NOSTRU CLER, CINULUI MONAHAL
SI DREPTCREDINCIOSILOR CRESTINI, HAR SI PACE
DE LA DUMNEZEU-TATAL, IAR DE LA NOI,
ARHIEREASCA BINECUVANTARE
"Si Cuvantul trup S-a facut si S-a
salasluit intru noi; si noi am vazut
slava Lui ca pe slava Unuia-Nascut
din Tatal, plin de har si de adevar".
(Ioan 1, 14)
Iubiti parinti slujitori ai sfintelor altare,
Dreptmaritori crestini,
Prin acest cuvant pastoral, inchinat Nasterii Domnului nostru Iisus Hristos, Taina cea necuprinsa de minte si de cuvant si sarbatoarea imparateasca atat de iubita de poporul nostru, va adresam dintru inceput o seama de chemari, care ne-au mangaiat auzul in zilele postului pregatitor, spre bucuria innoirii si sfintirii legilor firii si a sufletelor dreptmaritorilor crestini. Sa le ascultam, cu emotie, inca o data: "Sa se veseleasca toata faptura, ca, iata, Ziditorul Cel mai inainte de veci Se naste in Betleem, Prunc vazut cu trup, si este infasat in scutece Cel Ce dezleaga, ca un iubitor de oameni, legaturile greselilor noastre". "Tineri, binecuvantati-L, preoti, laudati-L, popoare, preainaltati-L intru toti vecii".
De-a lungul acestui sfant post, pregatitor al bucuriei de sus date, a venirii Domnului "intru ale Sale" (Ioan 1,11), adica la noi, zidirea Lui, in sfintele noastre biserici au rasunat adeseori asemenea chemari si vestiri de bucurie. Prin acestea ni s-a revarsat in suflete bogatia iubirii lui Dumnezeu pentru milostivirea bunatatii Sale, pentru ca "durerile mortii" (Ps. 114, 3) sa fie in sfarsit sterse de bucuria primirii in Imparatia cerurilor si a luminii, a tuturor celor care raspund chemarii lui Dumnezeu. Inspirat de Duhul cel Sfant, Proorocul David vestea, cu multe veacuri inainte, roadele intruparii Domnului Hristos: "Si El i-a mantuit din nevoile lor; L-a trimis pe Cuvantul Sau si El i-a vindecat si i-a izbavit din stricaciunile lor" (Ps. 106, 19-20). Vrand sa lumineze intelegerea iubirii lui Dumnezeu pentru faptura Sa, Sfantul Simeon Noul Teolog talmaceste astfel acest adevar: "Cei intai creati (Adam si Eva), supunandu-se de bunavoie pentru intaia oara vrajmasului si calcand porunca lui Dumnezeu, nu numai ca au pierdut cea mai buna nadejde a lor, aceea de a fi insasi lumina neapusa, ci au fost destinati putrejunii si mortii; ei au cazut desavarsit in intuneric, devenind slujitorii stapanului intunericului...". De aceea, Dumnezeu, iubindu-ne, ne-a cinstit cu darul nepretuit al vietii celei fara de hotar, prin harul Sau, si nu a rabdat sa ne vada lipsiti de binele vietii vesnice, in necurmata umilinta in care ne tinea cel-rau.
Sarguindu-se sa patrunda taina prin care "Cuvantul trup S-a facut" (Ioan 1,14), Sfantul Chiril al Alexandriei ne invata ca aceasta s-a savarsit pentru ca noi sa vedem in acelasi timp "atat rana cat si leacul, pe cel ce boleste si pe Doctor, pe cel alunecat spre moarte si pe Cel ce-l ridica la viata, pe cel biruit de stricaciune si pe Cel ce alunga stricaciunea". Aceste cuvinte adanci, dar in acelasi timp atat de limpezi, vadesc uraciunea inmultirii pacatului si primejdia vietii omenesti fara de Dumnezeu si ne fac sa marturisim cu inima infranta: "Ranile omenirii sunt prea multe si prea mari pentru leacurile noastre. Ne este cu neputinta sa indreptam raul, avem nevoie de Tine ca sa-l indrepti".
Iata, iubitii mei fii duhovnicesti, cum implinirea mantuirii noastre, prin taina intruparii Cuvantului Celui vesnic stralucitor din Dumnezeu Tatal, a fost vestita "prin gura sfintilor Sai profeti din veac" (Luca 1, 70), cu o staruinta si cu o precizie in stare sa risipeasca indoielile oricarei minti luminate de onestitatea libertatii alegerii intre adevar si minciuna, libertate pe care Atotbunul Dumnezeu ne-a sadit-o pentru a sti ca numai adevarul ne va face vii. Sa traim deci implinind adevarul, deoarece Mantuitorul Hristos, nascut in ieslea Betleemului, este "Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14, 6).
La aceasta dumnezeiasca sarbatoare a mantuitoarei pogorari la noi a "Fiului Celui Preainalt" (Luca 1, 32), Cel Care, dupa cuvantul Psalmistului, a auzit "suspinul celor ferecati" si a venit "sa-i dezlege pe fiii celor omorati" de pacat (Ps. 101, 20), Sfanta noastra Biserica tresalta, chemandu-ne astfel la marea bucurie de obste, a Cerului si a pamantului deopotriva: "Veniti sa ne bucuram intru Domnul, povestind taina ce este de fata. Zidul cel despartitor acum cade; sabia cea de foc se indeparteaza; heruvimul nu mai pazeste pomul vietii; iar eu ma impartasesc din dulceata din rai, de la care m-am indepartat prin neascultare". "Veniti sa ne bucuram", ne cheama Biserica, fiindca de acum, Hristos, Soarele dreptatii, rasarind, chinul intunericului din noi ia sfarsit. De aceea, nu trebuie sa ramanem acoperiti de intunericul nestiintei si al necunoasterii poruncilor lui Dumnezeu, dupa cuvantul Sfantului Ioan Casian: "Daca judecata noastra rataceste in noaptea nestiintei, atunci si gandurile, si faptele noastre, carora le lipseste cantarul dreptei judecati, sunt invaluite in marele intuneric al pacatelor"...
Continuare
Patriarhia.ro